Un filosof printre noi: a încasat în mod deliberat şase bătăi în trei zile doar pentru a-şi hrăni ideea de libertate!

După înfăţişare, bărbatul în vârstă de 66 de ani arată ca un filosof antic – însă îmbrăcat în straie de secol XXI. Om de o erudiţie cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, mă poartă în doar câteva minute printr-o multitudine de teme – istorie, religie, politică, filosofie – purtate în mai multe limbi străine. Lucru întărit şi un cetăţean maghiar, istoric. Acesta, aflat lângă mine, rămâne mască văzând ce „antologie ambulantă” are în faţă. Dar – mărturiseşte bărbatul în curtea I.M.L. Cluj – s-a prezentat aici nu pentru a face paradă de cultura sa ci pentru că, om liber fiind, a deranjat pe cei ce se opun acestei idei, astfel că a încasat şase bătăi în doar trei zile!

Andrei Gustav Kelemen este un ins îmbrăcat neglijent, cu o barbă amintind de filosofii Greciei antice – însă care în momentul când deschide gura te farmecă prin elocinţa şi cultura sa enciclopedică. Mărturiseşte că dispreţuieşte orice formă de autoritate, neexcluzând din metodele sale de supravieţuire furtul sau cerşetoria  – deliberate, considerându-le de domeniul amoralităţii, nu imoralităţii. De altfel, tocmai pentru că neglijează orice formă de supunere faţă de autoritate, acesta şi-a şi încasat-o, ajungând la U.P.U. de şase ori în numai trei zile! Cu toate acestea râde, admiţând că a furat un portofel şi a luat bătaie de la bodyguarzii unui supermarket, însă a făcut-o intenţionat doar ca să le verifice tuturor reacţiile! Ne arată apoi cartea de identitate, provizorie, care-i indică domiciliul stabil: localitatea Pietroasele, comuna Moldoveneşti, judeţul Cluj. Mărturiseşte mai departe: „dar să nu vă bazaţi pe asta, că eu umblu prin întreaga ţară. De asemenea, joc des la ruletă şi de multe ori câştig, fiindcă ştiu dinainte ce bile îmi ies…Eu sunt un fel de Budha, încarnarea unui zeu glumeţ. Dar sunt şi Vishnu, cu trei feţe: generator, organizator şi distrugător. Iar când sunt bătut, îi las pe toţi s-o facă pentru că pot suporta orice bătaie. Am o mulţime de supranume, cum ar fi: „Azi mă cheamă ieri”, „Micul iepuraş” sau „Mihai Viteazu cel Mare”. Acum sunt în Cluj pentru că un patron de la o crâşmă de pe Piezişă, unde obişnuiesc să beau absint, mi-a furat sceptrul lui Apafi Mihaly, ultimul principe al Transilvaniei, artefact de o valoare inestimabilă”. Adaugă apoi, cu un zâmbet de Don Quijote – fiindcă aşa trebuie să fi arătat şi celebrul personaj al lui Cervantes când vorbea de Dulcineea lui – că a venit şi s-o salveze pe Andreea, iubirea vieţii sale, absolventă de Drept şi prostituată în vârstă de 26 de ani care îl iubeşte pe el de câţiva ani, fapt care n-o împiedică însă să-i iubească pe toţi bărbaţii bărbaţii care o plătesc. „E alter-ego-ul meu, dar e dispărută de o vreme cu nişte clienţi – sau, cine ştie, poate a fost răpită. Oricum, ea e o zeiţă ucisă, originară din Dej, locul unde-s cei mai brutali bărbaţi din lume”, explică el şi lăcrimează. (Ca o curiozitate, pe baza unor date personale pe care le-a furnizat, o descopăr mai târziu pe Andreea pe Facebook – şi realizez că omul e o uluitoare combinaţie de ficţiune şi adevăr şi, cel puţin în cazul fetei nu minte) Îmi vorbeşte apoi despre unul din „textele” sale cu ajutorul căruia cerşeşte, pentru a-şi asigura traiul lumesc – el fiind, desigur, zeu: „Zilnic ghicesc o nouă metodă de cerşetorie: odată am umblat cu un baston lung de corn şi le spuneam celor de la care doream să capăt bani că sunt cioban iar bastonul meu e văr cu bastonul lui Moise. Le spuneam că-i pot sfinţi în două variante: una light – care costă 10 lei – şi alta gratuită, echivalând cu ruperea spinării, astfel că ajunge ca după o şedere de câteva luni în spital să dialogheze cu Dumnezeu, aşa cum a dialogat Moise. Iar o negresă, americancă venită să-şi viziteze prietenul din Cluj, mi-a zis că vrea varianta light. „Vreau să sufăr pentru Dumnezeu, loveşte-mă”! Şi doar am atins-o cu băţul, binecuvântând-o. La care s-a întâmplat un miracol: fata a scos 45 de lei şi mi i-a dat ca să beau un absint în sănătatea ei”. Andrei Gustav Kelemen crede că cea mai cumplită piedică în calea libertăţii este supunerea şi un singur om poate schimba o lume atunci când are curaj, după expresia renumitului psihanalist Carl Gustav Jung: „Gândirea liberă are o vechime de 2000 de ani şi e legată direct de curaj. Cine n-are curaj trebuie să crape, să moară”! Apoi se pune să completeze formularul indispensabil acceptării sale în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Observă că dorim să plecăm, dar ne mai reţine cu o frază – nu ştiu cum s-o numesc: nebunească sau de geniu – ilustrând însăşi opintirile fiinţei umane, ale tuturor celor care se luptă cu propriul destin şi  în acelaşi timp damnare: „Ei îmi tot dau în gură, fără să înţeleagă că eu, cu voinţa şi puterea mea spirituală pot înfrunta un pluton de poliţie sau un batalion de armată, cu tancuri cu tot. Îi pot spulbera, dar n-o fac. Iar viitorul, care se apropie, va dovedi acest lucru”.