Episodul XXXI – O judecată forţată şi nedreaptă, pusă pe umerii juraţilor!!
Studiind cu atenţie dosarul penal al învinuitului Robert Ekaireb, am depistat, juridic vorbind,mari erori judiciare şi chiar tente de abuz ale Judecătorului care, în mod clar şi persuasiv, a direcţionat juriul către un verdict pe care l-a premeditat, rezumând la un moment dat că „dacă juriul nu are dovada că Li Hua Cao era moartă, nu îl poate condamna pe Robert”. De parcă era obligat cineva să-l condamne neapărat, cu orice chip.
Ceea ce este cu adevărat o incertitudine şi un adevăr zdrobitor, este că nu există dovezi incontestabile că soţia lui Robert este moartă!
Mai mult, două femei care făceau parte din rândul juraţilor, au plâns pur şi simplu când Judecătorul Nicholas Cooke a dat verdictul necruţător de condamnare pe viaţă. Singura explicaţie plauzibilă este că, desigur, cele două jurate nu erau de acord cu acest verdict.
A mai fost ceva criticabil în acest proces şi anume, faptul că s-a lăsat juraţilor numai trei zile de dezbatere, până pe 19 decembrie 2013, când excelenţa sa, domnul Judecător-Preşedinte al Completului de judecată, a încercat şi a şi reuşit să pună presiune pe cei 12 juraţi, ba chiar comentând faptul că dacă va fi necesar, va anula sărbătorile de iarnă pentru juraţi!
Consecinţă a acestei presiuni şi ameninţări evazive a fost că juraţii s-au întors în sala de şedinţă cu verdictul doar după o oră!!
Oare cât de corect a fost acest verdict de vinovăţie a lui Robert Ekaireb?
Un alt punct vulnerabil în desfăşurarea acestui proces, cel puţin bizar din punctul meu de vedere, ca un practician al Justiţiei, pledant la bară, a fost că „Nota” privindu-l pe controversatul avocat al apărării, domnul Wolkind, a fost discutată în camera juraţilor, lucru care inevitabil i-a adus mari prejudicii lui Robert.
Acest avocat. Wolkind, a avut un comportament care a dus la distrugerea oricărei şanse pentru un verdict de nevinovat sau chiar pentru demiterea Juriului. Domnia sa nu a făcut decât să sâcâie juriul, să-l enerveze, neaxându-se pe fapte şi, poate mai important decât orice, el nu a răspuns punctual la concluziile acuzării.
Ca juraţii să poată da verdictul de nevinovat nu trebuiau să fie siguri că Robert nu a omorât-o pe Li Hua Cao, soţia lui legitimă, ci pur şi simplu să nu fie siguri că era cu adevărat moartă, ceea ce nu ştie nimeni cu certitudine.
Cu toţii – întreaga familie şi noii avocaţi angajaţi, ca şi Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, am crezut că în calea de atac de la Curtea de Apel, care s-a făcut în termenul legal, eroarea judiciară produsă va fi reparată. Considerată a fi neîntemeiată şi nelegală, sentinţa ar fi trebuit desfiinţată printr-o casare cu trimitere la instanţa de fond pentru rejudecare, la un alt judecător şi alt juriu, care să ţină cont de noile probe care au apărut ulterior.
Nu a fost să fie deloc aşa!
Dimpotrivă, cei trei judecători ai Reginei din Completul de judecată de la Curtea de Apel au recunoscut că, deşi avocatul Wolkind a fost neglijent şi nu şi-a pregătit bine pledoariile, ei au considerat că acest lucru nu este în măsură să afecteze verdictul de „vinovat”.
Mult mai multe despre procesul de la Curtea de Apel şi despre proasta pregătire a apărării de către av.Wolkind, în numărul imediat următor !
PREŞEDINTE FONDATOR OADO
Prof.univ.dr.(av.) Florentin SCALEŢCHI
