Funestă coincidenţă, rareori mi-a fost dat, pe parcursul a doar două zile să aflu povestea a două mame disperate, femei în vârstă, – de 72 şi 74 de ani – cu aceeaşi problemă: agresiunea continuă a băiatului şi a norei asupra lor, miza fiind posesiunea asupra casei! Şi coincidenţa continuă tulburător, deoarece evenimentele se petrec în zona de competenţă a Secţiei de Poliţie Rurală Gherla – prima în localitatea Ceaba, comuna Sânmărtin iar celălaltă, între localitatea Răscruci şi muncipiul Gherla!
Maria Botiş – o femeie cu bătrâneţile distruse!
Însoţită de unul din cei trei copii ai săi, o fiică stabilită la Cluj-Napoca, Maria Botiş îşi plânge cu lacrimi grele soarta, pe coridoarele I.M.L.Cluj. Mărturiseşte oricui doreşte să o asculte că situaţia sa e cu adevărat disperată deoarece fiul ei cel mic şi soţia acestuia, întorşi de puţină vreme de la muncă din Occident au reuşit ca-n cel mai scurt timp să-i transforme viaţa într-un coşmar! Arată femeia, privindu-mă cu o sticlire de speranţă în ochi: “S-a întors din străinătate, împreună cu soţia şi cei doi copii ai lor şi încă din prima clipă mi-a promis – mie şi celorlalţi fraţi ai săi – că în schimbul şederii în casa părintească va avea grijă de mine, lucru la care nimeni nu a avut ceva împotrivă. Ba, mai mult, s-au bucurat toţi că o femeie bolnavă cum sunt eu, în vârsta de 72 de ani, va avea o bătrâneţe frumoasă şi liniştită, lângă prâslea familiei, cel care a fost întotdeauna cel mai dezmierdat fiu al nostru… ” Mărturiseşte apoi, înnegurându-se, că nu au trecut decât trei săptămâni de la mutarea fiului şi familiei sale în casă şi atitudinea acestuia şi a soţiei lui s-a schimbat complet, cei doi făcând transformări în casă fără măcar să-i ceară voie: “Mi-a aruncat uşile, apoi a tencuit un geam de la încăpere, pe care i-am spus să nu mi-l blocheze – dar a făcut-o ca să-şi extindă bucătăria. Iar în zilele din preajma lui 23 august a trecut deja la atac, cerându-mi zi şi noapte să-i trec locuinţa pe numele lui… Atunci am încasat şi prima bătaie, pe motivul că refuzam mereu acest lucru. Degeaba i-am tot spus că locuinţa nu are succesiunea făcută, fiind în continuare pe numele soţului, decedat în urmă cu douăzeci de ani, iar costurile ei sunt mari, lucru care mă depăşeşte. De asemenea, i-am amintit că i-am permis să stea în casa mea cu condiţia să mă respecte şi să mă grijească. Ca urmare, într-o criză de nervi, mi-a sucit mâna la spate mi-a luat telefonul – ca să nu pot suna la ceilalţi copii ai mei sau la poliţie – şi mi l-a trântit de podea, făcându-l praf. Apoi, turbat de furie m-a lovit cu pumnii în faţă şi-n spate, asta în timp ce nevastă-sa mă lovea, peste tot, cu picioarele!” În disperare de cauză, mişcându-se cu mare dificultate, femeia a dat fuga la şeful de post din comună şi apoi, cu vânătăi pe tot corpul, la comandantul Poliţiei Gherla. “Imediat după aceea, domnul comandant, impresionat de situaţia mea, mi-a luat plângerea şi a dat cazul mai departe la Tribunal, iar Tribunalul m-a trimis aici, acum. Şi, culmea, după aproape trei săptămâni câte au trecut de la bătaie, urmele bătăii fiului şi norei mele încă mi se văd pe corp”, explică femeia, parcă mirându-se şi ea ce a avut de suportat. Apoi îşi suflecă pantalonii şi-mi arată vânătăile, încă vizibile şi vrea să-şi dea jos şi laibărul, însă o opresc, spunându-i că e îndeajuns cât mi-a arătat…
“Nu i-am vrut răul, dar trebuie să acţionez şi eu cumva”…
Continuă – şi lacrimile îşi fac loc din nou pe obrazul ei brăzdat: “E clar de tot că vor să mă omoare cu zilele, se luptă cu mine în fiecare secundă, iar eu sunt pe nicăieri, cu tot cu aparatele mele pentru astm şi pentru inimă, pe care le port la mine, ca să pot supravieţui. Acum, după ce m-au bătut în aşa hal, fiul meu spune prin sat că deja casa e trecută pe numele lui – asta când nici măcar succesiunea nu e făcută! Pe deasupra, după ce l-am dat la Tribunalul Gherla, pentru că m-a bătut, şeful de post mi-a spus că-mi zilele astea îmi vine şi ordinul de restricţie, aşa că nu se va mai putea apropia de mine. Oricum, nu înţeleg deloc de ce se poartă aşa Vasile! Iniţial ne-am înţeles cu toţii, între noi, că va rămâne el în casă după moartea mea, iar ceilalţi au fost de acord, fără să aibă vreo pretenţie, fiind aşezaţi pe la casele lor. Însă, în cazul acesta m-am răzgândit şi îl voi scoate afară de acolo, chiar dacă până mi se va rezolva cazul o să stau departe de casă, la o fiică de-a mea, la Cluj”. Femeia este poftită în cabinetul de consultaţii al instituţiei, de unde iese după circa o jumătate de oră cu un certificat în care legiştii i-au recomandat două zile de îngrijiri medicale. Apoi, îşi împătureşte cu grijă hârtia şi-şi ia fiica de braţ, pregătită de plecare. Adaugă, apoi: “Încă de la început nu i-am vrut răul lui Vasile, că mi-i copil, însă acuma văd că n-am încotro şi trebuie să acţionez cumva. Atâta mai îmi doresc la vârsta mea: să stau în sfârşit singură şi să nu mă mai bată nimeni la cap, iar ultimii ani de viaţă să mi-i trăiesc în linişte şi sănătate, atâta câtă mi-o dă Dumnezeu!” Şi, salutând cu respect toată lumea aflată în coridor îşi mai suflă nasul odată, în batistă, după care-şi şi şterge lacrimile. Apoi, cele două femei, mamă şi fiică, părăsesc încet-încet sala de aşteptare a instituţiei medicale clujene.
“Judecătoarea m-a tratat ca pe o cârpă”
Odată cu venirea serii, primesc un telefon disperat de la Maria Botiş, care-mi spune că i-a fost respinsă de către instanţa de la Tribunalul Gherla cererea de punere sub interdicţie a fiului şi norei sale. Explică ea: “Azi am fost la tribunal pentru că m-a bătut băiatul meu, Vasile Ciprian şi Diana, noră-mea şi judecătoarea m-a tratat ca pe-o cârpă. Acolo aceştia au minţit că m-a lovit alt copil de-al meu, Nicuşor – care a fost prezent, într-adevăr, la scandal, dar nu m-a lovit – dar care a confirmat, mincinos, că aşa a fost. Într-adevăr, el m-a împins dar nu am atins chiuveta să mă lovesc şi să rămân cu urme, cei doi au fost cei care m-au lovit cu pumnii şi picioarele… De asemenea, nici planul casei nu l-a luat în seamă judecătoarea, fiindcă locuinţa nu-i intabulată şi mi s-a spus că la ora asta nu deţin decât un sfert din locuinţă – iar copiii, restul. Cum e posibil asta, când am ridicat casa împreună cu soţul meu, răposat acum douăzeci de ani? Eu stau acuma pe drumuri, la fata de la Cluj, cu dreptul în mână – iar ei în casa mea. Ce să fac oare acuma, încotro să mă duc, să-mi iau viaţa şi să mă arunc în apă, că văd că altă soluţie nu am! Faceţi ceva, să ştie lumea ce mi se întâmplă, văd că nu mai am nicio ieşire din situaţia asta”!
Răspunsul fiului renegat
Apelat telefonic, Ciprian Vasile Botiş, fiul acuzat de mamă ne-a declarat următoarele: “Eu şi soţia n-am bătut-o, a împins-o atunci în aragaz Nicuşor, frate-meu mai mare, iar soţia mea, dimpotrivă, a salvat-o. Dar să vă explic de unde vine toată tărăşenia: eu sunt căsătorit cu Diana, iar Nicuşor a trăit cu sora Dianei, de care s-a despărţit fiindcă respectiva nu a avut purtări tocmai bune. Iar mama a rămas cu o ură mare pe întreaga familie a ei, inclusiv pe soţia mea – şi ar fi fost liniştită dacă m-ar fi văzut şi pe mine despărţit de Diana. Dar, cum să mă despart de ea, când noi ne înţelegem bine şi avem împreună şi doi copii! De asemenea, trebuie să vă mărturisesc faptul că mama a început să se certe tot mai des şi cu Nicuşor, astfel că pe 27 august – nu 23 cum a zis ea şi-n instanţă, dar lăsăm aşa – frate-meu a împins-o în aragaz, iar ea a rămas cu urme pe corp. Recunosc, i-am luat telefonul din mână, ca să nu sune la 112 şi să iasă iarăşi circ şi să ne facem de râs în sat, dar acelaşi frate-meu i l-a spart, apoi i l-a pus bine. Soţia mea a fost cea care i l-a înapoiat mamei, aşa spart cum era. Oricum, până la urmă am luat totul pe mine şi i l-am plătit. Iar azi, după cum ştiţi, i s-a respins mamei cererea de restricţie în ceea ce mă priveşte… În schimb, frate-meu are interdicţie pe o lună, dar eu nu, nefiind cu nimic vinovat…”
Margareta Fodor din Răscruci, victima fiilor săi
După numai o zi de la venirea Mariei Botiş, în sala de aşteptare a I.M.L. Cluj îşi fac apariţia doi soţi, vârstnici, iar femeia poartă un guler cervical. Îndrăznesc s-o întreb ce-a păţit, la care ea – de parcă ar fi aşteptat cu nerăbdare acest lucru – se lansează într-o poveste desprinsă parcă din filmele de groază, aprobată în răstimpuri, de soţul său. “Mă numesc Margareta, am împlinit 74 de ani şi mă ocup împreună cu Carol, soţul meu – chiar şi acum, la vârsta noastră – de un magazin de articole bisericeşti din Gherla. Locuim în comuna Răscruci, din anul 2006 când unul din cei doi fii ai mei, dintr-o altă căsătorie, împreună cu soţia lui ne-au obligat să trecem casa din Gherla pe numele lor”. Intervine în discuţie Carol, cu un amănunt de-a dreptul şocant: “Eu eram imobilizat în pat cu ruptură de bazin, după un accident de circulaţie, când un TIR a intrat în maşina mea. Şi deşi eram la pat fiul meu vitreg m-a luat, efectiv, în braţe şi m-a pus în maşina lui, după care ne-a dus pe amândoi la Primăria Bonţida şi apoi la un notar din Gherla să-i semnăm cedarea casei. Asta după ce la un moment dat – deşi eram sub tratament – m-a bătut cu pumnii, ca să ne intimideze şi ne-a zis că ne omoară dacă nu facem cum zice el. Am semnat, fiindcă totuși ne promisese că o cumpără… Dar de-atunci n-am mai primit de la el nici măcar un telefon, darmite banii promişi. Nici măcar impozitul pe casă nu l-a plătit, deşi aceasta era deja pe numele lui”… Preia din nou Margareta Fodor frâiele povestirii: “Pe băiatul ăsta îl am dintr-o altă căsătorie, care a durat şaisprezece ani, iar tatăl lui s-a trezit în aceeaşi situaţie, ca şi noi, cu casa luată de către el şi frate-său. Şi pentru că s-a aflat, iarna, sub cerul liber, a fost apucat de disperare şi s-a aruncat sub tren, ca s-o termine cu viaţa. Tot noi l-am îngropat, lor nici măcar nu le-a păsat. Şi la fel a făcut şi cu mama mea: i-a promis un milliard de lei vechi pentru casă, dar nu i-a dat decât o sută de milioane, aşa că ea s-a frământat atât de tare încât nu a durat mult şi a murit de supărare”.
“Vreau să audă toată lumea ce ni se întâmplă!”
Cei doi revin rapid la actualitate şi la motivul pentru care s-au prezentat la I.M.L.Cluj. Povesteşte în continuare Margareta Fodor: “Trebuie să vă spun că ei ne-au mai vândut o casă, prin 1993 – 1994, aflată lângă calea ferată, fără să ne dea măcar cinci bani pentru ea. Iar acum, pentru că nu mai puteam suporta situaţia ieri (n.n. – marţi, 11 septembrie) ne-am dus la fosta noastră casă din Gherla, ca să-i rugăm să vină cu noi la notar şi să remediem situaţia, adică să o trecem înapoi pe numele nostru. Am mai încercat în câteva rânduri să ne întâlnim cu ei, printr-un mediator, dar fără să avem vreun rezultat în acest sens. Chiar şi acum am stat afară de proprietatea noastră – acum a lor – chiar lângă gard, iar el şi soţia lui au apărut urgent, puşi pe bătaie. “Ce vă trebe casă la vârsta voastră?”, a spus ea şi mi-a ars doi pumni, trântindu-mă de gard. Atât de tare m-a lovit încât mi s-a rupt ceva la coloana cervicală. Lucrurile puteau să se termine şi mai rău însă norocul nostru a fost că au trecut nişte oameni pe drum şi am apucat să urcăm în maşină şi să ne refugiem acolo. Dar imediat ce oamenii au dispărut, ei repede au năvălit la maşină, să ne omoare, însă soţul a apucat să pornească maşina şi să părăsim rapid locul”. Femeia povesteşte că de acolo s-a prezentat, plină de sânge, la comandantul Polţiei Gherla, unde a depus plângere împotriva agresorilor săi şi doar după câteva zeci de minute a ajuns – graţie soţului ei – la Clinica de Neurochirugie din Cluj-Napoca. Curând, femeia este poftită în cabinetul de consultaţii al I.M.L., de unde se întoarce după câteva minute cu un certificat în care legiştii i-au recomandat între opt şi nouă zile de îngrijiri medicale. Se agită din nou, înainte de a părăsi instituţia medicală clujeană: “Vă rog din suflet să anunţaţi şi televiziunile, să vină la noi în Răscruci şi să vadă o ţară întreagă cazul nostru, că aşa eva nu s-a mai pomenit! Şi să ştiţi că aşa fac fiii mei şi cu alţi oameni, le împrumută câteva milioane şi apoi la iau casele de miliarde”! Apoi, parcă mişcându-se cu încetinitorul, îşi ia soţul de braţ şi urcă împreună scările, spre ieşire…
Punctul de vedere al I.P.J.Cluj, în cele două cazuri
“În cazul doamnei Maria Botiş vă informăm că s-a deschis dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunii de violenţă în familie. Dosarul fiind în lucru, azi (miercuri 12 septembrie) părţile erau programate în instanţă pentru eliberarea ordinului de protecţie. În cazul doamnei Fodor Margareta există o lucrare înregistrată, dar situaţia e extrem de complexă, astfel că se fac cercetări în vederea clarificării mai multor aspecte – iar dacă se va constata existenţa vreunei fapte de natură penală, dosarul va fi evidenţiat în rândul dosarelor penale cu autor cunoscut şi vor fi efectuate cercetări în vederea clarificării situaţiei şi tragerii la răspundere a vinovaţilor”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Traian Morar, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.
