După ce în urmă cu două săptămâni a fost demis sau pensionat de Ministerul Culturii, Ioan Piso a dezvăluit anumite lucruri suspecte despre contractele pe care Ministerul Culturii le-a întocmit cu societatea Artex Services International. Cu 2 zile înainte de a-i fi prezentat ordinul de destituire, Piso a cerut firmei să restituie 1,7 milioane de euro, iar acuma este aproape de un nou proces cu Ministerul Culturii. Fostul director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei va cere daune morale. Piso acuză că aceşti bani au fost plătiţi în 2010 deşi nu erau prevăzuţi în acel buget, fapt de natură penală.
“Cei de la Ministerul Culturii mint cu neruşinare. Ei nu mă pot pensiona pentru că nu am cartea de muncă la ei, o am la Universitatea Babeş-Bolyai. Nu mă pot demite pentru că au refuzat să semneze contractul de manangement. El trebuie să semneze cu mine. Prin urmare nu s-a conformat cu bună-credinţă sentinţei judecătoreşti care nu înseamnă repunerea în funcţie, ci repunerea în funcţie în forme legale. Am cerut asta în repetate rânduri”, susţine Ioan Piso.
Întrebat cum răspunde acuzaţiilor conform cărora Muzeul Naţional de Istorie şi implicit el ca şi conducător al acestei instituţii avea “mână liberă” de la minister să destituie contractul cu Artex, Piso a răspuns că “dimpotrivă, ei au raspuns cererilor mele şi anunţului meu că voi recupera banii prin atenţionarea că sunt obligat să respect contractul. Am acest răspuns. I-am cerut domnului ministru să-mi trimită raportul corpului de control al primului-ministru ca să văd cum judecă corpul de control al primului-ministru această chestiune. Nici nu mi-a răspuns şi nici nu mi l-a transmis.
Am trimis deja o plângere prealabilă şi cred că nimeni nu se îndoieşte de faptul că voi câştiga. Ei ştiu că voi câştiga, dar riscul ca cineva să returneze 1,7 milion de euro este mai mare decât riscul de a pierde un nou proces cu mine pentru că 1,7 milioane de euro trebuie puşi înapoi de cineva, în schimb salariile mele şi eventualele daune morale nu le plătesc vinovaţii, ci se plătesc din finanţările ministerului, deci din banii tuturor. Adică eu sunt responsabil dacă nedreptăţesc pe cineva şi dacă dau pe cineva afară şi sunt obligat să îi plătesc salariile. Un ministru este iresponsabil. Înţelegeţi-o cum vreţi.
Urmează procesul şi să fie sigur domnul ministru că îi voi cere şi daune morale şi voi insista ca aceste sume să nu mai fie plătite din bani publici. Nu vreau să mă îmbogăţesc.
Acesta a fost scopul să nu mai spun nimic la muzeu. În 6 iunie i-am cerut firmei să returneze banii, în 8 iunie am fost dat afară. Oricine îşi dă seama de legătura dintre cele două. Toată atmosfera îmi este ostilă la minister. Nu întâmplător a numit-o consilier (n.r. pe Csilla Hegedüs), dar nu mă bag în treburi din astea. Sunt un personaj incomod. Şi, cum am mai spus-o, problema se poate rezolva pe scară naţională în două feluri: fie stârpim corupţia din instituţiile de stat, fie îi stârpim pe puţinii oameni cinstiţi care au mai rămas fiindcă nu putem face casă bună unii cu alţii”, a declarat pentru Gazeta de Cluj Ioan Piso.
Directorul adjunct al MNIT, Melinda Mitu, nu a dorit să comenteze subiectul. “Nu ştiu. Nu aş vrea să comentez. Nu vreau să mă cert în presă cu nimeni.”
“Prin ordinul pe care l-am văzut eu nu se numeşte demitere. Se numeşte eliberarea pe caz de vârstă. A împlinit vârsta de 2 ani. Sunt convinsă că sunt făcute în condiţiile cu vârsta pe care o are. Nu vi se pare firesc ca la 67 de ani să laşi locul pentru un concurs de management şi pentru cineva mai tânăr care să preia instituţia? Nu m-am gândit încă să candidez (n.r. pentru o posibilă funcţie de conducere la MNIT). Poate o să preia altcineva mai tânăr. Nici eu nu mai am aşa de mult până ajung la vârsta la care trebuie să las armele altora aşa că o să ma mai gandesc. Este un număr mare de competenţi în instituţia asta. Peste vreo luna o să vă spun. Până atunci ne mai gândim”, consideră Viorica Crişan.
Amânarea de un an jumate
“Acest lucru (n.r. cererea banilor înapoi) domnul Piso putea să îl facă anul trecut. Eu ştiu că ziarul dumneavoastră a comentat pe larg toate prezentările domnului profesor. Dacă a ţinut să rezilieze acel contract trebuia să facă demersurile. Eu consider că nu am vrut să facem altceva decât un muzeu. Şi orice muzeu modern înseamnă bani investiţi. Dacă dânsului i s-a părut că acei bani au fost foarte mulţi trebuia să se intereseze şi la alte instituţii. Că a vrut să facă rezilierea acum, este hotărârea dânsului. A avut la dispoziţie aproape un an jumate, inclusiv să rezolve situaţia şi cu celelalte lucrări. De un an jumate nu spune decât că sunt prost făcute, dar ce a făcut constructiv pentru reparaţia acelor contracte?”, consideră Viorica Crişan, fosta directoare a MNIT.
Pensionabil, doar la UBB
“Singura instituţie care mă poate pensiona este cea la care am carte de muncă şi anume universitatea. Aici sunt prin cumul, ori cumulul este permis de lege. Nu poţi să pensionezi pe cineva care are cumul. Numai acolo unde are funcţia de bază poţi fi pensionat. Treaba este absolut stupidă. Nu ştiu ce jurişti are domnul ministru sau nu mai îi pasă”, consideră fostul director al MNIT.
Piso a răspuns declaraţiilor Vioricăi Crişan prin faptul că avea nevoie de o bună documentare. “A trebuit să mă lămuresc eu însumi. Nu am avut habar de ce se întâmplă şi abia în iunie am primit un raport de audit intern. Dosarul este enorm. Eu nu sunt specialist: nici contabil, nici jurist. În urma raportului de audit intern am ieşit în faţa presei. Pe urmă am făcut repetate încercări de a salva contractul cerându-i firmei să intre în legalitate. M-am şi întâlnit cu reprezentanţii firmei şi le-am cerut să detalieze toate lucrările pentru care au fost plătiţi şi toate lucrările pe care le vor face în continuare, altfel orice plată este ilegală. Ei bine, nu au făcut treaba asta. Apoi evident, am aşteptat corpul de control a primului ministru al cărui raport ministrul Kelemen Hunor a refuzat să mi-l trimită. Am refuzat concluziile Curţilor de Conturi, ale Corpului de Control a Ministrului Culturii şi al ANRMAP. Am aşteptat 5 luni raportul ANRMAP şi l-am primit abia în martie când mi s-a comunicat că a scos de sub urmărire contractul. Ministrul însuşi a declarat că nimeni nu a găsit vreo ilegalitate. Ilegalităţi au fost găsite destule. Singura instituţie care s-a comportat corect a fost Poliţia Judeţenă Cluj care m-a anunţat în 30 august că a fost întocmit dosar penal pentru ARTEX. Instituţiile statului nu şi-au făcut treaba în afară de Poliţia Judeţului Cluj, iar eu, singurul care a făcut scandal pentru toate contractele companiei Artex, sunt cel găsit vinovat de minister că nu am recuperat banii. Ministerul este primul vinovat. Reprezentanţii ministerului au fost cei care au făcut presiune asupra muzeului să se încheie acest contract. Doi reprezentanţi ai muzeului s-au aflat tot timpul în consiliul de administraţie şi în consiliul ştiinţific al muzeului din Cluj. Ei sunt : Mihai Gorgoi în consiliul ştiinţific şi Mircea Angelescu în consiliul de administraţie. Mai mult decât atât, ilegalităţile cele mai mari s-au petrecut chiar la minister. Ministerul nu şi-a dat acordul pentru contract. Banii, cei 1,7 milioane de euro, plătite la sfârşitul anului 2010 nu erau prevăzute în buget. Pentru această sumă ministerul Culturii nu a cerut aprobarea Guvernului şi, cu toate astea, în 2 săptămâni a făcut rost de bani spre a fi plătiţi. Pentru nimic. S-a făcut un jaf la iniţiativa Ministerului Culturii.
Faţadizarea suspectă
“Eu am avut iniţiativa faţadizării în 2007, pe urmă am fost dat afară, a fost făcută licitaţie, care s-a făcut sub conducerea lui Viorica Crişan, iar Viorica Crişan a cerut banii ministerului pentru faţadizare. Am cerut în repetate rânduri acordul ministerului pentru a rambursa cheltuiala primăriei. Ministerul a găsit o chichiţă că nu s-a cerut aprobarea, dar s-a cerut de nu ştiu câte ori. Primăria a fost obligata să dea muzeul în judecată. Eu nu pot semna contractul de restituire a banilor dacă ministerul nu îşi dă acordul. Ministerul a refuzat să îşi dea acordul ca să îmi creeze mie greutăţi. Piso trebuie să fie vinovat: sau pleacă de bunăvoie sau muzeul intră în proces cu Primăria. Cam acesta este modus operandi . Este o bătaie de joc, la adresa acestei instituţii”, consideră Piso.
Declaraţia la demitere
“Astăzi, 8 august 2011, am fost destituit pentru a patra oară din funcţia de director general al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, de data aceasta de către ministrul Kelemen Hunor (ordin nr. 203/08.07.2011). Fusesem numit tot de ministrul Kelemen Hunor prin ordinul nr. 208/09.03.2010 în urma câştigării proceselor, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Trebuie precizat că dl ministru nu s-a conformat întru totul deciziei judecătoreşti, deoarece a refuzat să încheie cu mine un contract de muncă. De-abia după încheierea unui contract de muncă şi după expirarea acestuia puteam fi demis de Ministerul Culturii. Eu am rămas în continuare cu cartea de munca la Universitatea "Babeş-Bolyai". Din martie 2010 încoace am căutat să vindec rănile profunde pricinuite muzeului în perioada de un an şi jumătate în care fusesem dat afară. Muzeul ajunsese în proces cu Universitatea "Babeş-Bolyai" pentru clădire şi risca să o piardă. Asanarea depozitelor s-a făcut prost şi incomplet, iar umiditatea a crescut în loc să scadă. La înlocuirea acoperişului au fost puse planşee de beton fără o expertiză şi o consolidare a clădirii. Rezultatul constă în avarierea gravă a structurii de rezistenţă. Am cerut tuturor autorităţilor sprijin pentru ca muzeul să obţină o clădire reprezentativă în centrul Clujului. Am protestat împotriva desfiinţării tuturor expoziţiilor din clădirea muzeului. Am protestat în modul cel mai vehement împotriva contractului fraudulos în valoare de 13 milioane de euro încheiat cu firma Artex S. A. şi din care au fost achitate fără nici o justificare legală 1,7 mil. de euro. Un singur lucru a fost făcut bine şi anume faţadizarea, pentru care banii au fost avansaţi de primărie. Acum ministrul refuză să-şi dea acordul pentru restituirea banilor către primarie, care s-a simţit obligată să ne dea în judecată. Am susţinut tot timpul că Ministerul Culturii are o mare vină pentru loviturile primite de această mare instituţie de cultură a ţării. Kelemen Hunor nu a călcat niciodată pragul muzeului din Cluj, din simplul motiv că nu-l interesează. Vina principală pentru avarierea clădirii o poartă proiectul pentru acoperiş, în care nu au fost prevăzute expertizarea şi consolidarea aripii vechii. Or, proiectantul, dl. Prof. Szabó Bálint, este întâmplător tatăl dnei Csilla Hegedüs, consiliera personală a ministrului, şi nu poate accepta critici. Pe de altă parte, dl ministru Kelemen Hunor şi-a asumat contractul cu firma Artex încheiat sub predecesorul său, declarând că nu au fost sesizate ilegalităţi. În 6 iulie am convocat firma Artex S. A. pentru data de 27 iulie la o conciliere directă pentru recuperarea sumei de 1,7 mil. de euro (7 mil. de lei). Răspunsul a venit cu două zile mai târziu prin destituirea mea. Pierderea acestor bani de către cineva a cântarit mai greu decât riscurile destituirii mele. Bineînţeles că voi contesta acest act, iar dl ministru Kelemen Hunor nu are nici o şansă de a câştiga următorul proces împotriva mea”, a declarat Ioan Piso în momentul demiterii sale.
Plată ilegală a 26 de milioane de euro
Ministerul Culturii a plătit, în anul 2009, în mod ilegal, 26 de milioane de euro sub formă de drepturi de autor, este concluzia unui raport al Corpului de Control al prim-ministrului obţinut de „Adevărul". În perioada la care se referă raportul, ministerul a fost condus de democrat-liberalul Theodor Paleologu.
Potrivit datelor obţinute de la Registrul Comerţului, „Artex Services" este deţinută în mod egal de Marius Cătălin Vişan (42 de ani) şi Alice Rossana Vişan (41 de ani). La Monitorul Oficial există însă o actualizare de acum două luni. Jumătatea de firmă deţinută de Alice Rossana Vişan a fost cedată în 2011 unui bucureştean de 27 de ani, Tudor Chiriac.
"Din punctul meu de vedere, identitatea acţionarilor firmei este confidenţială, dar singura legătură între ministrul Paleologu şi patronii firmei este că lucrează în acelaşi domeniu: cultura", preciza în decembrie 2010 purtătorul de cuvânt al Artex Services Internaţional, Georgian Sergiu Olteanu, atunci când presa a solicitat firmei cu pricina răspunsuri referitoare la legalitatea contractelor atribuite de ministrul de atunci al Culturii, Toader Paleologu, unul din oamenii cei mai apropiaţi de Elena Udrea.
Corpul de control al primului ministru condamnă Artex
Trebuie precizat că în raportul Corpului de Control al prim-ministrului întocmit în decembrie 2010 se demonstra că plata prin drepturi de autor a lucrărilor de la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj şi Muzeul Antipa din Capitală s-a făcut pentru lucrări de construcţii şi amenajări interioare şi că este ilegală, conform Cotidianul.ro. Trebuie reamintit şi faptul că acelaşi Toader Paleologu în 2009 a atribuit tot firmei Artex un alt contract fabulos, de 26 milioane euro, pentru renovarea Muzeului Antipa din București. Bani pe care Ministerul Culturii i-a achitat acestei firme tot cu drepturi de autor. Lucru catalogat chiar de Curtea de Conturi și Corpul de Control al prim-ministrului ca fiind ilegal.
"Toate contractele pe care le-am semnat au respectat legislaţia în vigoare şi faptul că sunt încheiate pe bază de drepturi de autor nu este sub nicio formă un mod de a fenta legea achiziţiilor publice. Până acum am lucrat doar pe drepturi de autor pentru că amenajarea muzeistică este un proces de creaţie intelectuală", spunea în decembrie 2010 purtătorul de cuvânt al firmei Artex.
Obiectul de activitate al acestei societăţi comerciale este „gestionarea monumentelor, clădirilor istorice şi a altor obiective de interes turistic”, dar în 2009 reprezentanţii firmei Artex au ţinut să introducă noi obiecte de activitate care nu prea au mare legătură cu domeniul culturii, printre care „tăierea şi rânduirea lemnului”, „fabricarea ambalajelor din lemn”.
Despre firma Artex mai trebuie subliniat un lucru interesant. Societatea, al cărei sediu social este în sectorul 6 din București, a câștigat în 2011 mai multe contracte generoase și cu ministerul condus de Elena Udrea. De exemplu, chiar în 6 ianuarie 2011, Artex a primit de la Primăria Sulina un contract finanţat printr-un program al Ministerul Dezvoltării și Turismului. Mai mult, primarul pedelist al orașului Sulina a primit indicaţii preţioase ca, la preselecţia de oferte pentru contractul în valoare de 12 milioane euro, toate celelalte firme contracandidate ale Artex-ului să fie înlăturate. Primarul Dumitriu a executat întocmai ordinele venite de la ministerul Elenei Udrea și astfel a rămas singura firmă selectată să participe la licitaţie pe care a și câștigat-o de altfel cu… cel mai mare preţ posibil! Și nu cel mai mic, așa cum spun regulile economiei de piaţă.
"Artex este singura firmă care s-a calificat şi va participa la licitaţie, cu ei discutăm. Ştiu că alţii s-au supărat, dar vin toţi cu oferte de doi lei, mici, aşa la preselecţie rămân firmele serioase, acum s-a întâmplat să rămână una singură. Vom finaliza procedurile şi apoi ne apucăm de treabă, să ieşim şi noi cu ceva nou pentru atragerea turiştilor, că e sărăcie mare", afirma în ianuarie primarul din Sulina, Aurel Dimitriu, mulţumit că se va face ceva pentru, chipurile, "dezvoltarea turistică și culturală a Sulinei".
Revenind la firma Artex și la contractele pe care această societate comercială apropiată de PDL le câștigă pe bandă de la Ministerul Culturii, trebuie spus că ministrul actual, udemeristul Kelemen Hunor, nu doar că nu a găsit nicio ilegalitate în atribuirea și derularea acestor contracte, ba chiar a plusat destituind unul dintre directorii care s-au opus afacerilor netransparente din cultură.
Instalaţiile sanitare şi drepturile de autor
La 25 noiembrie 2008, Muzeul Naţional de Istorie „Grigore Antipa” a semnat un contract de cesiune de drepturi de autor în valoare de 13 milioane de euro, conform Adevărul. Potrivit documentului, în cursul anului 2009, Ministerul Culturii, instituţia în subordinea căreia se află muzeele, a început să plătească banii, cu toate că lucrările incluse în contract au fost încadrate incorect în categoria drepturilor de autor. Şi aceasta pentru că, în contract, au fost amestecate în mod incorect lucrări de construcţii, neîncadrabile în categoria drepturilor de autor, cu lucrări care puteau fi încadrate la drepturi de autor.
Contractul prevedea, printre altele, dezafectarea spaţiilor expoziţionale existente, realizarea sistemelor de ambalare pentru bunurile muzeale şi manipularea acestora. De asemenea, contractul prevedea realizarea unor sisteme termice şi de climatizare, a unor instalaţii electrice de curenţi tari şi slabi, a unor sisteme de incendiu şi instalaţii video sau amplasarea de platforme pentru persoane cu dizabilităţi. Mai mult, potrivit contractului, „instalaţiile sanitare existente vor fi înlocuite cu unele moderne pentru asigurarea unei funcţionalităţi şi a unui confort optim şi corespunzător destinaţiei acestora".
Potrivit controlorilor guvernamentali, încadrarea la drepturi de autor a permis muzeului să atribuie contractul prin procedura de achiziţie cu o singură sursă.
Model exportat de la Bucureşti la Cluj-Napoca
Modelul a fost urmat şi în provincie. La 25 noiembrie 2009, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, aflat în subordinea Ministerului Culturii, a încheiat un contract în valoare de 13 milioane de euro pentru amenajare muzeală. Şi în acest caz, raportul menţionează faptul că încadrarea sub formă de drepturi de autor s-a făcut în mod ilegal.
Banii urmau să fie destinaţi reorganizării expoziţiei muzeului printr-o serie de lucrări constând, printre altele, în înlocuirea sau refacerea finisajelor interioare la pardoseală, pereţi şi tavane. Contractul viza şi înlocuirea elementelor de tâmplărie de la uşi şi ferestre, dar şi asigurarea climatizării spaţiului interior cu echipamente de ultimă generaţie.
Contractul mai prevedea amplasarea de ecrane informatice interactive (display cu touch screen) corelate cu softuri de grafică 3 D. Echipa de control consideră că încadrarea acestor acţiuni în categoria drepturi de autor încalcă legea. „În conformitate cu prevederile articolului 7 din legea nr. 8/1996 nu rezultă că obiectul ce constituie dobândirea drepturilor de autor poate include în actul de creaţie unele lucrări cu caracteristici preponderente în domeniul construcţiilor”, au constatat controlorii.
De altfel, un punct de vedere similar formulase şi ANRMAP, înainte de semnarea contractului. ANRMAP precizase că proiectul respective se încadrează în legislaţia uzuală pentru achiziţiile publice, şi nu la drepturi de autor – pentru că un contract care include lucrări de ambele tipuri (de exemplu construcţii plus drepturi de autor) nu poate fi încadrat la drepturi de autor.
Cu toate aceste semne de întrebare în privinţa contractului, până la sfârşitul anului 2009, Ministerul Culturii a rectificat de cinci ori bugetul muzeului pentru a asigura sumele de bani care trebuiau plătite firmei care câştigase contractul.
"Domnul Piso nu a fost demis, pur şi simplu a împlinit vârsta de pensionare", a declarat săptămâna trecută pentru Ziua de Cluj purtătorul de cuvânt al MCPN, Radu Enache.
Cifră: 1,7 milioane de euro a cerut Ioan Piso înapoi de la firma Artex
Tiberiu Hrihorciuc
