Cornel Melinte
GAZETA de Oradea a publicat mai multe anchete despre unii primari neciopliţi din Bihor. Deşi au fost aleşi prin votul direct al consătenilor lor, ei au uitat că trebuie să le reprezinte interesele. Au uitat şi operaţiile elementare ale aritmeticii, împărţirea şi scăderea. Ştiu doar să adune averi incredibile, cu gândul că nimic nu ţine o veşnicie, dar merită să încerce. Din persoanele insignifiante care erau cu numai câţiva ani în urmă, ei s-au transformat în mici dictatori, cu drept de viaţă şi de moarte în zonă.
Ioan Cocoş este primar al comunei Aştileu din anul 2000, când a fost ales pe listele Partidului Democrat. Miza funcţiei respective este incredibil de mare. Cele două importante unităţi economice, “plantate” pe raza comunei de câteva zeci de ani, respectiv fabrica de produse refractare şi cea de ciment, asigură primarului posibilitatea, pe care nu o au multe oraşe din ţară, de a dispune de un buget local de aproape 20 miliarde lei anual. Şi, totuşi, primarul Cocoş se ţine de găinării…
O minte odihnită
De ceva vreme, Fabrica de ciment HOLCIM Aleşd este prinsă într-o vastă operaţiune de modernizare şi retehnologizare. Secţii întregi din “vechea” fabrică sunt rase de pe faţa pământului. Menţinerea lor ar fi costat mai mult decât reconstrucţia din temelii. Efectele asupra mediului ar fi fost devastatoare şi ireversibile dacă nu s-ar fi curmat situaţia “moştenită” de Holcim. Mai mult de 1000 de constructori lucrează pe acest mare şantier, cum nu credeam că vom mai vedea degrabă pe plaiurile mioritice. Multe familii din zonă şi-au închiriat casele muncitorilor veniţi din toată ţara, iar beneficiara investiţiei le achită promt cazarea.
Din peisaj, bineînţeles, nu putea să lipsească primarul Ioan Cocoş. Este aproape incredibil câte poate scorni o minte odihnită de galinacee…
Virola lui Cocoş nu-i boală
În cariera din satul Peştera a fabricii se afla o “virolă” imensă. Până să o vedem, nici noi nu ştiam ce semnifică acest cuvânt, ba, sinceri să fim şi ruşinaţi de ignoranţa noastră, credeam că o fi vreo boală. Ea este de fapt un “Segment Uscător Argilă”, are mai bine de 6 metri lungime şi un diametru de peste 3 metri. Cu ocazia reconstrucţiei fabricii, acest utilaj nu şi-a mai găsit utilitatea şi a fost planificat pentru dezafectare. Primarul Cocoş a prins de veste. Aflat aproape zilnic pe la poarta fabricii pentru câte o sponsorizare sau altă ciupeală, el a rugat pe cineva din conducerea firmei să dea virola comunei “pentru cimitirul de animale”. Ochiul lui ager remarcase valoroasa tablă metalică de 40 de milimetri cu care era căptuşită virola. O socoteală rapidă l-a dus la concluzia că s-ar putea “recupera” câteva tone de metal. Chiar şi vândut ca fier vechi, ar fi fost rost de câteva zeci de milioane lei. Merita să insiste pentru această “donaţie în favoarea comunităţii locale”.
Splendoare pe păşune
Ce s-a întâmplat în continuare este povestit de localnici în mai multe variante. Cert este că virola a ajuns în toată splendoarea dimensiunilor sale uriaşe în chiar mijlocul păşunii comunei Aştileu. De ce nu a fost transportată până în locul de depozitare a gunoaielor, la numai câteva sute de metri mai încolo, nimeni nu vrea să răspundă. De asemenea, nu se ştie de ce a fost lăsată virola în apropierea reţelei de electricitate, dar un nenea – care a vrut să-i garantăm protecţia şi anonimatul – ne-a spus că de la reţea s-au alimentat cu electricitate cei care au trudit la desprinderea tablei de pe virolă. Operaţia a durat câteva zile, iar Cocoş ştie de dedesubturile afacerii de “valorificare” a tablei.
Oricum, câteva întrebări ar trebui să-şi găsească răspunsuri oficiale, pe care GAZETA de Oradea se angajează să le publice. Nimeni de la Holcim nu mai recunoaşte că l-ar fi cadorisit pe Cocoş cu virola. Dar, curios lucru, nimeni nu s-a alarmat de “dispariţia” agregatului şi nu s-a preocupat de readucerea lui în fabrică. Nimeni din firma producătoare de ciment nu a reclamat lipsa de la inventar a virolei. Nimeni nu i-a amendat ( într-o originală compensaţie?) pe cei de la Holcim că şi-au ”rătăcit” utilajul în loc public şi că-l ignoră în continuare. O tăcere aproape siciliană ascunde o găinărie de doi bani, organizată de un personagiu ce se doreşte om politic local… Şi ca el, din păcate, sunt foarte mulţi în ţara asta.
Un peisaj selenar
La marginea păşunii, acolo unde ar fi trebuit să ajungă virola ca loc de veci pentru animalele sătenilor, se află o zonă cu vegetaţie deasă, din spini şi tufe de arbuşti târâtori. Drumul este marcat de o mizerie cruntă, reprezentată de resturi de gunoi menajer şi flacoane de sucuri şi ape minerale. Un miros pestilenţial te împiedică să te apropii de epicentrul focarului de mizerie. Animale moarte au fost aduse şi lăsate să se descompună sub soarele năucitor. Milioane de gâze pot răspândi oricând o boală. Nimeni nu ştie de vreun control de la Mediu sau de la Sanepid.
Poate că primarul Cocoş chiar a vrut să planteze utilajul, să facă din el groapă adâncă pentru vaci. Pe drum, probabil când a trecut pe sub reţeaua electrică, s-a răzgândit. Nu putea pierde ocazia. Doar şi primarii e oameni, ce naiba!
