Primăria Gherla a cedat un Rubens fără a fi obligată de instanță

Biserica Armeană din Gherla a obținut restituirea bunurilor cultural mobile şi obiectelor de cult armeneşti, inclusiv picturile şi manuscrisele armeneşti vechi, deţinute fără titlu de Statul român în baza unor procese-verbale din data de 17 ianuarie 1952. Acestea au fost cedate de bunăvoie de Primăria și Muzeului de Istorie Gherla, în urma unei acțiuni la Judecătoria Gherla, înainte de exprimarea unei sentințe a instanței.  

Cum s-a pierdut tezaurul

Spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial Ministerul Cultelor şi a Învăţământului din Ungaria a dispus prin Ordinul nr. 3265 din 11.09.1944 evacuarea tuturor obiectelor de cult ale Catedralei armeano-catolice din Gherla la Mănăstirea benedictinilor din satul Bakonzbel, judeţul Veszprem din Ungaria, în vederea protejării lor. Odată cu aceste bunuri au mai fost evacuate şi arhiva cărţii funciare a oraşului Gherla, precum şi arhivele mai multor instituţii din oraş. Printre aceste bunuri se afla şi tabloul „Coborârea de pe cruce”, atribuit de specialiștii școlii lui Rubens sau chiar marelui maestru.

Ulterior, în urma măsurilor luate de autorităţile române, autorităţile ungare au restituit toate obiectele de cult preluate de la Catedrala armeană reprezentanţilor statului român conform a două procese-verbale de predare din data de 17.01.1952. Autorităţile române au predat o parte dintre aceste bunuri Muzeului de istorie raională din Gherla, instituție în grija căreia au rămas până recent.

Returnate fără sentință

Gazeta de Cluj l-a contactat pe avocatul care a reprezentat parohia armeano-catolică din Gherla. Acesta a precizat că litigiul de la Judecătoria Gherla s-a concretizat până la urmă printr-o tranzacție, nemaifiind nevoie ca instanța să exprime o soluție care să oblige în vreun fel primăria și muzeul să întreprindă acest gest.

”Aceste bunuri au fost cedate de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Biserica armeană a făcut o solicitare la Gheorghe Gheorghiu Dej, pentru recuperarea obiectelor de artă și a documentelor, iar o parte din bunuri au venit la Gherla, și de atunci au rămas la administrația locală.

Când am început procesul, Primăria a arătat o disponibilitate mare. Nu au așteptat o soluție a judecătorului, și au convenit să cedeze aceste bunuri. Sunt de lăudat, din acest punct de vedere. Singura operă de artă, care de altfel a fost expusă și până acum în biserică, e pictura [Rubens, n.r.]. Restul lucrurilor sunt depozitate în prezent, deși în mod normal ar trebui expuse. O parte din ele erau expuse la muzeu”, a explicat avocatul Călin Iuga.

Evaluarea a fost cea mai grea etapă

” De la un termen la altul, procesul a avut doar două termene, primăria a cedat până la urmă, și s-au purtat negocieri. Noi am ales calea legală, iar în timpul procesului ei au renunțat să mai continue, și au returnat aceste bunuri. Din punct de vedere juridic nu am întâmpinat dificultăți, bunurile de artă sunt imprescriptibile prin lege, deci nu aveam mari emoții din acest punct de vedere. Cea mia mare problemă a fost la evaluarea lor. Șase luni am stat să găsim un expert, și dacă nu intervenea învoiala, mai stăteam mult și bine. Ultima dată ne-am adresat chiar și la o casă de licitații.

O parte din bunuri de pe lista celor predate nu s-au regăsit în concret, așa că am cerut contravaloarea lor, iar într-un final s-a renunțat la această cerere, formulată în baza procesului-verbal dintre statul maghiar și statul român”, explică Iuga. Potrivit avocatului, Primăria a dorit să mențină relațiile bune pe care le au autoritățile cu această comunitate armeană din Gherla. Administrația locală închiriază, de exemplu, diferite spații de la membrii comunității armene, iar conflicte nu au existat între acestea. ”Armenii și-au revendicat și clădiri fără a apela la specialiști, acum au ales calea legală pentru că s-au împotmolit puțin. În plus, doamna expert a găsit o posibilitate de a identifica niște manuscrise la Arhivele Naționale, dar acesta va fi probabil un proces separat cu statul român”, spune avocatul.

Maghiarii le-au luat în custodie

Potrivit acestuia, cazul Catedralei armeano-catolice are o particularitate aparte. ”Dacă nu ar fi predat autorităților maghiare acele bunuri spre păstrare, nu rezulta problema aceasta. La noi s-au unit cu Biserica Catolică, în Moldova cu Biserica Ortodoxă, deci au intervenit mai multe schimbări administrative între timp. Ministrul maghiar al Culturii de atunci [la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial] a dat o circulară prin care a invitat instituțiile să predea pentru păstrarea în condiții de siguranță în Ungaria a bunurilor și actelor deținute. Atunci a plecat și cartea funciară de la Gherla, ei au preferat să le dea în custodie statului maghiar.

Pierzând războiul, le-au cerut de la statul maghiar. Dacă nu le-ar fi predat tot ale lor ar fi fost, dar între timp au ajuns la statul român. Ei au tot făcut adrese la Ministerul Culturii. Acolo au decis să li se dea înapoi, dar numai oficial, de fapt nu au primit nimic. Aceste bunuri au o valoare mai mult sentimentală pentru ei, mă bucur că le-au recuperat. E o valoare care nu poate fi cuantificată. Sunt procese atipice, istorice, cu care te întâlnești o dată în viață”, concluzionează Călin Iuga.

Rubens, de la Viena la Gherla via Muzeul de Artă Cluj

La jumătatea secolului al XVIII-lea, armenii din Gherla, uniți cu Roma, și-au construit această biserică în centrul orașului. Construcția bisericii a fost finalizată în 1804. Atunci, bătrânii orașului au hotărât să caute o pictură frumoasă pentru a o așeza în spatele altarului. Armenii, pe atunci foarte bogați, împrumutau adesea bani împăratului austriac. În timpul unui astfel de împrumut, ca semn de mulțumire și aflând că erau în căutarea unui tablou, împăratul Francisc I i-a invitat să-și aleagă un tablou din galeriile imperiale de la Viena. Armenii au ales „Coborârea lui Isus de pe Cruce” de Peter Paul Rubens. Adusă la Gherla, pictura lui Rubens s-a dovedit a fi prea mică pentru a fi expusă în spatele altarului mare din biserică. Armenii au hotărât atunci să construiască o capelă laterală, special pentru acest tablou, pe care au numit-o „Capela Învierii”, unde au expus tabloul.

În 1944, pictura a fost luată de trupele maghiare și depozitată într-o mănăstire din Ungaria. În urma tratatului dintre România și Ungaria, în anul 1952 tabloul a revenit în țară, însă nu la proprietari, ci la Muzeul din Gherla. În final, tabloul a ajuns pentru restaurare la Muzeul de Artă din Cluj, unde a fost uitat și redescoperit abia după 1990, într-un depozit al muzeului. La 22 decembrie 1999, într-o mașină specială și cu escortă militară, tabloul a fost transportat de la Cluj la Gherla. Deși valorează milioane de dolari, tabloul poate fi văzut gratuit de cei care trec prin Gherla și care vizitează Catedrala Armeano-Catolică, care acum și-a recuperat și statutul de proprietar al picturii.