„Pentru a elimina din start jocurile polemice simpliste: da, o bună parte din personalul politic al PSD (la putere din decembrie, anul trecut, sub forma guvernului Grindeanu) este „coruptă” – a se înțelege: are sau a avut activități delincvente (mită, abuz de bunuri sociale etc.) care i se pot reproșa – asemeni întregii clase politice românești, fără excepție, și într-adevăr (cazul Fillon ne ajută acum să ne dăm seama), asemeni clasei politice europene”, scrie publicaţia Vişegrad Post într-un articol tradus de site-ul gandeste.org.

„Marele căpitan autoproclamat al „cruciadei anti corupție”, pe care media europenistă încearcă acum s-o vândă sub forma „revoluției tineretului”, cvincvagenarul Klaus Johannis, președintele statului, a fost, înainte de a intra în viața politică, profesor de fizică într-o școală din orașul său natal, Sibiu. Un profesor de liceu câștigă în România, la ora actuală, maxim 500 € lunar (pe atunci, se câștiga și mai puțin). Același Johannis (despre care gurile rele spun că ar fi ginerele unui fost ofițer al Securității), este proprietarul a șapte case la Sibiu (oraș turistic, renovat în manieră admirabilă, unde prețurile pe piața imobiliară sunt foarte mari), pe care a declarat, fără a clipi, că le-a cumpărat din bani (nedeclarați) câștigați din meditații.

Cât despre noul partid, Uniunea „Salvați România” (USR), care se prezintă drept marea alternativă culturală, în special, a „noii generații” (alternativă care, din nefericire, este complet lipsită de un program politic concret, în afara faimoasei mistici „anti-corupție”), o are drept figură carismatică pe franțuzoaica (măritată cu un român) Clotilde Armand, care spune acum că „regretă” sumele exorbitante obținute, pe „activități de consiliere”, de la corporația multinațională Bechtel, care a construit în România una dintre cele mai scurte și mai scumpe autostrăzi din întreaga istorie a construcțiilor.

În consecință, presupunând că românii ies din apatia politică ce rămâne atitudinea lor majoritară, erau de așteptat manifestații de tip apolitic, prin intermediul cărora să se ceară, de exemplu, modificări ale Constituției, înlocuirea completă a personalului politic, democrație directă ori prin tragere la sorți, sau alte astfel de cereri. Realitatea este cu totul alta: cei 50 000 de „tineri români” care protestează (cifră oficială, probabil supraestimată – dar și dacă ar fi exactă: guvernul la putere își datorează legitimitatea unor 4 milioane de buletine de vot: un protestatar pentru 80 de votanți) cer în mod explicit, și în manieră din ce în ce mai violentă și ilegală, căderea PSD-ului; cât despre alternativa la care se gândesc (presupunând că gândesc) – prezența în rândul manifestanților a președintelui Johannis (inițial adus la putere de către PNL, astăzi principal partid de opoziție), precum și a liderilor USR, elimină orice îndoială. Tinerii „frumoși și liberi” (conform propriei lor retorici) doresc, așadar, înlocuirea unui personal politic corupt sprijinit de o bază democratică cu un personal politic corupt căruia îi lipsește orice bază democratică. Cum se explică o astfel de demență?

Având în vedere că:

  • O parte din protestatari sunt, într-adevăr, relativ tineri, privați de conștiință istorică și de cunoștințe economice după naufragiul sistemului de educație românesc (și european) și se mulțumesc să urmeze bărbații și femeile alpha din anturajul lor, la proteste trăite ca niște experiențe ludice, care sunt adesea ocazii bune pentru a socializa sau a „agăța” ceva etc. ; și că
  • O altă parte a manifestanților este constituită din activiști salariați ai ONG-urilor finanțate de organisme ce aparțin de galaxia Soros și ai fundațiilor politice care execută „treburile murdare” ale diplomației germane în Europa de Est, observăm că întrebarea de mai sus trebuie împărțită în două, ceea ce duce la descrierea a două seturi de motivații:

1. Referitor la protestatarii sinceri: ce poate duce o mare parte dintr-o anumită categorie de vârstă la un nivelul de masochism social și ură de sine care la care un student devine capabil să dorească înlăturarea unui guvern care tocmai i-a asigurat călătoria gratuită cu trenul în întreaga țară, iar un viitor angajat să demonstreze împotriva puterii care a mărit salariul minim pe economie după o decadă de austeritate sub sigla FMI-Berlin, etc.? De ce se detestă românii atât de tare pe sine, și unii pe ceilalți?

2. Privind instigatorii, și în special, pe sponsorii lor (în prezent, mai ales germani și „bruxellezi”): de ce atâta ură? De ce țin cu orice preț să provoace căderea guvernului Grindeanu și al partidului condus de Liviu Dragnea, în ciuda faptului că victoria lui Trump îi privează, se pare, de ingredientul secret (intervențiile discrete ale serviciilor secrete, aflate sub controlul CIA), care au asigurat, până acum, succesul politic al manifestațiilor stradale, care, în Londra sau Paris, ar rămâne neobservate (fiind atât de marginale și amorfe din punct de vedere politic)? De ce să antreneze toate grupările „societății civile” în această luptă nesigură, riscând discreditarea lor permanentă în caz de eșec, în timp ce PSD (care ar fi putut lansa în mod repetat proceduri de suspendare împotriva președintelui și n-a făcut-o) pare a fi dispus să lupte cu mâinile legate, sau chiar să negocieze pașnic?”

Citiţi articolul integral pe gandeste.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.