Un remarcabil om al Bisericii şi un teolog eminent, Papa Emerit Benedict al XVI-lea

58

Traducerea în limba română a cărţii ”Joseph Ratzinger- Benedict al XVI-lea, Ultimele convorbiri cu Peter Seewald”, apărută la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti, 2017, 219 pagini este un eveniment editorial.  Pentru noi are o semnificaţie deosebită: Gazeta de Cluj a avut dintotdeauna aplicare spre faptele de cultură, iar Joseph Ratzinger este doctor onorific causa al Universităţii Babeş-Bolyai, alături de alţi mari oameni ai secolelor XX şi XXI. În decernarea acestui titlu ştiinţific, un rol deosebit l-a avut profesorul Andrei Marga care i-a cunoscut opera filosofică şi teologică încă din perioada când era episcop şi profesor universitar.

 

În conştiinţa publică, Papa Benedict al XVI-lea a intrat cu mare rezonanţă şi pentru faptul că în al optulea an de pontificat a demisionat. „Este primul papă din ultimii 1.000 de ani, şi primul suveran pontif aflat realmente în funcţie, care face acest gest” (p. 291). A fost precedat de Karol Wojtyla, adică de Sfântul Ioan Paul al II-lea, ceea ce apărea să fi fost un handicap, dar Benedict al XVI-lea ”lucrează în linişte şi la lucrurile lăsate în suspensie de antecesorul său” (p. 15). Nu a fost uşor să conduci o comunitate catolică constituită din 1,2 miliarde de credincioşi, în condiţiile în care nu s-a sfiit niciun moment să spună adevărul, chiar dacă aceasta exprima lucruri inconfortabile. S-a confruntat cu criza preoţilor pedofili, fiind extrem de ferm cu aceştia, nu a ezitat, ca din cauza împuţinării conştiinţei creştine, să exclame încă din anul 2015, când nu era instalat pe scaunul Sfântului Petru: ”Câtă murdărie există în biserică şi mai ales la aceea care, preot fiind, ar trebui să-i aparţină ei cu totul”.

Au mai fost şi alte evenimente în timpul pontificatului pe care le-a soluţionat cu discreţie şi eficienţă.

M-a impresionat extrem sinceritatea papii. Nu a existat să răspundă la cele mai delicate întrebări a interlocutorului său Peter Seewald, care a mai scris cărţi de interviuri cu marele teolog şi savant.

Fostul papă este modest, caută să lămurească toate problemele care merită elucidate şi are cuvinte de înaltă apreciere faţă de susţinătorul său, Papa Francisc. După ce citeşti acest volum, ai un argument suplimentar să-l consideri pe Benedict al XVI-lea un mare gânditor din ultima sută de ani. A fost şi un bun conducător, deşi nu-şi asumă acest merit, dar măsurile luate, cum ar fi de exemplu reintroducerea ritualului tridentin în celebrarea liturghiei se vor vedea în viitor.

A avut un rol deosebit în elaborarea Catehismului Universal, a bisericii catolice. A îmbunătăţit relaţiile cu evreii, cu ortodoxii, cu luteranii şi a încercat să menţină viu contactul cu musulmanii, deşi aici s-au ivit asperităţi.

M-au impresionat evocarea copilăriei, a studiilor, devotamentul fără fisuri faţă de părinţi, frate şi soră şi faptul că din frageda tinereţe a fost supus la mari încercări, dar nu i-a lipsit niciodată speranţa şi dragostea. Acum se găseşte în Mănăstirea Mater Ecclesiae din Grădinile Vaticanului, împreună cu fratele lui mai mare care este tot preot. A fost continuu pasionat de studiu, literatură, muzică, pictură (printre preferatul lui un loc de seamă îl ocupă Rembrandt). A scris poate cea mai bună biografie a lui Iisus în trei volume. Încă de a fi transpusă în limba română, IPS Bartolomeu a declarat că a achiziţionat biografia în engleză şi că doreşte să o cunoască.

copie carte

Îmi îngădui să relatez despre unii dintre interlocutorii papei şi cum i-a văzut el:

– Despre Patriarhul Bartolomeu spune: ”Nu este doar un om de cultură extraordinar, ci şi un adevărat om al lui Dumnezeu. Sunt fericit şi recunoscător că ne leagă o adevărată prietenie personală. De altfel, m-a vizitat şi aici, în mica mea mănăstire”.

– Cât priveşte pe actualul Patriarh al Moscovei, Kiril, pe care l-a cunoscut pe când nu avea încă această demnitate, arată că îl leagă ”o anumită simpatie personală”. Poate şi aceste sentimente l-au determinat pe Papa Francisc să-l întâlnească pe conducătorul Bisericii ortodoxe-ruse, cea mai mare din lume, la Havana.

– Mai arată cum l-a convins pe Raul Castro să declare Vinerea Mare ca zi nelucrătoare în Cuba, iar despre întâlnirea cu fratele lui, adică cu Fidel Castro spune că a fost oarecum esenţială” acesta din urmă cerându-i să-i trimită cărţi.

Îngăduiţi-mi să spun câteva cuvinte despre traducerea cărţii. Cu siguranţă că este foarte bună, deoarece se citeşte fără dificultate, aş putea spune chiar cu plăcere. Aparţine universitarelor Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu. Domnul Andrei Pleşu le caracterizează astfel: ”Sunt de mult obişnuit cu profesionalismul riguros – şi seducător totodată – al celor două doamne”. Mulţumesc şi editurii Arhiepiscopiei Romano – Catolice din Bucureşti pentru promptitudinea cu care a asigurat traducerea în limba română a acestei bijuterii de carte.

Ca o încercare de concluzie, cu adevărat Benedict al XVI-lea a fost un colaborator al adevărului, cum se caracterizează.

Adrian Man

LĂSAȚI UN MESAJ