Umilinţă fără margini a unei fete din Cluj: tatăl, pocăit, a pariat pe virginitatea ei în faţa întregii comunităţi!

Eveniment incredibil în localitatea clujeană Boian, comuna Ceanu-Mare: după o discuţie în contradictoriu cu un „martor”, membru al congregaţiei din care face parte, tatăl unei tinere de 20 de ani, cu ambiţii mari pe linie religioasă i-o ordonat fetei sale să-şi facă la I.M.L. Cluj testul de virginitate. Totul, pentru a le da cu tifla denigratorilor săi, care au catalogat-o pe tânără drept „târfa satului”. Cu ochii în lacrimi, tânăra s-a supus umilinţei de a fi examinată de către legiştii clujeni, apoi, în ciuda faptului că verdictul dat i-a fost favorabil şi-a procurat un bilet de tren şi s-a mutat definitiv la Bucureşti, în speranţa că nu-şi va mai vedea în vecii vecilor tatăl.

Tânăra, fragilă şi cu chip angelic este însoţită de mama ei la I.M.L. Cluj pentru a-şi face testul de virginitate. Temătoare, fata de 20 de ani întreabă, în dreapta şi-n stânga, ruşinoasă, dacă va fi examinată de un medic bărbat sau de o femeie. Îi „pică”, realmente, faţa când află că, inevitabil, virginitatea îi va fi “verificată” de un medic. Intrăm în dialog şi tânăra, în ciuda ruşinii de care e cuprinsă, mărturiseşte că aceasta reprezintă, oricum, ultima umilinţă la care o va mai supune tatăl ei, un gen de autoimpus lider moral al „martorilor” din Boian. „Tata i-a făcut observaţie unui credincios că soţia lui vine la templu îmbrăcată în fustă mini şi decolteu, lucru care a fost amendat repede de altul: nu ştiu dacă în bătaie de joc sau în mod serios, acesta i-a spus că eu sunt târfa satului, “salteaua” tuturor tinerilor din zonă. Fapt care pe el l-a determinat să exercite asupra mea o adevărată tortură psihologică, ajungând până la urmă în situaţia să mă vedeţi, astăzi, aici. Nu i-a păsat că poate am avut un prieten – şi vârsta la care am ajuns cred că-mi permite acest lucru – sau, pur şi simplu am avut un accident, de pildă am fost cândva, să zicem, violată. Mi-a călcat sufletul în picioare şi pentru asta voi pleca din sat pentru totdeauna la Bucureşti, la sora mamei, care mă aşteaptă cu braţele deschise”. Şi, cu un zâmbet ceva mai senin îmi arată mâna pe care tronează un splendid inel cu diamant, primit cadou de la aceasta…

Fata intră apoi în cabinet, sprijinită de braţul mamei sale, cu picioarele tremurând. Apoi, după ce este examinată aşteaptă minute în şir pe scaunele aflate în coridorul „mic”, cel aflat chiar în faţa cabinetului. Mă retrag la rândul meu, discret, nedorind să întind coarda, problema virginităţii fetei nefiind esenţială pentru mine – ci doar agitaţia cu totul ieşită din comun ce s-a petrecut în legătură cu acest subiect. Intru repede în vorbă cu alţi pacienţi – şi uit, efectiv – de povestea tinerei. Într-un târziu cele două femei, mamă şi fiică, apar în coridorul principal şi – în ciuda faptului că nu le-o cerusem – îmi spun că virginitatea tinerei a fost certificată şi oficial, de către medici. Observ că în tot acest timp, fata are ochii scăldaţi în lacrimi. Adaugă aceasta, înainte de a părăsi incinta instituţiei medicale clujene:  „Acum tata va putea să arate certificatul acesta la tot satul, însă eu nu voi fi acolo să le văd ălora feţele – cine a câştigat sau a pierdut pariul făcut pe seama virginităţii mele. A fost un om slab fiindcă s-a lăsat lovit prin mine şi apoi mi-a târât sufletul în noroi. Oricum, n-o să-i iert acest lucru niciodată!” Şi – adăugăm noi: oare ce lucru poate fi mai păcătos în această lume decât să-ţi proclami credinţa cu orice preţ, călcând pe semenii tăi, în cazul de faţă chiar peste propria fiică?