Victor Maghear, eroul anticomunist care l-a speriat pe Băsescu, bătut în propria casă şi înfăşurat într-un covor!

Despre Victor Maghear, ajuns la vârsta de 88 de ani – cel care a fost încarcerat de către comunişti la Gherla şi apoi în lagărele de muncă de la Stoeneşti şi Salcia – se poate spune că este un adevărat Bărbat, cum puţini mai există azi în România. El l-a pus pe fugă pe Băsescu, în 2014, dându-i impresia că e vorba de un complot – când de fapt intenţiona să-i spună acestuia câteva vorbe, de la obraz, despre starea naţiei. De sărbători Maghear a avut o dispută, asemănătoare şi cu angajaţii de la Cluj ai firmei Eon-Gaz, care-l şicanează de ani de zile, iar „reculul” – susţine el – nu a întârziat: în a treia zi de Crăciun a fost rupt în bătaie, în timp ce dormea, în propria lui casă, de un necunoscut, păzit de alţi trei.

„Bătăuşii aveau uniforme albastre, de agenţi de pază”!

Bucuria reîntâlnirii după circa doisprezece ani cu Victor Maghear e mare de ambele părţi, semnatarul acestor rânduri fiind primul om din presă care l-a adus în „luminile rampei”, prin reportaje scrise şi filmate. Bărbatul de 88 de ani mă priveşte cu nădejde, de parcă aş fi ultima lui speranţă. Începe acesta: „În loc să-ţi spun că-mi trăiesc liniştit bătrâneţile, trebuie să-ţi mărturisesc un lucru, şi anume că o duc din ce în ce mai rău. Şi asta după ce port o dispută, care durează de ani de zile, cu cei de la Eon-Gaz. Îşi bat joc de mine, netrimiţându-mi facturile la timp şi apoi ameninţându-mă, prin notificări, că mă scot din reţea. Aşa mi s-a întâmplat între Crăciun şi Anul Nou când m-am dus la sediul lor de pe Decebal, iar fata de la ghişeu mi-a dat factura şi-a zis s-o plătesc la orice bancă din oraş. Erau vreo 300 de lei şi, ajuns la bancă, m-a ajutat un tânăr să plătesc suma  respectivă. Apoi, cu factura plătită, m-am dus la fată şi i-am zis că putea să nu mă poarte pe drumuri, dar a apărut un agent de pază care m-a luat de guler şi m-a scos afară ca pe-un câine, deşi lumea îl huiduia. Am apucat totuşi să le strig: „Aţi vândut gazul, bogăţia ţării şi acum furaţi clienţii şi vă faceţi salarii cum vreţi voi”! Apoi am mers acasă”. Povesteşte că, obosit de drumurile făcute, s-a culcat pe la ora nouă seara dar s-a trezit pe la trei-patru dimineaţa, plin de sânge, în timp ce un individ îl „căptuşea”. A făcut pe mortul dar a apucat să vadă, înainte de a fi înfăşurat într-un covor, alţi trei inşi – îmbrăcaţi în uniforme albastre – care făceau de „şase”. Apoi, după ce-au plecat agresorii – care nu furaseră şi nici clintiseră vreun obiect din casă –  a ieşit din covor, şi-a alarmat copiii care locuiesc la etaj şi a anunţat poliţia. A renunţat să se mai prezinte la I.M.L., fiind sărbătoare, şi a preferat să sufere în tăcere şi să se oblojească singur. A depus totuşi plângere penală la Secţia 2 Poliţie. Doar nu degeaba a rezistat timp de şase ani lagărelor de la Stoeneşti, Salcia sau de la penitenciarul Gherla. „Eu cred că-s agenţii de la Eon-Gaz care s-au răzbunat pe mine pentru ce le-am spus, nu nişte hoţi, fiindcă nu-mi lipseşte nimic”, încheie Maghear relatarea incidentului.
„L-am cunoscut şi pe temutul Ficior”

Pentru cei care nu au auzit de Maghear le aducem la cunoştinţă, telegrafic, câte ceva din biografia acestuia, reunită şi în două volume, intitulate sugestiv „Drumul robilor”. Rememorează Maghear mai multe frânturi, disparate, din „parcursul” vieţii sale. „Am fost arestat în 1959, când eram învăţător, din întâmplare, când l-au ridicat pe socrul meu. Mi-au găsit la el acasă o valiză de-a mea plină cu poezii împotriva regimului. Am fost închis şase ani: la Gherla, la Stoeneşti, în Balta Brăilei – la diguri şi desecări – dar şi la tăiat stuf, la Salcia, în deltă. În deltă l-am cunoscut şi pe Ficior, o bestie, cel mai mare criminal. Te bătea de te rupea dacă nu-ţi făceai norma – însă de omorât n-am văzut să omoare pe nimeni, că astea nu se făceau chiar așa la vedere. Oricum, mureu mulţi, de foame şi frig, în fiecare zi. Ţin minte, acolo, la minus şapte-opt grade noi munceam în ţinută de vară, în pantaloni scurţi. Şi-ntr-o zi, chiar în timpul mesei – mâncam cu mâinile, fără tacâmuri, direct din gamele – a apărut o comisie civilă de la Securitate. Întreabă ăştia cine-i şeful de şantier şi li se răspunde că-i un locotenent-major care călăreşte toată ziua un cal alb şi face exerciţii de echitaţie. L-au chemat şi i-au spus doar atât: ”Asta-i crimă împotriva umanităţii. Dacă nu-i îmbraci în 24 de ore ajungi în faţa plutonului de execuţie”! Aşa am scăpat, ne-au echipat repede în haine de iarnă, altfel nu rezistam mai mult de două-trei zile şi ne curăţam cu toţii”.  Dar Maghear este cunoscut şi ca un om de un neasemuit curaj, mai ales înainte de puşcărie, când funcţiona ca învăţător – între 1949 – 1952 – la cursul de alfabetizare al U.M. din Târgovişte. „Eram coleg cu actorul Dem Rădulescu, militar în termen şi cu Ion Dincă – „Teleagă”, pe atunci sublocotenent la o şcoală subdivizionară. Am reuşit şi acolo să organizez o asociaţie anticomunistă, de viitori partizani – şi l-am cooptat în ea şi pe Dincă. Dar, după o vreme s-a prins că ruşii au câştigat definitiv partida în România şi s-a dat cu comuniştii – însă nu m-a turnat niciodată”, explică Maghear. Tot aşa, ca tânăr învăţător în Sălaj, înainte de episodul Târgovişte, aprovizionase cu alimente şi-l adăpostise la el acasă pe renumitul haiduc Rodină – zis „Calul Bălan”, căruia i-a procurat şi o armă. „Arma asta e bine pusă într-un loc şi poate să-şi intre oricând în rol”, mărturiseşte misterios Maghear, trăgându-mi cu ochiul. Renumit e şi episodul în care a reuşit să-l bată măr pe un „afurisit de turnător”, Nedescu, pe care l-a zvântat în bătaie, fără să-i pese că va intra multe zile la carceră. „Oricum, după acest eveniment am fost poreclit de caralii drept „naşul lui Nedescu” şi mi-am câştigat respectul lor – pentru că nici securiştilor nu le plac turnătorii”, adaugă acesta.

Episodul „fuga lui Băsescu”

Cel mai cunoscut episod – care de altfel l-a şi făcut celebru – a fost cel din februarie 2014 de la Casa de Cultură a Studenților din Cluj, când a început să-l certe cu voce tare pe Traian Băsescu, fiind apoi luat pe sus de către jandarmi şi scos din clădire. Relatează Maghear: „L-am urmărit mult pe preşedintele Băsescu ca să văd când vine la Cluj. Şi când am ajuns în apropierea lui, în Casa de Cultură a Studenţilor i-am strigat: „Mă, chiorule, ce-ai făcut cu ţara”? M-au luat pe sus jandarmii, în timp ce Băsescu a zbughit-o crezând că-i vorba de vreun complot. Într-un minut deja a parcurs Piaţa „Lucian Blaga” şi mărşăluia cu gărzile pe strada Napoca”! Mai târziu, prefectul Vuşcan mi-a dat o diplomă, iar generalul Litan – şeful de atunci al jandarmilor – m-a tot invitat pe la parăzi şi festivităţi. Aşa l-am cunoscut şi pe Emil Boc, în 2015, la „Ziua Drapelului” prin comandantul Armatei a IV-a, care mă dusese să cunosc elita armatei române. Când îl văd pe Boc, îi zic: „Domnu` primar când mă primiţi la birou la dumneavoastră ca să vă arăt că se poate face politică altfel – şi cu alţi oameni”?  Mi-a răspuns că oricând, însă l-am vizitat de vreo zece ori până acum şi n-am fost lăsat niciodată să ajung până la el”.  

Punctul de vedere al I.P.J.Cluj despre agresiunea asupra lui Maghear

“La data de 29 decembrie 2017, un bărbat, de 88 de ani, din Cluj-Napoca, a depus o plângere la unitatea de poliţie, sesizând faptul că, în seara de 27/28 decembrie 2017, a fost victima unei  agresiuni. Acesta a reclamat faptul că 4 persoane au intrat în locuinţa sa, una dintre acestea agresându-l.

Persoana vătămată nu a reclamat dispariţia unor bunuri din locuinţă.

La data de 29 decembrie 2017 a fost începută urmărirea penală in rem cu privire la comiterea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi violare de domiciliu, fapte prevăzute de Codul penal” a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.PJ.Cluj.