Pe data de 10 octombrie 2011 se implinesc 85 de ani de la formarea Partidului National Taranesc in urma fuziunii dintre Partidul National Roman din Transilvania si Partidul Taranesc din Vechiul Regat.
Radacinile partidului dateaza inca din 1848, atunci cand Adunarea Nationala de la Blaj a votat programul politic al romanilor ardeleni, care a stat la baza programului Partidului National Roman. Prin intermediul acestor date putem afirma ca PNTCD nu este doar cel mai vechi partid din Romania, ci si printre cele mai vechi partide din Europa. In contextul alipirii Transilvaniei la Ungaria (1865) si dupa constituirea monarhiei dualiste (1867), s-a simtit nevoia formarii un partid al romanilor. Astfel a aparut, in 1869, Partidul National Roman din Transilvania. Data de 30 aprilie 1881 consemneaza fuziunea dintre Partidul National Roman din Banat si Ungaria si Partidul National Roman din Transilvania, in urma careia s-a format Partidul National Roman, un partid care si-a pus semnificativ amprenta asupra istoriei Romaniei. Partidul s-a implicat activ in viata politica militand pentru emanciparea romanilor transilvaneni si avand o influenta majora in desfasurarea unor evenimentelor importante din istoria tarii. Un astfel de moment a fost organizarea Marii Adunari de la Alba-Iulia din 1918 care a decis unirea Transilvaniei cu Romania. Dupa Unire, Partidul Național a adoptat ca program politic Declarația de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Printre personalitatile sale ii mentionam pe Ilie Macelaru, George Baritiu, Ioan Ratiu, Vicentiu Babes, Gh. Pop de Basesti, Vasile Lucaciu, Vasile Goldis, St. Cicio Pop, Al. Vaida-Voevod, Iuliu Hatieganu, Iuliu Maniu s.a.
Asadar, Partidul Național Țaranesc s-a infiintat pe data de 10 octombrie 1926 prin fuziunea Partidului Național Roman din Transilvania (prezidat de Iuliu Maniu) cu Partidul Țaranesc din Vechiul Regat (condus de Ion Mihalache). Primul Birou de conducere a fost alcatuit din presedintele Iuliu Maniu, vicepresedintii Ion Mihalache, N. Lupu, Al. Vaida-Voevod, Pavel Bratasanu si secretarul general Virgil Madgearu. Partidul s-a afirmat ca o entitate care a militat pentru menținerea regimului democratic-constituțional, iar dupa al doilea razboi mondial a fost principala forța politica care s-a opus instaurarii comunismului in Romania. O data cu ajungerea comunistilor la putere, partidul a fost desfiintat, iar liderii sai au fost condamnați la inchisoare, unde mulți dintre ei, inclusiv Iuliu Maniu și Ion Mihalache, iși vor gasi sfarșitul.
Dupa revolutia din 1989, un grup de fosti lideri ai PNT printre care s-au remarcat Corneliu Coposu, Ion Ratiu sau Ion Diaconescu au reconstituit partidul, fiind stabilita si o noua afiliere politica internationala, prin adoptarea doctrinei crestin-democrate. Principalele idei sustinute vizau inlaturarea fostelor structuri totalitare, democratizarea tarii si integrarea europeana. In pofida unor campanii de discreditare, a unor actiuni violente de intimidare (cum ar fi vandalizarea sediilor in timpul mineriadelor), popularitatea PNTCD a fost in crestere pana la moartea lui Corneliu Coposu. In 1996, partidul ajunge la guvernare in cadrul unei coalitii si sunt realizate o serie de reforme a caror asumare a determinat scoaterea sa din prim-planul vietii politice romanesti. Dupa acest moment consemnam un evident regres reprezentat nu doar de esecuri electorale repetate, ci si de faramitarea partidului in diverse grupari, conducerea fiind disputata la nivelul instantelor de judecata.
In contextul dificilei situatii in care a fost tarat de unii pseudo-lideri, partidul ar putea sa dispara, intrand in istorie. Sau ar putea renaste, continuand sa scrie pagini de istorie, redevenind constiinta politica responsabila a Romaniei si un garant al indeplinirii obiectivelor cu care s-a identificat in decursul indelungatului sau trecut.
Mihai Cucerzan
