Aproape 7000 de cereri pentru locuinţe zac în birourile instituţiilor subordonate Primăriei Oradea. În mod evident, factorii de decizie sunt depăşiţi de problemele sociale cu care comunitatea se confruntă. În condiţiile unei acute crize de locuinţe la nivelul municipiului reşedinţă de judeţ, centrul Oradei rămâne zona rezidenţială a sute de familii de ţigani.
Printre aceştia, în fondul locativ gestionat de Primăria Oradea s-au strecurat şi câţiva dintre foştii sau actualii angajaţi ai executivului local. Alături de fostul viceprimar Constantin Jurcă, în buricul târgului vieţuiesc, în baza unor chirii simbolice, alţi opt funcţionari din administraţia locală. Cifra furnizată de Andrei Krausz, directorul Administraţiei Patrimoniului Imobiliar(API), poate fi pusă uşor sub semnul întrebării. Numai pe o singură stradă, Iosif Vulcan, îşi au domiciliul trei foşti angajaţi ai executivului. În acelaşi timp, paradoxal, în ciuda crizei de locuinţe, zeci de spaţii locative zac goale, ultimii chiriaşi fiind morţi de ani de zile.
Enclavă ţigănească în centrul municipiului
La această dată, conform unor informaţii oferite de Ionel Vila, director al Administraţiei Social Comunitare Oradea (ASCO), la nivelul executivului local sunt înregistrate 6890 de cereri de locuinţe. Numai în anul 2001 au fost depuse peste 1100 de cereri. Pentru locuinţele construite de ANL sunt deja înregistrate 1645 de cereri. Dincolo de aceste cifre, care reflectă problemele sociale grave cu care orădenii se confruntă, centrul Oradiei contiună să fie populat de ţigani. Străzile Cuza Vodă, Mareşal Antonescu, devenită Primăriei, Roman Ciorogariu, Tudor Vladmimirescu, împreună cu străduţele adiacente, sunt monopolizate de reprezentanţii etniei rrome. Zona centrală a oraşului a devenit un paradis al ţiganilor care, de ani de zile, se lăfăie în spaţiile municipalităţii iar autorităţile nu întreprind nimic pentru evacuarea acestora. Protecţia socială, efectuată din banii publici, s-a transformat într-o strategie de protejare a ţiganilor şi a altor elemente parazite. Printre chiriaşii Primăriei se află hoţi de buzunare, cerşetori, valutişti, şmenari şi alte asemenea elemente nocive unui mediu social civilizat. Nici măcar datoriile acumulate la plata chiriei, a facturilor la întreţinere, nu sunt argumente convingătoare pentru evacuarea acestora. „Dacă îi evacuăm, ei redevin un caz social pe care trebuie să îl rezolvăm”, ne explică Dan Cheregi, şeful Serviciului Locuinţe Sociale din cadrul ASCO. „Majoritatea celor care ocupă sub formă de chirie imobilele ASCO sunt şi beneficiari ai Legii 416, privind asigurarea venitului minim garantat. Din păcate nu avem posibilitatea legală de a le opri din indemnizaţie contravaloarea chiriei. Sunt situaţii în care, la o chirie de 75.000 de lei pe lună, neplătită nici aceasta, chiriaşii au acumulat datorii de ordinul a 5 milioane sau mai mult”, detaliază Cheregi. În aceste condiţii, în ciuda repetatelor constatări privind vandalizarea imobilelor pe care le deţin, ţiganii îşi pot păstra, fără probleme, domiciliul. Andrei Krausz, directorul API, se disculpă susţinând că situaţia ingrată a populării centrului municipiului cu sute de familii de ţigani, a fost moştenită din epoca ceauşistă. „Au fost aduşi în casele din centru de fostele autorităţi, ca o soluţie provizorie. Zona de case în care domiciliază în prezent urma să fie demolată, iar în cazul ţiganilor urmau să fie luate alte măsuri. Nu s-a mai întâmplat nimic şi noi ne-am trezit cu ţiganii în buricul târgului”, ne explică directorul API. Una dintre soluţiile avansate, destul de timid, la nivelul conducerii executivului local este construirea unui cartier ţigănesc, departe de centrul administrativ al oraşului, după modelul celui din Piatra Neamţ.
200.000 de euro urmează să fie aruncaţi în Voltaire
O atlă oază de linişte a ţiganilor autohtoni este zona Voltaire unde, conform evidenţelor ASCO, locuiesc în jur de 100 de asistaţi social. În realitate, cifra este mult mai mare. Aproape fiecare locuinţă este burduşită cu zeci de rromi, fără nici un fel de legătură juridică cu serviciile specializate ale Primăriei. „În unele locuinţe, într-o singură cameră, convieţuiesc 10-12 persoane. Uneori e vorba de reprezentanţi a trei generaţii dintr-o singură familie care locuiesc sub acelaşi acoperiş”, aflăm de la reprezentanţii ASCO. Neplata serviciilor de alimentare cu apă şi curet a atras după sine sistarea prestaţiilor astfel încât, îndeosebi în timpul verilor toride, zona devine un focar de infecţie extrem de nociv pentru toţi locatarii din zonă. Ferestrele, uşile, caloriferele, chiuvetele şi tot ceea ce se putea vine a fost valorificat de chiriaşi. Debitele la plata chiriei sunt uriaşe dar, în ciuda acestor fapte, prin eforturile muncipalităţii s-a reuşit obţinrea unor fonduri europene, cifrate la 200.000 de euro, pentru refacerea utilităţilor. Nu ştim cât de justificată este râvna edililor în condiţiile în care, în scurt timp, investiţia se va transforma în obiecte de troc a ţiganilor.
Imobilele sunt vandalizate de chiriaşi
Din 1990 construcţia de locuinţe în municipiul Oradea a încetat. Dincolo de câteva iniţiative private, de mică anvergură, nimic important nu s-a întâmplat din acest punct de vedere. Fondul existent la data respectivă a fost supus procesului de vânzare către chiriaşi. La această dată, în gestionarea Primăriei Oradea se află 2356 de locuinţe, administrate direct de către API. În marea lor majoritate, acestea se află într-o avansată stare de degradare, nelocuibile şi instabile. Unele dintre ele sunt un pericol pentru cei care le populează cât şi pentru trecători. În pofida repetatelor constatări privind vandalizarea imobilelor pe care le deţin, chiriaşii îşi pot păstra, fără probleme, domiciliul. În baza informaţiilor furnizate de ASCO, aflăm că în proporţie de 95% din patrimoniul imobiliar gestionat de această instituţie este ocupat de reprezentanţii etniei rrome. „Am întâlnit cazurile unor familii care, după ce a fost sistată de la funizarea energiei electrice, a smuls, pur si simplu, instalaţia electrică din pereţi. E ceva de neînchipuit…”, ne povesteşte Dan Cheregi. Degradarea imobilelor municipilalităţii este un fapt recunoscut şi de Andrei Krausz, director al API. „Unele dintre locuinţele gestionate de municipalitate sunt adevărate bordeie. Nu se poate ca în centrul oraşului să avem case cu toaleta în curte!”, susţine Krausz. În gestiunea ASCO se mai află trei cămine sociale, respectiv Căminul de Cazare Temporară nr. 1, cu o capacitate de cazare de 52 de camere, Azilul de Noapte din Gutemberg, cu 70 de locuri, şi Căminul Apaterm, cu 85 de camere. În plus, efortul bugetar este încărcat cu plata a 528 de cazuri de ajutor social, în baza Legii 416, privind asigurarea venitului minim garantat. Dintre acestea, mai mult de 70% aparţin ţiganilor. Problemelor sociale reflectate de cifrele pe care vi le-am prezentat se vor adăugă, în orice moment, alte 175 de cazuri ale unor chiriaşi ai unor imobile retrocedate de API foştilor proprietari. „Le-am cedat cu chiriaşi cu tot. În orice moment, dacă proprietarul doreşte, chiriaşii pot fi evacuaţi. Ei vor avea prioritate în acordarea unei alte locuinţe”, ne explică Krausz.
Şi funcţionarii Primăriei se înfruptă din zestrea API
Conform datelor oferite de directorul API, din 1990 până în prezent, sub formă de repartiţie au fost alocate doar nouă locuinţe din fondul de stat sau cel municipal unor angajaţi ai primăriei. Nimeni nu poate spune, însă, câte locuinţe din fondul gestionat de API sau ASCO au intrat în posesia unor rude sau apropiaţi ai funcţionarilor cu influenţă în Primăria Oradea. Din comisia de evaluarea a solicitărilor pentru acordarea de locuinţe fac parte cei doi directori menţionaţi mai sus, Andrei Karusz şi Ionel Vila, precum şi viceprimarul Biro Rozalia. Demn de menţionat este cazul fostului viceprimar Constantin Jurcă care, în scurta sa carieră prin biroul ocupat acum de Mihai Groza, a apucat să se lipească de o cămăruţă pe strada Iosif Vulcan, în plin centru al oraşului. În prezent, culmea ironiei, în spaţiul amintit, pe strada Iosif Vulcan nr. 6, la apartamentul 5, funcţionează firma „Case Jurcă”. Alături de domnia sa a poposit în acelaşi imobil şi o angajată fidelă, Simona C., care, crezând în promosiunile fostului vice, a renunţat la postul călduţ în sectorul bugetar pentru a se alătura echipei PNŢCD. Peste drum de Jurcă locuieşte şi în prezent o altă fostă funcţionară a Primăriei, Luci Bredeanu.
Sorin Şandor
