„Săbiuţe de lemn”- arme în campania electorală

Teodor Pop Puşcaş, candidatul PSD pentru Primăria Cluj-Napoca nu uită să facă referiri către domeniul din care provine utilizând un slogan compatibil cu firma de pază şi protecţie pe care o deţine: cu siguranţă a la PP Protect, deşi, în acelaşi timp, în fotografiile sale se evită privirea directă înspre cameră, prin extensie înspre cetăţean, abordând un semiprofil specific fotografiilor de sfârşit de liceu. Alături… un slogan care ne explică acest zâmbet – ai încredere. Vin. (sic!), iar cu aceasta se încheie „seria” pliantelor în care imaginea are într-adevăr legătură cu sloganul. Poate ne aşteptăm ca un partid socialist să se prezinte mai cald, mai uman şi toate acele lucruri drăguţe pe care termenul de social îl implică în Uniune, cum ar fi stabilirea unei legături mai speciale cu cetăţeanul.

Sorin Apostu, PDL este primarul „tău”, în schimb „dumneavoastră” veţi stabili agenda primarului. Avem pliantul cu propuneri, dar nu se menţionează cum şi unde anume trebuie să îl depunem. Campania bazată pe imaginea lui Boc e cel mai inteligent lucru care putea fi făcut pentru că votanţii lui Boc nu şi-ar putea dori nimic altceva decât să „continuăm împreună”. Un lucru nou încercat de PDL este printul pe material plasticat, despre care, dacă e să judecăm costurile şi calitatea pe care acestea o presupun, nu putem spune decât că sunt la fel de inutile ca şi prezentarea programului Apostu sub formă de hartă – imaginea grafică este, da, utilizată pentru exemplificare, dar are efect doar atunci când face referire către elemente cu care persoanele sunt deja obişnuite şi câti cetăţeni sunt obişnuiţi să citească o hartă pe zi? Şi o ultimă, minoră critică: consilierul de imagine ar fi trebuit să verifice cum anume ar trebui să se comporte în faţa camerei două persoane care îşi dau mâna pentru că în nici un caz corpul întors direct către privitor şi nu înspre „partener” nu aduce a atitudine firească ci a hiper-regizare, la fel cum se întâmplă şi în fotografia în care tandemul Apostu Boc este prezentat „în acţiune”.

Marius Nicoară are parte de o campanie aproape bună: priveşte direct în cameră, se prezintă în compania cetăţenilor, iar pliantele sale, pe lângă o calitate tehnică foarte bună (print, fotografie, cromatică) conţin un scurt CV şi o prezentare clasică a programului, precum şi opinii ale cetăţenilor. Convingătoare sunt şi roll-up-urile, iar site-ul se prezintă complet, dar poate puţin prea complex.

Candidatul independent Grigore Pop s-a lăsat prins în capcana fonturilor: sloganul său se citeşte astfel „votaţi <<mul>> nu partidul” , iar o asemenea „primă impresie” a afişului nu poate avea pretenţia de succes. Fotografia este preluată, nu realizată special pentru această campanie, iar prezentarea programului are, din primele rânduri, greşeli gramaticale şi de exprimare: „Să facem din Cluj (n.r. nu Cluj-Napoca) un oraş de care să fim mândrii (n.r. nu mândri).

Gheorghe Aştileanu, candidatul PNG are o postură „închisă”, iar alegerea cromatică este cel puţin bizară. Afişul nu transmite nicio altă informaţie decât cea a prezenţei candidatului în cursă şi nici nu promite prea mult succes.

Călin Oancea PNŢCD foloseşte o imagine preluată de la o conferinţă sau ceva din aceeaşi categorie, din nou o imagine care nu ar fi fost în mod obişnuit considerată ca fiind imagine reprezentativă, în primul rând pentru că este „mişcată”. Un poster pe fond negru este unul stilat, pentru un club, dar nu pentru o campanie publicitară, iar un citat, chiar ironic fiind, merge pentru un material promoţional la o lansare de carte, dar nu conţine în sine nicio valoare electorală, cu atât mai puţin una combativă.