Teroarea din Făget se numeşte Zbârcă. I-a rupt unui localnic mâna şi i-a furat, în etape, bunurile şi 53 de oi!

Gligor Popa e un pensionar bonom, în vârstă de 78 de ani, care o viaţă întreagă a fost crescător de oi şi capre în zona Clujului. La bătrâneţe, acesta s-a mutat, cu acceptul proprietarului, într-o baracă din Făget unde până zilele trecute creştea oi. Însă ghinionul său a fost că a nimerit în raza de acţiune a „haiducului” Zbârcă, un neisprăvit pripăşit prin zonă care a pus ochii pe cele cincizeci şi trei de oi ale sale şi pe agoniseala omului de o viaţă. Aşa că individul respectiv a instaurat un regim de teroare asupra bătrânului: i-a confiscat treptat animalele, toate bunurile şi cu prilejul celei mai recente bătăi – care a durat cu pauze nu mai puţin de o săptămână – i-a rupt şi mâna!

“Îmi ia banii exact după chitanţă, cum i-am încasat pe fierul vechi”!

Gligor Popa, sosit cu mâna în ghips la I.M.L. Cluj, mă uimeşte din primele clipe când pronunţă numele oamenilor importanţi ai Clujului vechi pe care i-a cunoscut în calitate de crescător de oi şi capre, îndeletnicire pe care o are încă din perioada comunistă.  Locuieşte în Făget, deocamdată fără forme legale, prin amabilitatea directorului de la “Minieră”, dl. Timbus, unde ocupă o baracă şi şi-a întemeiat şi o gospădărie, urmând ca foarte curând să cumpere, cu ajutorul unor nepoate, baraca şi o mică porţiune de teren din jurul ei. “Eu am adresa de pe buletin la cea a apartamentului lor, pe Mehedinţi, însă curând vom începe demersurile să fiu şi eu în legaliate aici, pe strada Cariera Feleacu. Din păcate acum totul e suspendat fiindcă viaţa mea a ajuns foarte gea din cauza acestui Zbârcă şi a concubinei lui, care mă distrug, pur şi simplu”, explică el. Mărturişeşte că Zbârcă locuieşte în pădure, la circa un kilometru de baraca lui şi a ajuns la “performanţa” să fie bătut şi jefuit non-stop de către acesta, cam de două luni de zile: “Apare la mine şi-n miez de noapte şi-şi face anunţată prezenţa, astfel: “Vine Zbârcă, unde eşti Gligore”? Şi atunci eu, de frica lui fug în padure doar în izmene sau în chiloţi, cum mă găseşte – şi aştept acolo ore în şir până ce pleacă sau după ce se satură cu mâncarea mea şi fură ce are chef să-mi fure. Iar poliţiştii – deşi le-am zis că-i duc la el noaptea, prin surprindere – îl caută doar ziua când Zbârcă îi vede şi fuge în pădure, aşa că nu reuşesc niciodată să-l prindă, în ciuda faptului că face ravagii în zonă, nu numai cu mine”. Arată mai departe care au fost etapele jafului şi ale terorii instaurată de Zbârcă şi concubina acestuia asupra lui: “Din cincizeci şi trei de oi câte am avut înainte mai aveam nouăsprezece ieri seară – dar acum mi le-a dus şi pe alea, fiindcă la întoarcerea de la spital ele deja dispăruseră. Mi-a mai luat de asemenea trei drujbe – două cumpărate cu patru milioane şi una cu trei milioane şi jumătate. Mi-a luat şi-o foarfecă de un million. Apoi banii din buzunar, cu cuţitul la gât, exact cât aveam la mine şi cât figurează pe chitanţa de la centrul unde mi-am vândut fierul vechi adunat. Nici bani de mâncare nu-mi lasă, ba pe deasupra îmi ia şi mâncarea: slănina, carnea friptă, pâinea. Iar lucrurile din casă pe care mi le-a luat le-a vândut deja pe Oser”. Începe să plângă, brusc, sensibilizat la maxim de o amintire: “Şi cei unsprezece căţei pe care-i aveam mi i-a luat şi i-a vândut iar pe cel mai frumos, cu “şosete” albe la picioare, care cântărea o sută de kile şi lătra de răsuna pădurea, mi l-a omorât”!

“M-a salvat şoferul de la autobuzul 21, că Zbârcă mă omora în staţie”!

Revine apoi la cea mai recentă agresiune asupra sa, petrecută în seara precedentă: “Aseară, pe la şapte-opt a venit şi mi-a luat banii de mâncare şi m-a lovit cu bâta, rupându-mi mâna. De o săptămână mă bătea încontinuu, cu pauze de câteva ore, cât umbla la cerşit. Apoi, în timp ce-mi căuta pe afară restul de oi pe care le mai aveam – nouăsprezece la număr – am reuşit să scap şi să fug spre staţia autobuzului 21, de la intersecţie şi chiar am pus piciorul pe scara autobuzului ca să mă duc la poliţie. A fugit după mine şi m-a prins chiar acolo, dar norocul meu a fost că m-a salvat şoferul. Apoi m-am dus la U.P.U. şi târziu de tot m-au transportat la Ortopedie unde medicii mi-au pus mâna ruptă în ghips”. Este poftit în cabinetul de consultaţii şi se întoarce curând cu un certificat în care i-au fost recomandate între 30 şi 35 de zile de îngrijri. Adaugă apoi, scăpat de această grijă şi pus pe povestit: “De două săptămâni nu mai dorm în baracă, numai în pădure sau – ultimele nopţi – în gară, că nu mai ştiu cum să scap de Zbârcă. Am tot fost la Secţia 6 din Zorilor – şi a venit şi Poliţia “sfatului” dar nimeni n-a făcut nimic să-l potolească. Acum mă duc direct la Parchet, că o ştiu pe procuroarea şefă şi fac plângere acolo. O să mi-o scrie – cu tot istoricul suferinţelor mele – nepoata, că-i contabilă de profesie. Neapărat trebuie să-i grăbească Parchetul puţin pe poliţişti să facă ceva – până nu mă omoară Zbârcă ăsta şi concubina lui”. Apoi îmi cere datele personale ca să mă recompenseze în caz că totul se sfârşeşte favorabil pentru el: “Am strâns borhot pentru vreo sută de kile de pălincă de prune de-alea bune, mari, pe care le-am cules cu mâna mea. Peste vreo lună fac pălinca şi vreau ca de Crăciun să vă aduc un kil din minunăţia care o să iasă”! Apoi, oarecum înseninat părăseşte hotărât sediul instituţiei medicale.

“Poliţiştii din cadrul Secţiei 6 Poliţie efectuează cercetări într-un dosar penal privind săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în urma unei plângeri depuse de către un bărbat, care locuieşte, fără forme legale, în pădurea Făget. Cel în cauză a reclamat faptul că a fost agresat de către un bărbat, în urma unor neînţelegeri privind o turmă de oi”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.