"Decizia de a vinde terenurile din incinta companiei Someş, ce se presupune că sunt destinate construcţiei unei unităţi de producţie a energiei electrice, a fost contestată în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor Someş de la data de 7 decembrie, atât de MFC Commodities GmbH, cât şi de SIF Banat-Crişana, ambii acţionari minoritari ai Someş SA. Aceste terenuri sunt situate în mijlocul combinatului Someş din Dej, vânzarea lor făcând dificilă o viitoare tranzacţie cu alte terenuri nefolosite", a declarat Martin Müller-Romheld, reprezentantul companiei MFC Commodities GmbH, unul dintre acţionarii minoritari ai Someş SA.
Un alt motiv pentru care decizia a fost contestată de cele două companii este faptul că A1 şi A4, acţionari majoritari Someş S.A., ar trebui să se abţină de la vot, de vreme ce aparţin, la fel ca A6, cumpărătorul terenurilor, grupului Serviciile Comerciale Române, deţinute de Ştefan Vuza, şi se creează astfel un conflict de interese. Atât A1 Impex, acţionar majoritar la Someş Dej, cât şi A6 Impex sunt membre ale grupului Serviciile Comerciale Române, controlat de Ştefan Vuza. Compania Someş S.A. este deţinută în proporţie de 62,60% de firma A1 Impex SRL, 13,11% de SIF Banat-Crişana, MFC Commodities GmbH are o participaţie de 9,79%, A4 de 9,73%, iar restul de aproximativ 4% din titluri aparţin altor acţionari. ”Având în vedere preţul prestabilit, modalitatea de vânzare şi situaţia deţinerilor dlui Vuza, A1 şi A4 trebuiau, conform legii, să de abţină de la votul privind vânzarea acestor terenuri, existând un evident conflict de interese între acestea”, au subliniat reprezentanţii MFCC. În cadrul Adunării Generale a Acţionarilor Someş S.A., atât MFCC, cât şi SIF Banat-Crişana au votat împotrivă.
Licitaţie directă pe bani de bomboane
Contactaţi de Gazeta de Cluj, reprezentanţii MFCC au dat mai multe detalii despre Adunarea Generală a Acţionarilor în cadrul căreia s-a votat vânzarea celor două terenuri din mijlocul combinatului. Conform Ioanei Bardaş, avocatul care reprezintă MFC Commodities GmbH, ”Destinatarul terenurilor, adică viitorul cumpărător – A6 Impex, se regăseşte în mod surprinzător în paginile raportului de evaluare, în condiţiile în care raportul de evaluare a fost întocmit ca urmare a cererii proprietarului terenurilor (adică Someş SA), aşa cum este şi firesc”.
În calitate de acţionari, MFC Commodities au solicitat în scris informaţii suplimentare legate de oportunitatea vânzării terenurilor, modalitatea de vânzare şi destinaţia sumelor încasate din această tranzacţie. Potrivit reprezentantului MFCC, vânzarea va fi directă, deşi în cazul unei licitaţii preţul ar fi putut fi mai mare. ”Curiozitatea MFCC a fost manifestată mai ales în condiţiile actuale ale pieţei imobiliare, condiţii care ne îndreptăţesc să credem că nu este un moment oportun pentru vânzarea proprietăţilor”, a adăugat Ioana Bardaş.
Argumentul prezentat de către reprezentanţii Someş pentru vânzarea terenurilor a fost că suma de 36.000 de euro care ar rezulta din tranzacţie este necesară pentru lichidităţi în companie. Însă, subliniază reprezentanţii MFCC, suma ”reprezenta la acel moment (7 decembrie 2009) contravaloarea a aproximativ 100 de tone de celuloză (materie primă folosită de Someş), în contextul în care Someş are nevoie de circa 2500-3000 de tone de celuloză lunar”, deci „nu reprezintă nici măcar 4% din suma pe care Someş o cheltuie lunar pentru a achiziţiona celuloza de la furnizori”. De asemenea, în comunicatul de presă, Martin Müller-Romheld aminteşte faptul că „producţia de celuloză la Someş a fost închisă în octombrie 2008, ducând la concedierea a 500 de angajaţi. La acel moment, Ştefan Vuza vorbea despre o închidere temporară a secţiunii de celuloză pentru o perioadă de 6 luni”.
Ultimul producător de celuloză se dă bătut
În toamna anului 2008, când Someşul a anunţat că în luna decembrie va renunţa la fabricarea celulozei, în România mai existau doar doi producători de celuloză, Someş Dej şi Celrom din Drobeta Turnu Severin (care produce doar semiceluloză). Someş Dej a stopat fabricarea celulozei pe motiv că se afla în imposibiliatatea de a mai plăti energia electrică şi de a-şi continua activitatea şi a concediat toţi angajaţii implicaţi în această activitate. Din datele oferite de Bursa de Valori Bucureşti, Someş Dej trecea printr-o perioadă dificilă după ce în primul semestru al anului 2008 a înregistrat pierderi estimate la circa 420.000 de euro. Adrian Itu, directorul general de atunci al companiei a declarat pentru Ziarul Financiar că oprirea activităţii fabricii a fost dictată de scăderea preţului la celuloză, ceea ce ar fi generat pierderi foarte mari producătorului dacă ar fi continuat activitatea. În plus, creşterea costurilor cu energia şi materia primă a fost alt motiv pentru care producătorul a luat decizia închiderii fabricii de celuloză. Producţia de celuloză s-a ridicat în 2007 la circa 6.500 de tone, din care aproape jumătate era folosită de Someş Dej, iar restul era livrat pe piaţa locală şi pe cea externă.
Conform Financiarul, la momentul respectiv reprezentanţii industriei de profil erau de părere că nu există perspective de îmbunătăţire a situaţiei pe acest sector. Pentru a fi eficientă, o fabrică de celuloză trebuie să producă la capacităţi de peste 300.000 de tone, iar în România fabricile de profil produceau până la 100.000 de tone fiecare. ”Fabricarea celulozei este peste tot energointensivă şi poluatoare. Investiţiile în tehnologie sunt foarte mari şi, de multe ori, peste posibilităţile financiare ale producătorilor. Deocamdată, nici o societate producătoare de celuloză nu se încadrează în limitele de poluare stabilite de UE. Astfel că a fost încheiat un acord cu Uniunea Europeană pentru ca fiecare producător să investească în reducerea poluării până în 2014, dupa profilul şi capacitatea de producţie a fiecăruia în parte. (…) Al doilea aspect important este acela că materiile prime, precum energia electrică, gazul metan şi lemnul, necesare fabricilor, sunt tot mai scumpe, iar consumul energetic pe unitatea de produs este prohibitiv”, informează Financiarul. Astfel, celuloza folosită la fabricarea hârtiei în România este importată, iar ponderea maculaturii în producţia de hârtie creşte, reducându-se proporţia de celuloză şi pastă mecanică. Pentru producerea hârtiei de ziar, Letea Bacău cumpără maculatură de la Dej şi din Germania, în condiţiile în care România se află la 38% din media de colectare din Uniunea Europeană. Toate aceste limitări au redus şi tipurile de hârtie care se pot produce. Someş Dej producea celuloză din lemn de răşinoase şi foioase, hârtie kraft şi hârtie pentru scris şi tipărit, 50.000 tone pe an de hârtie şi 70.000 tone de celuloză.
Energie verde în mijlocul combinatului
Luna trecută, Ziarul Financiar, ediţia de Transilvania, anunţa intenţia producătorului de energie A6 Impex din Dej de a finaliza în iunie o investiţie într-o unitate care va produce energie electrică din surse regenerabile. A6 Impex, compania omului de afaceri Ştefan Vuza, a demarat proiectul în 2007, la înfiinţare şi până în prezent a investit 10 milioane de euro, investiţie susţinută în proporţie de 65% din împrumuturi bancare şi 35% din fonduri proprii. Reprezentanţii companiei au declarat că unitatea de producţie a energiei verzi va angaja aproximativ 100 de oameni şi, conform calculelor ZF, acesta ar putea alimenta 16.500 de case cu un consum lunar de 400 de kWh. Ştefan Sas, directorul general al A6 Impex a declarat pentru ediţia de Transilvania a publicaţiei: ”Estimăm că punerea în funcţiune a fabricii de energie electrică ne va aduce până la finele anului o cifră de afaceri de 3,5 mil. Euro şi un profit de 1,5 mil. Euro, în condiţiile în care vom livra 9 Megawaţi pe oră. Materia primă utilizată pentru producerea energiei electrice va consta în rumeguş şi coji de copaci”.
„Producătorul de energie electrică A6 Impex din Dej şi Somes Dej şi-au anunţat recent intenţia de a finaliza în vara acestui an o investiţie de aproximativ 16 mil. euro într-o unitate ce va produce energie electrică din surse regenerabile. Unitatea ar urma să funcţioneze în spaţiile preluate de A6 Impex de la Someş SA odată cu închiderea sectorului unde compania producea celuloză”, scrie Ziarul Financiar, ediţia de Transilvania. Conducerea A6 Impex a declarat pentru publicaţia financiară că societatea are terenurile ei pe care funcţionează de ceva timp, iar terenurile aflate în discuţie nu afectează cu nimic finalizarea investiţiei în vară a unităţii de producţie a energiei electrice. "Spaţiile în care funcţionăm au fost preluate de la societatea Someş, iar terenurile aflate în discuţie nu afectează cu nimic activitatea noastră, ele urmând să se adauge patrimoniului existent al A6 Impex. Aşteptăm să vedem care va fi decizia instanţei", a declarat pentru ZF Transilvania Ştefan Sas, director general în cadrul companiei A6 Impex. Acţionarii A6 Impex sunt firmele Iasitex cu 92% din titluri şi Someş SA cu 8% din acţiuni.
Conform Bună Ziua, Ardeal!, la preluarea societăţii Ştefan Vuza a declarat că până în 2014 va face investiţii în proiectul de mediu în valoare de 16,6 milioane USD, printre care un electrofiltru de aer şi un filtru împotriva poluării apei. ”Combinatul Someş este, după clasificarea Gărzii Naţionale de Mediu, o unitate de categorie A, adică unul dintre marii poluatori ai judeţului Cluj. Zona de impact a efectelor dezastruoase asupra mediului înconjurător este extinsă pe întregul curs al Someşului, însă cei mai afectaţi de toxinele provenite din combinat sunt locuitorii Dejului. Calitatea apei şi a aerului din Dej este alterată în permanenţă de elementele poluante evacuate”, arată aceeaşi publicaţie. Un raport al Fondului Român pentru Eficienţa Energiei din 2005 arată că Someş Dej a derulat, în cofinanţare, două proiecte pentru eficientizare a consumului de energie al companiei, unul de implementare a unui sistem de monitorizare a consumurilor energetice, şi un altul de modernizare a sistemullui de abur/condens a maşinii de fabricat celuloză şi hârtie.
Însă, potrivit Bună Ziua, Ardeal!, Someş Dej este doar o ”vacă de muls” pentru omul de afaceri Ştefan Vuza, iar toate modernizările anunţate sunt făcute doar pe hârtie sau prin recondiţionarea unor utilaje second-hand, importate aparent din Italia şi declarate drept noi. În acelaşi articol se subliniază că aceste investiţii nu pot fi considerate ”de mediu”, de vreme ce schimbările au avut loc la secţia hârtie, iar adevăratul poluator este producţia de celuloză. Bună Ziua, Ardeal! semnalează şi alte nereguli la Someş Dej. Societatea Tiger Someş cumpăra din fabrică 30% din producţia de hârtie la un preţ sub cel de fabricaţie, pe care o vindea la preţul pieţei.
Gheorghe Benea, ”salvatorul” Someş Dej, se întoarce
Într-un comunicat de presă mai recent, Martin Müller-Romheld atrage atenţia asupra faptului că, în urma unor „cercetări cu privire la compania A6 Impex din cadrul Serviciilor Comerciale Române, care intenţionează să cumpere terenul aflat în mijlocul combinatului Someş Dej”, au întâlnit „numele unei vechi cunoştinţe, Dl. Gheorghe Benea, ca director al A6 Impex pe pagina de internet a grupului SCR”. Gheorghe Benea a fost un personaj controversat în istoria producătorului de hârtie Someş Dej. În perioada când era director general, şi mai târziu administrator al companiei, Benea a fost acuzat că ar fi luat mită de la Hovis GmbH „sub forma unor bani primiţi într-un cont din Austria şi nedeclaraţi la organele fiscale române”, potrivit comunicatului MFCC. „Este foarte ciudat să-i găsim din nou numele în board-ul companiei A6 Impex din cadrul grupului SCR, având în vedere că domnul Ştefan Vuza era la curent cu faptele menţionate anterior şi mai mult ca sigur că a descoperit şi mai multe atunci când a preluat Someş Dej. Pentru noi, aceasta adaugă un mare semn de întrebare cu privire la hotărârea acţionarilor Someş votată în decembrie de către A1 şi A4 în favoarea A6 Impex şi contestată de noi”.
Gheorghe Benea este cel care a reuşit să ducă la bun sfârşit planul de reorganizare a Someş Dej, după ce aceasta a ajuns în 1999 în incapacitate de plată. Deşi era cel mai mare exportator din judeţul Cluj, Someş Dej nu mai reuşea să îşi plătească furnizorii. Partea controversată a carierei sale ca director al fabricii de hârtie o reprezintă contractul semnat cu casa de vânzări Hovis din Austria, care a preluat şi o parte din acţiunile companiei. Conform contractului, firma austriacă s-a angajat să îi vireze lunar lui Benea, într-un cont privat din Austria, suma de 4.000 de euro. Reprezentanţii MFC Commodities GmbH au preluat Someş Dej în 2004 şi au depus plângere penală împotriva lui Gheorghe Benea. Potrivit acestora, înţelegerea dintre director şi Hovis viza livrarea produselor româneşti sub preţul pieţei europene. De asemenea, Benea a fost acuzat de conflict de interese, care ar fi generat pagube anuale de 700.000 de euro fabricii din Dej. În plângerea penală se arăta că Gheorghe Benea, în timp ce era director şi administrator al Someş Dej, era acţionar şi la Celforexim, o firmă care furniza combinatului lemn pentru producerea celulozei. Gheorghe Benea a declarat pentru HotNews.ro la momentul respectiv că denunţul penal s-a datorat faptului că a încurcat planurile austriecilor-canadieni care doreau să exploateze pădurile României pentru fabrică: ”Nu au gasit în mine un partener la afacerile lor dubioase şi mi-au făcut denunţ penal. După ce a făcut cercetări, Parchetul a concluzionat că fapta nu există”. După scandalul contului privat din Austria, Benea a demisionat de la Someş Dej şi şi-a văzut de cariera politică, trecând succesiv de la Partidul Democrat la PSD, iar apoi înapoi în PD-L. În 2008 candidează în acelaşi colegiu uninominal cu Marius Nicoară, dar pierde postul de senator în favoarea acestuia. La începutul anului 2009 a fost numit director general al Companiei Naţionale Loteria Română.
„MFC Commodities a înaintat către Tribunalul Cluj o acţiune pentru anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor Someş SA din data de 7 decembrie 2009 privind vânzarea terenurilor în discuţie, precum şi o cerere urgentă de ordonanţă preşedenţială în vederea suspendării efectelor deciziei AGA din aceeaşi dată până la rezolvarea cererii principale de anulare, considerând că acestea aduc prejudicii societăţii Someş şi acţionarilor săi minoritari. Primul termen în cazul procedurii urgente a fost fixat pentru 17 februarie 2010”, se arată în comunicatul de presă al companiei.
Diana Gabor
