Un consumator de droguri, înarmat, atacă tot ce mişcă pe strada Gârbău din cartierul Mănăştur!

Panică permanentă în blocurile de pe strada Gârbău din cartierul Mănăştur! Adrian Dragoş Costa, un tânăr în vârstă de 21 de ani, despre care cetăţenii spun că ar fi mereu sub efectul unor substanţe halucinogene a făcut luni seară un “recital” cu totul ieşit din comun: înarmat cu o sabie ninja şi un topor, acesta „patrula” pe stradă. O femeie în vârstă de 32 de ani, care a îndrăznit să intre într-un magazin  a fost cât pe ce să fie tăiată, iar fratele său, sosit s-o apere, a plătit pentru îndrăzneala sa – a fost muşcat crunt, de către tânăr. Iniţial, aflat în sevraj Costa a făcut praf cu sabia şi o bicicletă, sub ochii îngroziţi ai localnicilor. Aceştia afirmă, şocaţi, că tânărul nu păţeşte niciodată nimic, beneficiind de o stranie protecţie.

Un personaj înspăimântător

Puţini cetăţeni care locuiesc în blocurile din zona străzii Gârbău nr. 6 au curajul să vorbească liber despre faptele „de arme” lui Adrian Dragoş Costa, tânărul de 21 de ani care-i terorizează zi şi noapte. Ei mărturisesc însă că isprăvile sale se petrec de circa trei ani: spun că sub ochii lor tânărul – din simplu consumator de droguri – ar fi promovat între timp la statutul de dealer, ajungând  să-şi vândă marfa chiar în faţa blocului în care locuieşte, fără să-i pese că la “operaţiunile” lui asistă până şi copiii din zonă, iar individul, atunci când este-n criză, îşi pierde discernământul şi-i atacă, pur şi simplu. Marţi, 19 iulie, la sesizarea a doi fraţi – oameni în toată firea, cu familii şi copii – care ne-au mărturisit că trăiseră momente terifiante cu o seară în urmă ne-am deplasat la faţa locului pentru a ne lămuri cu propriii ochi asupra a ceea ce se întâmplă în zona blocurilor de pe strada Gârbău, numerele 6 – 10. Pe tânărul “năbădăios” nu l-am găsit acasă. Am aflat că între timp acesta fusese luat pe sus de către poliţiştii Secţiei 4 şi dus să răspundă întrebărilor acestora. Însă cei doi fraţi atacaţi luni seară Vasile şi Ana Maria – şi mai târziu, după ce-au căpătat niţel curaj şi alţi cetăţeni de pe strada Gârbău – ne-au dezvăluit fapte de-a dreptul incredibile comise de către Adrian, tratate cu indiferenţă, timp de ani de zile, de către autorităţi!  Începe Ana Maria, o tânără în vârstă de 32 de ani, încă şocată de evenimentele trăite de ea în ajun: „Aseară, în jurul orei 20.00, îl vedeam bine de pe Adrian cum patrula în faţa blocului – în mână cu un topor şi cu o sabie de samurai, aflat într-o stare accentuată de transă.  Era evident că stă la pândă, dornic să atace pe cineva. Ştiind de ce e în stare, am ezitat să ies din bloc, însă pentru că nu mai aveam de-ale gurii în frigider mi-am luat inimia-n dinţi şi am ieşit la magazinul de la scara blocului de vizavi ca să-mi iau ceva de mâncare. Cu două ore mai înainte, pe la ora 18.00, dăduse jos de pe o bicicletă un copil, care făcea ture prin faţa blocului – am aflat apoi că aceasta îi chiar aparţinea – şi cu spada lui ninja a făcut-o praf, lovind-o sălbatic minute în şir. Ca să înţelegeţi mai bine ce era în sufletul meu, auzisem de asemenea şi văzusem cum noaptea precedentă îşi devastase casa şi-şi aruncase pe geam tot ce avea mai de valoare din casă – televizor, laptop, etc. – fără ca bieţii lui părinţi să se poată împotrivi.  Am coborât în fugă scările şi am parcurs scurtul drum până la magazin în câteva secunde, sperând să nu intru în “cătarea” atenţiei lui. Am trecut pe lângă el, crezând că nu mă vede, fiindcă părea preocupat să bea alcool dintr-o sticlă şi să fumeze din nişte ţigări preparate cu mâna lui – probabil din ceva ierburi. În zadar, însă. Mă văzuse. Cum am ajuns în magazin, m-am şi trezit cu el în spatele meu. M-a somat, ca un stăpân al locului, să părăsesc magazinul în două minute, altminteri mă taie cu sabia. M-am speriat văzându-l atât de sălbatic şi am pornit grăbită spre casă, cu el pe urmele mele – moment în care a apărut, providenţial, fratele meu, Vasile. Însă ajunşi în faţa blocului Adrian parcă şi-a pierdut orice urmă de discernământ: s-a năpustit, prin surprindere, asupra fratelui meu reuşind să-l muşte puternic de piept. După ce Vasile s-a dezmeticit şi l-a îndepărtat, acesta a scos un cuţit şi l-a aruncat în direcţia fratelui meu  – fără să-l nimerească, însă. Apoi, nemulţumit de rezultat a încercat, efectiv, să mă decapiteze cu spada. Mi-a trecut tăişul armei  sale la numai câţiva cetimetri de gât ! În continuare, acesta şi-a spart sticla de o bordură şi cu bucata ciobită în mână a început să urle şi, cu un nou efort s-a năpustit spre fratele meu. Acesta, ca să evite confruntarea, a scăpat luând-o la fugă. Între timp, Adrian, văzând că nu-l prinde şi că eu chemasem deja poliţia, a fugit şi s-a ascuns în casă. Curând la faţa locului au apărut şi poliţiştii Secţiei 4, care au recuperat cuţitul aruncat după fratele meu şi apoi mi-au luat o declaraţie despre incident”. Apoi – povesteşte Ana Maria – ca-n atâtea alte rânduri aceştia au plecat nu înainte de a se scuza că nu au ce-i face, pentru că îl internează mereu la Psihiatrie, însă băiatul iese mereu după ce i se aplică tratamentul de rigoare. “După evenimentul de ieri fratele meu va face acum plângere la parchet iar eu la poliţie, poate avem noroc să-l ascundă odată pe acest individ”, adaugă tânăra femeie, înnegurată.

„L-am reclamat la Curtea de Apel dar un judecător ne-a închis gura”

Intervine în discuţie şi Vasile, fratele Anei Maria: „Omul acesta terorizează de ani de zile o stradă întreagă. Iar astă-noapte, după incidentul de ieri cu noi, a apăsat ore întregi înarmat până-n dinţi, butoanele interfonului – degeaba, fiindcă nimeni nu i-a deschis. Dorea să intre în scară, să-i spargă surorii mele uşa cu toporul şi apoi s-o omoare. Aceasta s-a culcat în vecini la sora noastră mai mică, parcă presimţind ce va face individul”. În legătură cu incidentul de pe urma căruia s-a ales cu o muşcătură în zona pieptului, Vasile povesteşte că imediat după aceea s-a deplasat de urgenţă la Clinica de Boli Infecţioas. Acolo, medicii i-au făcut analize, în regim preferenţial, aflând că este vorba de un ins, probabil, drogat. “Mi-au spus un lucru care m-a înspăimântat la culme: va trebui să repet analizele din trei în trei luni, până vor afla cu exactitate dacă sunt sau nu în regulă, existând şi posibilitatea ca un asemenea individ să fie infestat cu virusul HIV. M-au sfătuit – culmea! –  şi să încerc să mă prezint împreună cu el la clinică, pentru a i se face şi lui analize. Dar mă întreb: cum să aduc cu mine un ins care în urmă cu câteva ore vrea dorea să ne omoare, aflat în criză – şi cu care nimeni nu se poate înţelege, nici măcar părinţii lui! Eu cred că acest lucru ar fi de datoria poliţiei. Mi-e teribil de teamă de rezultatele analizelor pentru că Adrian ăsta ar putea fi infestat cu virusul HIV, iar transmiterea lui ar putea fi facilitată şi de faptul că nu are în gură decât nişte dinţi stricaţi şi teribil de ascuţiţi, pe care i-am simţit înfipţi, aseară, în carnea mea”. Încet, încet – remarcând discuţiile purtate cu voce tare – se apropie de noi câţiva vecini, interesaţi şi ei de subiect. Un bărbat intervine în discuţie, dar numai după ce-i promitem că nu-i divulgăm nici măcar semnalmentele care ar putea duce la identificarea lui de către Adrian sau rudele sale. Mărturiseşte acesta, de parcă ar dori să-şi descarce o povară de pe suflet: “În toţi aceşti ani s-a legat de aproape toată lumea – şi nu există bătrân, copil sau tânăr care să nu suporte umilinţe din partea acestui degenerat. Lumea nu vorbeşte deschis pentru că vede că băiatul este eliberat imediat – semn că se află sub o mare protecţie. S-au făcut nenumărate plângeri împotriva lui şi niciodată nu s-a înregistrat niciun rezultat palpabil, iar el s-a întors din ce în ce mai îndârjit şi sfidător la adresa noastră. Ne-am prezentat chiar şi la Curtea de Apel ca să-l reclamăm, iar judecătorii de acolo nu vor să-l salte fiindcă spun că nu au ce-i face.  Da-n schimb ne-au zis ei nouă să ne ţinem gura. Oare ce aşteaptă, să omoare pe cineva de aici ”? Aproape de noi, nişte tineri joacă table, direct pe asfalt, însă ascultă cu luare-aminte discuţia noastră. „Pe mine numai dacă mă deranjează îi crăp capul” – declară un zdrahon tuciuriu. Apoi continuă: “Terorizează pe toată lumea. Deşi e slab, ca putere şi nu se ştie bate, oamenii se tem de el fiindcă oricând acesta îi poate ataca pe neaşteptate, pe la spate, cu un cuţit sau cu o sabie. E un foarte bun încasator: a luat şi bătăi de-a stat în ghips şi luni de zile, dar în ciuda acestui lucru nu se linişteşte deloc şi umblă toată ziua cu macete, cuţite şi deţine  chiar un pistol cu bile, pe care-l arată la toată lumea”.  Ne depărtăm de grupul de tineri şi intrăm în dialog cu un domn care-şi parcase maşina în faţa blocului şi trebăluia ceva la ea. Locuieşte şi el acolo, iar numele lui e Martin Boroş, fiind de profesie avocat. Spre deosebire de ceilalţi vecini, acesta nu se sfieşte să-şi declare numele. „Poliţia a avut sesizări în fiecare zi în legătură cu acest tânăr şi ştie foarte bine care-s faptele lui. Se mulţumeşte să-i facă proces şi-i dă apoi drumul. Mie nu mi-e frică de el, deşi umblă cu sabie – însă e periculos pentru maşinile noastre fiindcă obişnuieşte să vină noaptea, pe ascuns şi taie cauciucurile”, explică acesta.

„Poliţia a avut sesizări zilnice în legătură cu el”

O tânără cu un copil în braţe – care ne imploră, tremurând, la propriu să nu-i facem public numele  – îndrăzneşte şi ea să vorbească. I se citesc în ochi disperarea şi teama. Mărturiseşte aceasta: „De fiecare dată nu putem ieşi din magazin de el fiindcă e plin de drogaţi în faţa magazinului, unde el vinde droguri la vedere, şi se ia mereu de copii şi de oameni în vârstă sau de femeile gravide, însă poliţia nu ia niciodată măsuri împotriva lui”. Abordăm rapid un vecin de scară al lui Adrian, care iese din bloc. Precaut – privind cu teamă în toate părţile – acesta ne invită în magazin, ca povestim departe de ochii şi urechile celor din jur: „Odată am făcut două apeluri la poliţie şi poliţiştii i-au spus, imediat cine i-a chemat. Iar rezultatul a fost că a doua zi aveam toate caucicurile maşinii tăiate. Vă spun sincer, ne-am interesat şi am aflat că are o rudenie care-i procuror şi acesta e cel care-l ţine în spate. Nu pot să declar nimic pe propria-mi răspundere, dându-vă numele meu – fiindcă mi-a mai spart maşina şi nu suntem siguri dacă tot ce spunem despre el nu se răsfrânge mai târziu asupra noastră”. Aflăm între timp, de la vecini că părinţii tânărului sunt plecaţi de acasă, dar mai facem o încercare să aflăm câte ceva despre tânăr: sunăm la interfonul  unei familii de la scara I, cel al apartamentulului d-nei Komuves Rozalia. Cu un zâmbet ce trădează multă bunătate şi îneţelepciune, femeia pune punctul pe “i” şi rezumă, practic, în câteva cuvinte toată problema: “Copilul acesta nu e de vină pentru faptele sale, ci părinţii şi mediul în care a crescut, în continue scandaluri. Consumă din câte am văzut, droguri şi după părerea mea acest lucru trebuie rezolvat altfel – nu reţinut, arestat sau mai ştiu eu cum – ci cu tact, să fie internat într-o clinică specializată. Am observat că băiatul are un suflet bun: când are bani face cinste la toată lumea, abia când se droghează devine insuportabil. Mi-e o milă teribilă de el şi mă scutură frigurile numai când îi aud vocea. E un lucru foarte trist ce se întâmplă cu el, fiindcă ar trebui făcut ceva în acest sens. Repet, trebuie internat într-un centru de reabilitare fiindcă doar când e drogat e periculos, în rest e un băiat bun”.

Părăsesc zona şi mă întâlnesc, “conspirativ”, cu un fost consumator înrăit de droguri din cartierul Mănăştur. Acesta între timp – după ce avusese şi probleme cu poliţia – şi-a abandonat obiceiul, luând-o pe calea cea bună. Ba, mai mult îi învaţă pe tinerii din cartier, înrobiţi de acest viciu, cum să se lase de droguri. Îmi spune, fără ocolişuri să ştie despre acest tânăr că din consumator de droguri, ar fi devenit între timp dealer şi este cunoscut de toată lumea ca Adişor, fiul lui Domino. “Dar este binecunoscut şi de poliţie, iar aceasta îl foloseşte ca şi informator în domeniu, motiv pentru care Adişor se bucură de un regim privilegiat. Însă mai există la mijloc ceva: aşa cum spun vecinii lui – care se luptă cu el degeaba , de atâţia ani – tânărul are şi nişte rude rude sus puse, care-l scot mereu din belele, dar şi un unchi, mare campion de box, cu relaţii în “lumea mare” a Clujului”.

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

“Luni, 18 iulie, în intervalul 17.30 – 20:30, un bărbat şi o femeie  au sesizat faptul că un tânăr i-a ameninţat cu acte de violenţă, fără motiv,  în timp ce se deplasau pe Aleea Gârbău, din Cluj-Napoca. Poliţiştii s-au deplasat la faţa locului, persoana în cauză nefiind găsită. În urma verificărilor, tânărul a fost depistat în cursul zilei de marţi, 19 iulie . Acesta a fost condus la sediul unităţii de poliţie pentru lămurirea aspectelor sesizate. Miercuri, 20 iulie, femeia ameninţată a făcut plângere la Secţia IV Poliţie, iar poliţiştii vor continua audierile pentru stabilirea exactă a stării de fapt şi luarea măsurilor legale şi vor desfăşura cercetări sub îndrumarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca”, a declarat pentru Gazeta, purtătorul de cuvânt al I.P.J. Cluj.