În plina campanie electorala, în satul clujean Suatu locuitorii nu sunt interesati aproape deloc de alegerile care vor avea loc pe 1 iunie.
Pixuri, brichete, baloane, fluturasi, galeti chiar si cani, toate inscriptionate cu sigla unui partid, afise, bannere, panouri imense, concerte în plina strada cu vedete care mai de care – acestea sunt “armele” prin care candidatii la Primarie, Consiliul Local sau cel Judetean îsi fac cunoscute intentiile politice. Orasul vuieste în plina campanie electorala. Daca parasesti însa urba poti constata ca aceasta agitatie scade, încet dar sigur, proportional cu kilometri lasati în urma.
La doar 35 de kilometri de Cluj Napoca, satul Suatu nu e deloc afectat de tam-tamul din marele oras. Strazile pustii ale satului nu ascund decat câte o groapa ici-colo care în unele locuri se transforma în adevarate cratere. Singurele semne de agitatie electorala sunt posterele de pe stâlpii de iluminat din care candidatii zâmbesc enervant de amabil.
Aproximativ 1500 de suflete convietuiesc în satul Suatu, judetul Cluj, recunoscut pentru rezervatia naturala “Fânatele Suatu” . Locuitorii acestui sat îsi doresc un trai mai bun, marea lor dorinta fiind asfaltarea drumurilor principale din localitate. Pâna atunci, pe ulite se pot zari înca oameni pentru care principalul mijloc de transport îl reprezinta magarul.
“Punem stampila undeva”
Pe drum gasesc prea putini oameni, iar dintre ei, prea putini sunt interesati de politica. “Om vota. Cine stie pe cine si cum?! Baiatu’ e pe acolo, printre ei. El ma lamureste. Eu nu stiu nici cum îi cheama pe toti. Om vedea atunci. Peste câta vreme sunt alegerile?” spune într-un suflu o “tanti” de la marginea drumului. O alta i se alatura: “io n-am treaba cu politica ca sunt batrâna. Mergem la vot când o sa fie, da’ nu stim cu cine votam. Important e sa punem stampila undeva”. Mai departe ulitele Suatului sunt la fel de pustii. E curios cum, în timp ce orasele vuiesc de fanfare si discursuri politice, în sate e liniste mormântala. Câteva femei stau pe o banca la soare, dar nu le intereseaza nimic din tot ceea ce înseamna campanie electorala. Ajungem la “café-barul” satului unde, adunati la un pahar de vorba, câtiva barbati sunt de acord sa ne împatraseasca ceva opinii. “Noi aici nu suntem interesati de politica. Pe mine nu ma intereseaza nici cine iese primar. Important e sa fie om gospodar si sa-si vada de treaba. Sa ajute si omul sarac. Campanie electorala nu s-a prea facut, sa stiti”, povesteste nea’ Vasile, dar este repede întrerupt: ”Ba s-a facut. La mine pe gard sunt afise cu candidatii. Am primit si plase si chibrituri de la diferite partide”, se rasteste vecinul sau de pahar. Într-adevar, câteva case mai încolo, stateau mândre afisele cu pretendentii la functie, fiecare pe particica sa de gard. “Domnisoara draga, da-mi mie o lada cu bere si o suta de mici si fac eu promisiuni electorale. Ne-am saturat de povesti. Sa vina odata cineva sa faca drumul asta. Vedeti si dumneavoastra cum arata. Ne stricam masinile pe el”, continua nea’ Vasile.
Basescu si la locale
De la masa vecina doua doamne vor sa-si spuna si ele oful. Când vine vorba de alegeri, limba li se dezleaga brusc: ”Aici primarul nu face nimic. În ultima jumatate de an daca a facut ceva. Câte un candidat la primarie mai vine si plateste câte o cafea sau o bere pentru baietii astia. În rest nu stim nimic, cine, ce promite sau ce vrea sa faca. Sat mai amarât nu este. Avem masini si nu putem umbla cu ele pentru ca le stricam pe drumurile astea. O parte din vina o au si oamenii pentru ca pe ei nu îi intereseaza cine iese primar în sat atâta timp cât acesta e maghiar. Noi nu avem nicio problema, dar sa fie om de treaba. Actualul primar ne înjura în primarie”, spun femeile. Dar -spun ele – acesta e ruda cu jumatate de sat, si oamenii nu se plâng, chiar daca nu au nici macar un camin cultural. Nuntile le fac în curte, ca e foarte frumos la cort. “Noua ne place Basescu. E un om de-al nostru, un om popular, care totusi mai greseste din când în când. Desigur nu e frumos sa vorbeasca cum o face el câteodata, dar noi sperâm ca o sa iasa tot el”, completeaza doamna Margareta.
Ceata totala
Daca fata de alegerile de la ei din sat, locuitorii Suatului manifesta o oarecare reticenta, lupta pentru câstigarea scaunului de presedinte al judetului nu îi intereseaza deloc. Nu stiu cine, de ce si cum si cei mai multi dintre ei nu au auzit niciodata de Marius Nicoara, Alin Tise, Vasile Soporan sau un alt candidat la presedintia Consiliului Judetean Cluj. Ca într-un roman de Marin Preda, pentru ei lumea se limiteaza la satul în care locuiesc, unde desi e rau, e bine, totusi, fiindca putea fi si mai rau. “Cu Consiliul Judetean n-am eu treaba. Ce, noi trebuie sa-i votam pe aia? Viata e asa si asa, nu pot sa zic ca-i bine. Sunt multumit ca-s sanatos si gata. N-are rost sa ma implic ca oricum nu se schimba nimic în satul asta. Toti sunt niste mincinosi. Uitati-va cum arata drumul…jalnic. Iar daca e vorba de primar, eu tot pe asta îl votez, ca e om de treaba”, povesteste râzând de dupa poarta un localnic. Cu alte cuvinte “ori sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. Ori sa nu se revizuiasca primesc! Dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume în punctele…esentiale”.
La iesirea din sat, lânga un pâlc de copaci, un satean contempleaza la o tigara de foi. Când aude de campania electorala ofteaza adânc. Are 70 de ani si o pensie de doua milioane (lei vechi) dupa douazeci si ceva de ani munciti pe santier, în constructii. Nu-l intereseaza nici politica, nici candidatii atâta timp cât acestia nu-i muncesc terenul. “Avem pamânt si nu suntem în stare sa-l muncim. Creste buruiana cât copacul. Nu ne ajuta nimeni. De ce m-ar interesa pe mine de ei daca ei nu se gândesc deloc la noi? Nu ma duc la vot, pentru ca nu vreau. Uitati-va în jur. Lumea nu mai e vesela aici. Nu avem de ce”, spune cu naduf în glas nea’ Ion, care se pierde apoi într-o curte mica.
Dramatic, dar adevarat, satele aflate la mare distanta de aglomerarile urbane îsi pierd încet contactul cu lumea, cu informatia, cu cultura.
Cu sau fara prea multe informatii despre alegerile de la 1 iunie un lucru este cert. Satenii din Suatu vor merge la vot pentru ca pâna la urma cineva trebuie sa repare drumul plin de gropi care traverseaza în lung satul. Pâna atunci se vor hotarî cu cine o sa voteze, iar daca nu “punem stampila pe toti cinci candidatii ca sa nu se supere nimeni”, dupa cum spunea nea’ Vasile de la café-barul din buricul satului.
Adina Fartusnic
