LUSO — un faliment premeditat!

Falimentul fostei fabrici de lapte a Oradiei, condusă deliberat spre prăpastie de echipa de conducere, a lăsat mii de familii de ţărani bihoreni, care trăiau de pe urma laptelui predat la LUSO SA, fără nici o sursă de venit. Cu toate că directorul general a „patronat” pierderi de peste 17 miliarde, el gestionează şi acum activele societăţii pe care a distrus-o.

Înainte de 1990, laptele era un produs pentru care milioane de români din marile oraşe se sculau cu noaptea-n cap şi tremurau de frig ore întregi pe la cozi să prindă un litru-doi din cel mai ieftin aliment. Nici orădenii nu făceau excepţie. Singura fabrică de lapte din oraş era cea situată pe strada Meziadului, colţ cu Tudor Vladimirescu, rebotezată LUSO SA după schimbarea regimului comunist. LUSO, pentru cine nu ştie, e o prescurtare extremă de la „Lapte, Unt şi Smântână Oradea”.
Deşi a fost, mai bine de zece ani, singurul procesator de lapte din Oradea şi aproape singurul din Bihor, deci, fără concurenţă, având propria reţea de magazine de desfacere, puncte de colectare, mijloace de transport, personal calificat, tehnologie specifică etc., LUSO SA a reuşit „performanţa” de a se îngloda în datorii. De câţiva ani, tot personalul a fost concediat, iar societatea a fost declarată falimentară.

Un anunţ discret

Printre cele 563 de societăţi comerciale cu sediul în Oradea care se află în procedura falimentului reglementată de Legea 64 din 1995- republicată şi modificată, se numără şi LUSO SA.
Întrucât societăţile pentru care a fost declanşată procedura falimentului nu mai deţin în patrimoniu bunuri urmăribile, judecătorii sindici au aprobat suportarea datoriilor societăţii comerciale falite de către persoanele fizice care au făcut parte din conducerea acesteia.
La începutul lui decembrie 2003, numai datoriile către Regia Apaterm ale LUSO SA se ridicau la 790.317.000 lei.
Posibilităţile de utilizare ale activului ar fi pentru sedii sociale/birouri/oficii, comerţ en-detail, teren pentru construcţii, producţie sau comerţ en-gros. Suprafaţa terenului, inclusiv cea de sub clădirile existente, este de 29800 m.p., iar valoarea estimată a activelor societăţii este de 2 milioane de dolari (circa 70 de miliarde lei). În anunţul de vânzare se specifică faptul că se primesc oferte pentru asociere în participaţiune, leasing imobiliar, locaţie de gestiune, vânzare de active sau vânzare de acţiuni. La numerele de telefon, respectiv de fax, specificate în anunţ, robotul Romtelecom ne-a înştiinţat sec că „acest număr nu este conectat”, astfel că nu am reuşit să-l contactăm pe directorul societăţii, Mihai Suciu.

Cum a fost „înţărcat” LUSO

În urma solicitărilor adresate Direcţiei Generale a Finanţelor Bihor de a ne furniza date despre SC LUSO SA, am fost informaţi printr-un comunicat remis prin fax redacţiei noastre că SC LUSO SA se află în lichidare şi că putem obţine informaţiile solicitate de la lichidatorul Invest Rom SRL.
Directorul acestei firme, Petru Berinde, la solicitarea reporterilor noştri, ne-a furnizat toate datele solicitate pentru a putea lămuri misterul falimentului fabricii de lapte.
Astfel, conform Raportului privind cauzele care au dus la încetarea de plăţi a SC LUSO SA din dosarul nr 321/F/2002 al Tribunalului Bihor, firma avea un capital social de 3.284.475.000 lei. În ultima perioadă, LUSO SA a avut trei administratori, în persoana lui Mihail Suciu, Alexandru Oltean şi Ludovic Asztalos. Bilanţul depus pe anul 2002 nu a fost certificat de cenzori. Din ultimul bilanţ şi conform raportului administratorilor, la 31.12.2002, situaţia datoriilor se prezenta astfel: datorii la furnizori — 6.823.821.000 lei; datorii către clienţi şi creditori — 39.022.000 lei; TVA neachitat — 5.945.44.000 lei; obligaţii restante la bugetul asigurărilor sociale — 2.106.123.000 lei: credite la bănci (BRD) — 2.231.438 lei. Totalul datoriilor se ridica la acea dată la 17.145.848.000 lei.
Cum s-a ajuns aici, în condiţiile în care, după cum am amintit, LUSO era singurul producător de lapte din Bihor? Simplu! Conducerea a făcut tot ce i-a stat în putinţă să ducă socitatea la faliment. În loc să caute soluţii pentru redresarea societăţii, directorul Mihai Suciu a vândut chiar instalaţiile cu care se producea laptele pasteurizat şi alte alimente ce constituiau baza activităţii fabricii.

Un manager catastrofă

Iată ce se spune în raportul lichidatorului:
„Pierderea de la sfârşitul anului 2002 a fost de 903.324.000 lei, în condiţiile în care în anul 2002 s-a realizat o cifră de afaceri în sumă de 888.399.000 lei, cu un număr mediu de salariaţi de 220 persoane. Interesant apare fenomenul de realizări de venituri din vânzări de active în cursul celor trei ani, când se constată o reducere a activelor de la 9.000.7000.000 lei, existente în bilanţul din 31.12.2000, faţă de 5.571.409.000 lei în bilanţul din 31.12.2002. deci o diminuare cu 2.329.291.000 lei. Aceste diminuări constau în instalaţii tehnice şi maşini cu 2.348.016.000 lei şi alte instalaţii şi mobilier în valoare de 71.164.000 lei. Se constată că SC LUSO SA a înregistat următoarele pierderi: în anul 2000 — 7.722.832.000 lei; în anul 2001 — 6.109.610.000 lei: în anul 2002 — 903.324.000 lei. Ceea ce denotă o activitate ineficientă din punct de vedere finaciar şi un managent defectuos şi care a condus la incapacitatea de plată faţă de creditori. Nu există previziuni ca activitatea economico-financiară să se înbunătăţească în actualele condiţii, întrucât societatea nu are capacitatea de plată de a onora plăţile faţă de creditori…În prezent, unele venituri încasate reprezintă sume din închirieri de spaţii comerciale şi vânzări de active, ceea ce contribuie în mod evident la diminuarea posibilităţii de plată a obligaţiilor faţă de adevăraţii creditori… Propunem rezilierea contractelor de închiriere pentru unele spaţii închiriate şi care urmează să fie evaluate şi scoase la licitaţie precum şi verificarea unor contracte de vânzare de spaţii şi terenuri, efectuate de conducerea societăţii în mod nelegal. Cu ocazia deplasării la faţa locului am dispus şi am luat următoarele măsuri: preluarea ştampilelor şi blocarea conturilor la bănci; stabilirea şi reducerea personalului la strictul necesar; întocmirea situaţiilor vânzărilor de active pe perioada ultimilor trei ani; dispunerea interzicerii drepturilor de administrare a bunurilor societăţii de către directorul general Mihai Suciu.”

Lapte brânzit

O măsură care, credem noi, dacă ar fi fost luată cu trei ani mai devreme, ar fi salvat LUSO SA de la dezastrul în care se află azi. Dar cel mai dramatic efect al incompetenţei manageriale a fost faptul că mii de mici fermieri din judeţ nu au mai avut cui să-şi vândă laptele. Ani de zile, înainte de a se pronunţa falimentul la cererea Casei Judeţene de Pensii, LUSO SA nu şi-a mai achitat obligaţiile financiare faţă de furnizorii de lapte, astfel că debitele faţă de aceştia au ajuns la circa 8 miliarde de lei. După depunerea declaraţiilor de creanţă, lichidatorul a constatat că totalul debitelor societăţii se ridica la 22,657 miliarde lei.
Directorul firmei lichidatoare a SC LUSO SA spune că o mare parte din active au fost vândute pentru a îndestula creditorii.
„Pentru valorificarea activelor s-au încheiat contracte de circa  34 de miliarde de lei, dar s-au încasat până acum doar 17 miliarde. Vânzarea merge foarte greu datorită faptului că, înainte ca societatea să intre în lichidare, conducerea a închiriat mai multe active şi întâmpinăm greutăţi deosebite în a evacua chiriaşii. Pe de altă parte, suntem obstrucţionaţi şi de faptul că au fost întocmite greşit numerele topo pentru terenuri.  
Cu toate că s-a dovedit un manager-catastrofă şi există suspiciuni că a falimentat fabrica în mod deliberat, Mihai Suciu este şi azi, bine, mersi, gestionarul activelor fostei fabrici de lapte. Ne miră totuşi faptul că acţionarii LUSO, care sunt, aproape în exclsuivitate, foşti angajaţi ai societăţii, nu au cerut tragerea la răspundere a conducerii. Fiindcă motive ar avea din belşug.

Florin Cuc