Azi s-au împlinit trei ani. Îi serbăm în tăcere, fără tort şi lumânărici. Încercăm să ne trăim vieţile aproape normal, aproape pe muţeşte, încercând să uităm că acum trei ani eram săltaţi cu mascaţi, încercând să uităm umilinţele, scuipatul în faţă al unui procuror prea înverşunat să se mai gândească la probe, prea pornit să mai ţină cont de dovezi.
Desigur “Nu mor caii când vor câinii”. Dar asta nu însemnă că nopţile trec line şi liniştite, fără angoasa vizitelor la penitenciar, fără zăngănitul cătuşelor pe post de clopoţei, fără plimbări nocturne pe coridoarele DIICOT- ului sau ale tribunalelor. Încercăm doar simplu să trăim. Au trecut trei ani şi din păcate nu prea s-a schimbat nimic. Încă aşteptăm să îşi facă Justiţia datoria. Sistemul a rămas însă acelaşi. Judecătorii îi protejează şi acoperă pe procurori, avocaţii pe judecători, avocaţii pe procurori. Sunt în acelaşi sistem solidar în proteste, greve şi nu numai. Participă senini şi detaşaţi la un joc “ pe viaţă şi pe moarte” fără să rişte nimic. Indiferent de perdanţi EI sunt întotdeauna INVINGĂTORI. “Inculpaţii” sunt doar nişte pioni în “joaca de-a justiţia”. Poate mai sunt câţiva care mai cred în profesie ca vocaţie, dar sunt tot mai puţini şi se lasă purtaţi de valul celor mulţi şi puternici. Întrebaţi de ce şi-au ales meseria de judecător, proaspeţii absolvenţi de drept au fost foarte inventivi. Din păcate niciunul nu a răspuns “Ca să împart dreptatea”. Şi asta spune mult despre lumea în care trăim. Reformă în justiţie vrem doar noi, muritorii de rând. Asumarea responsabilităţii magistraţilor rămâne un vis mult prea îndepărtat. Doar noi , restul, nu avem voie să greşim, fie că suntem doctori sau ingineri. Ei pot. Fie cu, sau fără, rea credinţă. Retrăim deci, unii în linişte, alţii furtunos frustarea că oricine , oricând îţi poate crea un dosar, căci nimeni nu riscă nimic. Încercăm să ne reluăm deci vieţile de acolo de unde le-am lăsat. Firele nu se mai înnoadă. Le cârpim şi adunăm firmiturile unor vieţi care au fost. Ne prefacem că am recuperat. Rămân doar nopţile în care subconştientul nostru se răscoală căci nu a primit încă un răspuns . DE CE LI S-A DAT VOIE SĂ FACĂ CE VOR?
Milena Man
nu va plang de mila ziaristi de santajo-investigatie.
p.s. pentru tine: bun venit in breasla jurnalistilor d-na doctor