Potrivit Casei Albe şi Departamentului de Stat american, folosirea armelor chimice în Siria este un fapt stabilit, însă există mici îndoieli cu privire la provenienţa acestora, în timp ce regimul de la Damasc şi rebelii se acuză reciproc de comiterea atacului.
Totuşi, potrivit purtătorului de cuvânt al lui Obama, Jay Carney, Guvernul lui Assad „deţine controlul asupra depozitelor de arme chimice în Siria (…) şi numai el are capacitatea să disperseze aceste arme cu proiectile”. De asemenea, Carney a asigurat că locul unde a avut loc presupusul atac chimic a fost bombardat luni cu scopul de a distruge probele, după venirea inspectorilor ONU.
Obama încă nu a luat vreo decizie referitor la reacţia Statelor Unite, a explicat Carney. Dar o astfel de reacţie este „în interesul Statelor Unite şi a comunităţii internaţionale”, a afirmat purtătorul de cuvânt al preşedintelui american, refuzând să precizeze un anumit program al acţiunilor. Nici Carney, nici Kerry nu s-au referit în mod oficial la atacuri militare.
În patru ani şi jumătate de preşedinţie, Obama şi-a demonstrat reticenţa extremă faţă de o intervenţie militară în lumea arabo-musulmană, după ce şi-a construit o parte din candidatura sa din 2008 pe respingerea invaziei americane în Irak cu cinci ani înainte, considerată drept „impulsivă” şi „stupidă”.
Totuşi, el a angajat, în martie 2011, mijloacele militare şi aeriene ale Statelor Unite în operaţiuni împotriva lui Muammar Kadhafi în Libia, în timp ce „războiul secret” al avioanelor fără pilot în Pakistan şi Yemen a luat o nouă amploare în timpul preşedinţiei sale.
Aceste noi operaţiuni militare decise de Obama au un punct comun: fără americani la sol şi riscuri imediate de angrenaj limitate, un slogan repetat luni de Carney.
