Un „îndrăcit” din Băişoara, şofer la cariera de piatră, l-a bătut pe Ioachim duhovnicul viitorului schit de maici!

1298

Părintele Ioachim coboară încet, şchiopătând, treptele de la parter spre demisol  ale I.M.L. Cluj, îndreptându-se către cabinetul de consultaţii. Cu un aer de resemnare întipărit pe figură, acesta se aşează pe un scaun aflat din sala de aşteptare şi pică într-un fel de transă, până în momentul când asistenta îl întreabă ce-l aduce la I.M.L. Cu simplitate, îi răspunde că un vecin din Băişoara, care deţine o moşie alături de schitul de maici – unde Ioachim e duhovnic – îi face viaţa amară, iar duminică acesta l-a atacat pe drum şi l-a umplut de sânge într-o clipită.

 

„Nu mă plâng, rolul meu e să-l slujesc pe Cel de Sus”

Luni, 31 iulie, părintele-călugăr în vârstă de 53 de ani – care datorită bărbii şi ţinutei monahale pare mai în vârstă – povesteşte că şi-a început activitatea la Mănăstirea Sâmbăta, judeţul Braşov, acolo unde fusese protosingel Arsenie Boca, între 1940 -1944. Mărturiseşte deschis că are la activ treizeci de ani de călugărie şi douăzeci de preoţie şi a contribuit prin forţele sale la ridicarea „de la iarbă” a Mănăstirii Sălciua – din judeţul Alba şi Voievozi – din Bihor din ambele fiind obligat să plece după ce a pus umărul la ridicarea lor. Observ o notă de revoltă în glas, dar remarcând curiozitatea mea acesta şi-o reprimă. Dă din mână a lehamite: „Nu am dreptul să mă plâng fiindcă rolul meu este să-l slujesc pe Cel de Sus”. Apoi se prezintă ca duhovnicul  schitului  de maici din comuna clujeană Băişoara, la organizarea căruia lucrează din plin împreună cu maica stareţă Teodora – cea cu care a plecat, în 2012, de la Mănăstirea Voivozi. Referitor la incidentul care l-a adus la I.M.L. Cluj, acesta arată că un vecin îndărătnic, Ioan Hisem, şofer la cariera de piatră din zonă le poartă de ceva vreme celor doi  sâmbetele:

„Dacă în urmă cu câteva zile maica stareţă a scăpat prin fugă după ce individul a încercat s-o lovească în cap cu o bâtă,  în schimb eu n-am scăpat de furia acestuia duminică, 30 iulie. A apărut pe neaşteptate, în timp ce mă aflam pe drum, îndreptându-mă spre schit iar maica stareţă se afla în faţa mea, la vreo cincizeci de metri, cu cele patru văcuţe. Şi, fără să stea prea mult pe gânduri mi-a ars doi-trei pumni umplându-mă instantaneu de sânge”. Părintele declară că imediat după incident a anunţat poliţia, care şi-a făcut apariţia la faţa locului iar după ce maica stareţă a confirmat veridicitatea faptelor – făptaşul fugise demult de acolo – oamenii legii l-au îndrumat spre I.M.L.Cluj. Însă – din păcate pentru părinte – acesta nu s-a prezentat la o unitate spitalicească imediat după agresiune, aşa că legiştii, negăsindu-i urme evidente l-au trimis la o clinică specializată. Ceea ce părintele Ioachim a şi făcut, astfel că miercuri, 2 august, a adus dovada că asupra sa au fost exercitate violenţe. Iar legiştii au confirmat, în scris, pe certificatul emis faptul că omul a fost agresat.

Contactat telefonic, cel acuzat, Ioan Hisem ne-a declarat pe un ton evident iritat: „Care-i problema, eu nici n-am trecut pe acolo în ziua respectivă, ca să ştiu cine l-a bătut. Asta e o părere a dumneavoastră. Eu n-am nicio apăsare şi puteţi să daţi ştirea la toate ziarele din lume: eu nu m-am întâlnit cu el, ştiu io ce face ăla”?

 

Istoria părintelui şi a maicii stareţe Teodora

Căutăm pe internet pentru a afla câte ceva despre trecutul părintelui-călugăr Ioachim şi a maicii stareţe Teodora astfel, curând, demersul nostru este încununat de succes: găsim un articol publicat în anul 2012 în publicaţia „Bihoreanul”, semnat de un jurnalist orădean cu experienţă, Dan Simai. Îl contactăm şi acesta ne mărturiseşte, cu amabilitate, că ambii sunt nişte oameni cu adevărat vrednici, extrem de cinstiţi şi muncitori – dar în acelaşi timp combativi şi luptători, în special stareţa –  care au fost alungaţi, nevinovaţi, din Mănăstirea Voivozi, datorită intereselor materiale ale unor feţe bisericeşti din anturajul episcopului Oradiei şi Bihorului P.S., Şofronie Drincec. Iar apoi, până şi-au găsit lăcaş la Băişoara – mărturiseşte jurnalistul – cei doi au fost găzduiţi de un credincios potent din punct de vedere financiar, undeva în zona Beiuşului. Iată, aşadar câteva pasaje din articolul din „Bihoreanul” scris în perioada scandalului care a zguduit din temelii Episcopia Oradiei şi Bihorului:

„Manager inspirat şi neobosit, stareţa a ştiut să cultive sponsori cu dare de mână, precum şeful sindicaliştilor din Petrom, Liviu Luca, şi să îşi apropie companii puternice, cum ar fi grupul de firme Repcon, iar rezultatele se văd. Construită de la zero, mănăstirea are astăzi zeci de chilii pe două niveluri, sală de mese, bucătărie, grupuri sanitare, cămări, beciuri, un atelier de pictură în ulei pe lemn, un paraclis pentru slujbe şi o biserică în construcţie. Aşezământul mai deţine o fermă cu vite, porci, capre şi găini, grădină şi solarii cu legume. Stareţa a lucrat alături de muncitori, împreună cu călugăriţele. Până ce acestea au cedat”… Apoi, ca urmare a intrigilor ţesute de către cei de la Episcopie:

„De atunci, Maica Teodora, părintele Ioachim şi sora Cosmina s-au refugiat pe la credincioşi. Nimeni nu ştie unde. Exilaţii au apelat la sponsorii mănăstirii, să medieze conflictul, iar joia trecută chiar credeau că au reuşit. „Oameni din Episcopie le-au transmis prin intermediari să se întoarcă la Voivozi pentru că nu se va lua nicio măsură împotriva lor”, povesteşte un apropiat al fugarilor. Dar, surpriză! Întorşi la mănăstire, călugăriţele şi preotul au fost din nou luaţi la bătaie. „Când am ajuns acolo, stareţul Chesarie cu încă unul şi două femei s-au repezit la maica s-o lovească. Eu am scos telefonul mobil să filmez şi atunci mi-au luat telefonul, mi-au smuls jumătate din barbă şi m-au lovit peste cap. Noi ne-am ales cu bătaia, iar ei cu munca noastră de 15 ani”, se plânge părintele Ioachim. Călugărul spune că agresorii l-au tâlhărit de telefonul mobil ca să nu poată dovedi agresiunea, aşa că s-a dus şi la medicul legist. „Avem câte 3 zile de îngrijiri medicale şi eu, şi măicuţa”. Când au ieşit de la Medicina Legală, Ioachim şi Teodora au făcut imprudenţa să povestească incidentul unui reporter de la Realitatea TV, în speranţa că povestea lor va ajunge cunoscută şi vor fi apăraţi de Preafericitul Patriarh Daniel. Dar a ieşit pe dos”!

Sperăm din tot sufletul ca sinceritatea debordantă – şi firească pentru un om al lui Dumnezeu  – a părintelui Ioachim să nu-i aducă prejudicii, la fel ca la Bihor, de aceea apelăm la cunoscuta deschidere sufletească şi fineţe intelectuală a P.S. Andrei Andreicuţ să nu-l pedepsească pe acesta pentru că a vorbit cu reporterii de la Gazeta de Cluj… Promitem că veghem pentru ca vajnicii slujitori ai bisericii, maica Teodora şi părintele Ioachim să-şi găsească în sfârşit locul pe care şi-l merită, după atâta suferinţă îndurată, la nou-înfiinţatul schit de la Băişoara!

 

Punctul de vedere al I.P.J.Cluj

“La data de 30  iulie a.c, Secţia 9 Poliţie Rurală Turda, a fost sesizată, prin plângere prealabilă, de un bărbat de 53 de ani, despre faptul că, la aceeaşi dată, în jurul orei 20:45, în timp ce se afla în localitatea Băişoara, a fost agresat de un alt bărbat. În cauză se fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri sau alte violenţe, faptă prevăzută de Codul penal”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, ag. şef adj. Adrian Ştefan, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ