Un român în cadrul Departamentului de Stat

 A fost un adevârat artizan al informaţiilor americane în domeniul comunicaţiilor. în 1917 a condus primul curs pentru formarea a 80 de decriptori ai armatei. După Primul Război Mondial a înfiinţat şi condus Serviciul de Informaţii şi Transmisiuni care se ocupa de decodificarea comunicaţiilor interceptate de armata americană. în plin “Război Rece” serviciul pe care-l conducea a fost inclus în cadrul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) – parte integrantă a Departamentului de Stat – iar el a fost cooptat ca şi consilier special în cadrul acestui important organism american. William F. Friedman – geneticianul pasionat de criptanaliză – un român născut în Basarabia, este considerat astăzi unul dintre pionierii criptanalizei, un domeniu puţin cunoscut, dar foarte important în ceea ce priveşte obţinerea de informaţii.   

S-a spus şi se spune şi acum cu deplin temei că “cei care deţin informaţia, deţin de fapt puterea”. în război, dar şi pe timp de pace, această afirmaţie a putut fi verificată pe deplin de nenumărate ori. Pe măsură ce statele şi-au definit doctrina naţională de apărare, au indentificat potenţialele pericole la adresa siguranţei naţionale, dar şi potenţialii inamici, nevoia de informaţii a crescut progresiv. în acelaşi timp şi modalităţile de obţinere s-au diversificat. Conştiente de aceste realităţi, statele au încercat să–şi protejeze informaţiile şi în primul rând pe cele transmise prin comunicaţiile fir, telegraf sau radio. Ca o primă măsură luată pentru realizarea acestui deziderat a fost cifrarea (codificarea) mesajelor transmise. Dar aşa cum s-a dovedit, nici această măsură nu a dus la secretizarea deplină a mesajelor. {i asta pentru că au apărut “spărgătorii de coduri”, într-un fel “părinţii spirituali” ai hackeri-lor de azi. William Friedman a fost unul dintre primii “spărgători de coduri”, dar şi cel care a pus bazele primului serviciu cu adevărat competitiv, organizat şi cu obiective clar structurate privind interceptarea şi decodificarea comunicaţiilor.          

De la Chişinău la Washington

Născut în 1891, la Chişinău, în Basarabia, ca fiu al unui funcţionar administrativ, tânărul Wollf (devenit William după americanizare) Friedman a dovedit de mic copil o înzestrare precoce pentru cercetarea ştiinţifică. O inteligenţă nativă dublată de o perseverenţă ieşită din comun l-au impus ca pe un tânăr capabil să rezolve orice problemă care cerea un efort de gândire considerabil. Prigoana antisemită practicată de autorităţile ţariste – Basarabia era provincie a Imperiului }arist – l-a determinat însă pe tatăl său să emigreze cu întreaga familie în America. Aici tânărul Friedman a urmat studii de genetică, dar nu s-a împlinit profesional în acest domeniu, aflat şi el la început de afirmarea. Pasiunea sa pentru descifrarea mesajelor criptate l-au adus în atenţia armatei care l-a recrutat într-o unitate de informaţii. în timpul Primului Război Mondial a condus primul curs pentru formarea a 80 de decriptori ai armatei. Tot atunci, împreună cu soţia sa Elisabeth, cei doi Friedman au reuşit să spargă codul principal de campanie al armatei germane. Notabilă este şi performanţa soţiei sale – foarte elogiată de englezi – care consta în faptul că reuşise de una singură să spargă codul folosit de naţionaliştii hinduşi în războiul dus de aceştia împotriva englezilor. Demobilizat după terminarea războiului, Friedman a primit însă o provocare interesantă din partea Companiei American Telephone and Telegraph. Aceasta realizase de curând o maşină de cifrare ultramodernă – de care era foarte încântată – şi pe care dorea să o scoată pe piaţă. Friedman trebuia să încerce să descifreze mesajele cifrate şi implicit să afle mecanismul de funcţionare a maşinii. După 4 luni de muncă susţinută, timp în care a muncit zilnic câte 12 ore pe zi (fără răgaz la sfârşit de săptămână), Friedman a descifrat mecanismul de funcţionare, dezamăgindu-i pe cei din conducerea companiei. în schimb a atras atenţia celor de la Departamentul de Stat din Washington.          

Enigmaticul Friedman şi “jocurile minţii” sale

William Friedman şi soţia sa au fost angajaţi de Departament de Stat şi au primit sarcina să organizeze Serviciul de Informaţii şi Transmisiuni, serviciu care începând din 1929  se ocupa şi de cifrurile diplomatice. Imediat Friedman a trecut la recrutarea a 7 dintre cele mai strălucite minţi din domeniul matematicii. Peste câţiva ani, va mai recruta încă 4 matematicieni americani, ajungând în total la 11. Toţi aceştia îi vor sta alături pe parcursul următorilor 40 de ani. Sarcina principală a serviciului pe care îl conducea era aceea de a ataca codurile şi cifrurile unor puteri importante ale timpului, presupuse a fi potenţiali inamici ai SUA. în 1930, ţintele principale erau Japonia şi Germania. Tot de atunci au început să circule şi diverse anecdote despre apetitul nemărginit al lui Friedman pentru “jocurile minţii”. Spre exemplu, de sărbători, angajaţii serviciului îşi trimiteau felicitări cu mesaje cifrate pe care trebuiau să le descifreze până la înnapoierea la serviciu. Un alt exemplu: la recepţiile organizate acasă de către familia Friedman pentru angajaţii serviciului, aceştia – după servirea primului fel de mâncare – primeau un mesaj cifrat cu locaţia şi ora unde se va servi felul doi al meniului. După ce ajungeau acolo şi serveau cel de-al doilea fel din meniu, primeau un al treilea mesaj criptat care le indica locaţia şi ora unde se va servi desertul.

Spargerea codului japonez        

Inspiraţi de maşina de cifrat “Enigma” realizată de germani, japonezii au trecut la realizarea propriei lor maşini de cifrat, dar una cu mult mai complexă. Japonezii considerau maşina de cifrat germană ca fiind vulnerabilă, fapt pe care de altfel l-au comunicat şi germanilor care însă nu au ţinut seama de opinia acestora. Observaţiile japoneze aveau să se dovedească reale deoarece englezii – lucru ce avea să se afle după război – reuşiseră să descifreze mecanismul maşinii “Enigma”. Maşina japoneză de cifrat avea însă două nivele de cifrare, o baterie cu şase nivele, comutatoare cu 25 de puncte de contact, o placă cu circuite imprimate interşanjabilă şi un cablaj foarte complicat. Operatorul era cel care decidea ce cheie de cifrare anume trebuia să fie utilizată, iar cheia de cifrare era schimbată zilnic. Era de fapt o maşină formidabilă cu o capacitate de supercifrare, iar acest lucru i-a pus în mare dificultate pe lucrătorii din subordinea lui Friedman. Abia după 4 ani de încercări şi eşecuri repetate, Friedman şi lucrătorii săi au reuşit să descifreze mecanismul maşinii de cifrat. Au început apoi “clonarea” maşinii, fapt care le-a permis pe toată durata războiului să se “insinueze” în comunicaţiile japoneze. Printre cele mai notabile succese au fost: aflarea datelor referitoare la întărirea alianţei Japoniei cu Germania, date despre negocierile pentru realizarea Pactului Tripartit, iar în 1941 au reuşit să afle şi planul de invadare a URSS de către Germania. Au comunicat acest lucru englezilor, care la rândul lor l-au comunicart ruşilor. Stalin însă nu a luat în seamă această informaţie. Roosevelt a făcut aceeaşi greşeală, după ce în decembrie 1941, Friedman şi colectivul său făcuseră cunoscută preşedintelui informaţia potrivit căreia atacul de la Pearl Harbor era iminent.     

Scrupulele lui Friedman şi ultimul mesaj…criptat şi acesta

La sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial personalul serviciului condus de Friedman a crescut la 5000. Ei au fost utilizaţi din plin în cadrul “Războiului Rece”. Tot atunci, acest serviciu a fost inclus în cadrul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), cea mai importantă structură din cadrul Departamentului de Stat. William Friedman a fost angajat de NSA în calitate de consultant special având sarcina de a organiza o reţea mondială de interceptare şi decodificare a mesajelor cifrate. Puterea căpătată peste noapte – practic incontrolabilă – l-a surprins neplăcut pe Friedman. NSA ajunsese să absoarbă fiecare semnal electronic din lume, să decripteze chiar şi mesajele aliaţilor apropiaţi, fără să mai vorbim de faptul că a fost folosită şi în spionajul intern împotriva dizidenţilor americani. Principiile morale au învins, iar Friedman a ieşit din NSA cu fruntea sus, dar demn. Nu dorea să fie părtaş la aşa ceva. Unul dintre “părinţii criptanalizei” (arta de a intercepta, elabora şi descifra cifruri), William Friedman, a murit în 1969 şi a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Arlington. Moartea sa a fost inserată într-un singur ziar…dar tot într-o formă cifrată.

Nicolae BALINT