Suprafețe din Florești retrocedate urmașilor unui criminal de război

Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților a cerut Primăriei din Florești să completeze dosarul de despăgubire înregistrat în anul 2010 cu mai multe documente care să demonstreze că terenurile cerute la Florești sunt de drept ale moștenitorilor contelui Alexandru Mikes. Interesant este că ANRP menționează o sentință civilă din 2006 de la Judecătoria Cluj, în care este reținut că groful ar fi putut fi considerat criminal de război. Gazeta de Cluj a intrat în posesia unei copii a procesului verbal al Comisiei Centrale de Reformă Agrară Cluj în care sunt expuse, pe larg, motivele pentru care acesta a fost expropriat.

Procesul verbal din 12.01.1946 este întocmit în contextul apelului înaintat de contele Alexandru Mikes la hotărârea de expropriere în întregime a imobilelor pe care le-a avut în proprietate. În acest document, primarul de atunci al comunei Florești, Gheorghe Topan, președintele comisie locale pentru reforma agrară, Nicolae Vanea și notarul comunei, Ioan Stan, constată că după 23 august 1944 Alexandru Mikes a părăsit comuna, așa cum reiese chiar din contestația grofului. ”Sus-numitul Grof a părăsit comuna din motive pur politice, ceea ce reiese din gestul susnumitului, cu ocazia primirii trupelor de honvezi (Nume purtat de soldații din infanteria maghiară în evul mediu și de soldații din armata pedestră austro-ungară, n.r.) în anul 1940, cu care ocazie a ținut o vorbire în care a spus că acuma ne-a răsărit soarele și nu va recunoaște reforma agrară veche, îi va alunga pe toți sătenii de pe moșia sa, ceea ce în parte a și făcut, de exemplu a luat posesiunea parohiei greco-catolică care era primită prin reforma agrară din moșia susnumitului.

Deasupra, a dispus înainte de plecarea sa să i se vândă toate vitele, porcii și oile pe care le avea, și a fost cumpărate de locuitorii acestei comune (…).

Iar vitele și oile cari nu au putu fi vândute pe prețuri convenabile, au fost donate honvezilor după declararea verbală a administratorului sau pentru că honvezii le apără țara, deci a contribuit la lungirea războiului, în consecință poate fi considerat și criminal de războiu”, se arată în motivarea respingerii apelului lui Mikes.

”Exproprierea în întregime a fost inevitabilă și justă”

Contelui i-au fost respinse anterior două cereri similare, iar cei de la comitetul Comisiei pentru Reforma Agrară expun motivele pentru care orice revendicare ulterioară ar trebui să fie superfluă.

”Imobilele proprietatea lui Mikes Alexandru din comuna Florești au fost expropriate în baza Decretului Lege pentru înfăptuirea reformei agrare publicat la 22 martie 1945 și în conformitate cu articolul 3 punctul c care spune că ”pământurile celor care s-au refugiat în țările cu care România este în stare de război ori s-au refugiat în străinătate după data de 23 august 1944” trec asupra Statului pentru a fi împărțite țăranilor îndreptățiți la împroprietărire. Acest fost proprietar intră în această categorie, deoarece după 23 August 1944 a refugiat la Szombathely/Ungaria, deci exproprierea în întregime a moșiei lui a fost inevitabilă și justă”, arată o cerere a comitetului de plasă Gilău.

Articolul 3 din legea menționată face referire atât la cei care s-au refugiat în statele cu care România era în război, cât și la absenteiști și la posibilii criminali de război, categorii sub care, potrivit semnatarilor din comisie, Alexandru Mikes s-ar fi încadrat. Aceștia arată că există mai multe motive pentru care groful ar putea fi considerat criminal de război.

În primul rând, acesta și-ar fi luat înapoi și ar fi folosit pământurile expropriate în urma reformei agrare din 1921: ”Toate pământurile expropriate în baza legii de reformă agrară din 1921 și date în folosința instituțiilor, din sine putere a pus în folosință în anul 1941, cauzând enorme pagube astfel bisericii ortodoxe Gilău și Bisericii greco-catolice din Florești, de la care a luat 32 jugăre de pământ, iar de la școlile din Florești și Tăuți (…) iug. a folosit pe nedrept”.

Absenteist și colaboraționist

Acesta nu avea o problemă numai cu instituțiile împroprietărite în 1921. Acesta ar fi amenințat timp de patru ani, după 1941, cu ”cele mai drastice cuvinte pe împroprietăriții din anul 1921, îndemnând prin amenințare ieșire pământurilor în a căror folosință au ajuns-o în baza legii”, se mai arată în procesul verbal al comisiei agrare.

De altfel, la parohia greco-catolică din Florești, acesta l-a amenințat în mod repetat și pe părintele Iosif Gherman, “ un preot blând, gospodar obștesc bun și un intelectual profund patriot. A prins cei mai grei ani de preoție: cedarea Ardealului, desființarea Bisericii Române Unite și comunizarea școlii. În anii terorii horthyste, alături de soția sa învățătoarea Eugenia Gherman, a întreținut flacăra conștiinței naționale și speranța în eliberarea de sub jugul fascist. Nu-i de mirare că de mai multe ori a fost amenințat cu împușcarea de groful Mikes Alexandru, căruia i s-a spus fățiș să deposedeze biserica românească din localitate de unele bunuri ce-i aparțineau ei”, după cum arată site-ul parohiei.

În al treilea rând, funcționarii arată că Alexandru Mikes ”sub stăpânirea românească între anii 1920-1940 a trăit și petrecut tot timpul în străinătate, prezentându-se la moșia condusă de administratori după culesul recoltei, pentru a ridica contravaloarea lor crescute cu sudoarea celor nefericiți slujbași ai lui, iar în străinătate ca se cheltuiască acești bani pentru scopul statului străin ideilor democratice”.

Nu în ultimul rând, comisia agrară consemnează că în cursul lunii iulie și august 1944, înainte de intrare forțelor aliate în Transilvania, ”în scopul refacerii sănătății lui a părăsit comuna Florești și a plecat la Szombathely, după cum susține dânsul, însă de fapt a refugiat, deoarece a vândut aproape toată averea mobiliară și inventar viu, iar ce nu a putu valorifica a cedat gratis armatei Hortiste pentru a prelungi războiul creat de el și semenii lui”, arată comitatul comunei și de plasă.

S-a pregătit să o șteargă în Ungaria

Un alt document, al comisiei de îndrumarea aplicării Reformei Agrare în Județul Cluj, reprezentantă a Ministerului Agriculturii și Domeniilor din 1946, arată că decizia de expropriere a fost luată mai întâi de comitetul local al comunei Florești, pe 3 aprilie 1945. Împotriva acestei decizii groful ”Mikes Coloman” a înaintat o contestație prin care cere ca fiului său, Alexandru, proprietar al moșiei, să îi rămână suprafața legală de 50 ha, pe motivul că acesta nu s-a refugiat cu armatele maghiare, ci în toamna anului 1944 a plecat la Szombathely din motive de sănătate, fiind bolnav. Articolul 4 din Legea 187/1945 prevede că ”construcţiunile, conacele, armanele, drumurile, livezile şi orice lucrări de îmbunătăţiri funciare, cu toate instalaţiile lor, vor fi cuprinse în cota de 50 ha, prevăzută la art. 3, pct. h, proprietarul având dreptul de a alege cota rezervată pentru dînsul de unde voieşte, dar într-un singur loc”.

Ulterior, ”la data de 20 mai 1945 Alexandru Mikes, reîntors din refugiu, înaintează comisiei de plasă o contestație cu conținut similar, prin care cere scutirea de sub expropriere a cotei legale de 50 ha, pentru motivele de mai sus. Mai târziu, înaintează o nouă contestație nedatată, cu conținut similar.”

Comisia de plasă respinge contestațiilor și declară expropriată în totalitate averea grofului. Se arată drept motiv că acesta s-a dus, în mod inoportun, la tratament, în cel mai prost moment, și tocmai într-un stat cu care România era în război. În plus, înainte de a pleca, și-a vândut vitele și porcii locuitorilor din Florești, ceea ce dovedește intenția sa de a se refugia în Ungaria.