Maica Teodora e deasupra Constituţiei

La Voivozi, moartea mineritului a adus sărăcia. Singura speranţă de prosperitate, turismul, este înăbuşită în faşă de autorităţile locale, care sacrifică viitorul localităţii de dragul unei femei extrem de controversate, o stareţă care se dovedeşte mai tare decât Constituţia

Ziarul nostru a relatat, într-unul din numerele anterioare, despre o situaţie îngrozitoare: cu complicitatea conducerii Episcopiei Ortodoxe, care muşamalizează cu bună ştiinţă scandalul, două tinere surori sunt maltratate sistematic şi împiedicate să părăsească mănăstirea de maici de la Voivozi. Din câte se pare, stareţa mănăstirii, maica Teodora, este o persoană extrem de controversată, care se bucură de susţinerea autorităţilor locale, dispuse chiar să încalce Constituţia şi legile în vigoare de dragul ochilor maicii Teodora.

Dictatoare în sutană

În urma apariţiei articolului despre fetele sechestrate la mănăstire, pe adresa redacţiei GAZETA de Oradea a sosit o scrisoare în care sunt dezvăluite alte întâmplări care o au ca „eroină” pe protejata episcopilor ortodocşi ai Oradiei, Bihorului şi Sălajului şi a poliţiei care, în ciuda celor semnalate, refuză să ia vreo măsură împotriva ei.
„Suntem un grup de proprietari de terenuri agricole din zona «Cilogoş», aflaţi în evidenţa primăriei Popeşti. Toate necazurile noastre, pentru care am hotărât să ne adresăm redacţiei, provin din faptul că am îndrăznit să fim în apropierea Mânăstirii de Maici din Voivozi, condusă de maica Teodora, care şi-a pus în cap că nu va lăsa pe nimeni să se stabilească pe aceste terenuri. Nimeni nu are voie să cumpere teren, să construiască o casă de vacanţă sau un simplu «umbrar» sau şopron, dar nici măcar un gard sau altele necesare, deşi terenul este intravilan. De îndată ce observă că cineva a început vreo lucrare de amenajare sau de orice fel, se repede imediat la faţa locului într-un mod extrem de agresiv şi face un tărăboi de proporţii, chemând în acelaşi timp pe reprezentanţii Poliţiei şi Primăriei din Popeşti, organe care, nu pricepem din ce motive, o sprijină întotdeauna pe maica Teodora în aceste conflicte, iniţiate chiar de ea şi indiferent de faptul că cealaltă parte ar avea dreptate. La fel procedează şi cu grupurile de turişti, care vin şi se aşează pe malul Bistrei la «iarbă verde» în zilele de sfârşit de săptămână sau de sărbători, aşa cum s-au obişnuit în trecut. Am studiat prevederile legale şi reglementările în vigoare, dar în nici una din actele normative nu sunt prevăzute restricţii de nici un fel privind activitatea sau comportarea populaţiei din jurul mănăstirilor, precum nici faptul că personalul sau clerul din acestea ar fi mai presus de alţi oameni. Ne întrebăm cu ce drept ne terorizează maica Teodora pe noi sau pe alţi oameni de bună-credinţă, care vin pe aceste locuri, dar mai ales cu ce drept ameninţă, înjură şi blestemă. Este aceasta o atitudine creştină sau de om civilizat?”

O măicuţă cu relaţii sus-puse

„Pe lângă acceste apucături, apelează la sprijinul diferitelor organe sau instituţii ca Prefectura, Consiliul Judeţean, Poliţia (inclusiv judeţeană) şi face referiri la oameni de seamă ca Nicolae Văcăroiu sau Răzvan Teodorescu şi mulţi alţii, ca şi cum aceştia ar sprijini-o în acţiunile sale, ameninţând cu ei pe toată lumea şi «ţinându-i în şah» pe cei de la Poliţia şi Primăria Popeşti. Nu cunoaştem dacă instituţiile sau personalităţile amintite sunt într-adevăr implicate sau dacă cunosc situaţiile concrete de la faţa locului, acestea nefiind verificate de ei până la momentul trimiterii acestei scrisori. Nu este deloc de neglijat faptul că maica Teodora este luată în evidenţa bolnavilor psihici periculoşi, fapt ce se poate verifica în evidenţele Ministerului Sănătăţii sau la organele sanitare locale. Din aceste motive a trebuit să părăsească locul de unde a venit la Voivozi. Dar ce să mai vorbim de comportamentul maicii cu persoanele «civile», dacă cu personalul din mânăstire, inclusiv cu preotul, se comportă mult mai rău! Pe săracele măicuţe tinere le bate cu ce-i vine în mână (furca, lopata, fierul de la sobă etc.) pentru orice nimicuri, închipuiţi-vă ce se întâmplă la unele greşeli mai grele! Le ameninţă cu cuţitul că le taie în bucăţi dacă îndrăznesc să spună un cuvânt despre ce se întâmplă în cadrul mânăstirii. Din cauza celor arătate anterior, fetele caută să fugă de la mânăstire (câteodată în stare jalnică), ajungându-se în situaţia ca din cele şase fete care au venit la început cu maica Teodora, să rămână numai una singură, dar şi dintre cele care au mai venit între timp au plecat mai multe. Acea măicuţă care a rămas de la început, îndeplineşte toate condiţiile de a conduce mânăstirea în locul bolnavei maici Teodora, dar poate nu are «pilele» necesare pe lângă studiile, aptitudinile şi calităţile sale”.

Demersuri inutile

„Se mai aud şi nişte zvonuri legate de gestionarea banilor mănăstirii. Cunoscând faptul că se realizează sume frumoase din valorificarea produselor gospodăriei anexe, unde se cresc bovine, porcine ,,ovine, găini, curci. Să nu uităm nici sumele frumoase adunate de la credincioşii care participă la slujbe! Există suspiciuni în legătură cu cazul unei posibile înscenări, în care maica Teodora a plecat la Oradea cu toţi banii mănăstirii şi în oraş, nişte «hoţi şi tâlhari» i-au furat poşeta cu banii. Se poate pune întrebarea: cu ce scop a luat cu ea toţi banii? Ce a vrut să cumpere din Oradea sau din altă parte? Datorită stării de lucruri descrise mai sus, Primăria Popeşti nu îndrăzneşte să elibereze nici o autorizaţie de construcţie pentru proprietarii de terenuri, indiferent de faptul că aceştia îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. Vă rugăm să sesizaţi organele abilitate, pentru îndreptarea comportamentului inadmisibil al unei fiinţe bolnave psihic şi instaurarea unui climat de convieţuire paşnică şi amiabilă”.
Într-un memoriu adresat Prefecturii Bihor, aceiaşi cetăţeni din Popeşti, cărora Primăria refuză să le elibereze autorizaţii de construcţie în zona mănăstirii, în ciuda faptului că sunt proprietari cu acte în regulă şi zona este propice dezvoltării turismului.
„… Fiind în cunoştinţa faptului că această zonă este zonă de agrement şi fiind şi teren intravilan, am solicitat Primăriei Popeşti autorizaţii de construcţie pentru case de vacanţă, fapt refuzat de primarul comunei, nu ştim din ce motiv… Vă rugăm să dispuneţi organelor în drept să efectueze verificări privind comportamentul maicii Teodora, care în permamenţă agresează, terorizează şi blestemă toate persoanele care ajung în această zonă. Animalele mânăstirii, fie ele vite sau oi, le trimite la păşunat pe terenurile care sunt propietate privată, indiferent de perioadă, neţinând cont de încălcarea propietăţii. Indiferent de acitvităţile pe care le desfăşurăm, ea sesizează Primăria şi Poliţia, care, ca şi cum ar avea ordin «de sus», se prezintă imediat la faţa locului… Nu înţelegem de ce Primăria Popeşti, în loc să ne sprijine pe noi şi implicit turismul rural, ne pune piedici pe toate căile posibile”– spun cetăţenii din Popeşti în scrisoarea adresată redacţiei noastre.

Trimişii „împărătesei de Voivozi”

„Mă numesc Flavius Kortic, sunt din satul Budoi, comuna Popeşti şi ţin să vă relatez următoarele aspecte în legătură cu Mănăstirea Voivozi:
NU aş fi crezut nimic din ceea ce s-a scris sau s-a spus despre cei de la mănăstire, dacă nu s-ar fi întâmplat ca, într-o seară din luna august 2002, ieşind cu prietenii la iarbă verde, nu aş fi avut o surpiză extrem de neplăcută. Noi ne instalasem în jurul unui foc de tabără la circa 800 de metri de marginea domeniului mănăstirii, teren pe care l-au obţinut în condiţii dubioase, când doi bărbaţi ce păreau călugări, îmbrăcaţi în rase negre şi cu bărbi, care pretindeau că sunt de la mănăstire, au sosit în grabă cu un «Mercedes» vechi de culoare albastră deschis şi au început să ne ameninţe şi ne-au ordonat să plecăm. Aveau două bâte zdravene în mâini şi ne-au ameninţat cu blesteme şi cu poliţia, dacă nu plecăm imediat. Conştienţi fiind că nu am încălcat nici o lege şi nici o proprietate, am refuzat să plecăm. Văzându-se în inferioritate numerică, în cele din urmă, cei doi agresori s-au retras furioşi, necontenind cu ameninţările. Nu a venit nici poliţia, aşa că ne-am văzut în continuare de distracţie în mod paşnic. Oamenii din Budoi susţin că terenul pe care este amplasată mănăstirea a fost ocupat în mod abuziv, fiind furat fără nici un drept din păşunea comunală a satului. Ei sunt hotărâţi să ceară socoteală Episcopiei şi se vor adresa presei pentru a face publică această nedreptate strigătoare la cer şi purtările nedemne de haina monahală a stareţei Teodora şi a preotului care slujeşte la mănăstire”.

O şansă ratată

Obstrucţionarea proprietarilor de terenuri din zona învecinată mănăstirii pare a fi una din ocupaţiile predilecte ale stareţei Teodora.
Cel puţin acest lucru reiese dintr-o altă scrisoare primită pe adresa redacţiei noastre, după publicarea articolului referitor la sechestrarea celor două tinere la Mănăstirea Voivozi.
Dna Ecaterina Egsi din Marghita relatează cu lux de amănunte situaţia scandaloasă în care s-a ajuns datorită refuzului sistematic al autorităţilor de a permite dezvoltarea turismului în zona Voivozi, la cererea stareţei.
„După înapoierea terenurilor, am moştenit de la părinţi un tern într-o zonă aparţinând satului Voivozi, comuna Popeşti. Zona Voivozi a fost declarată oficial «zonă defavorizată» în urma desfiinţării Exploatării Miniere Voivozi. Această zonă este o adevărată perlă turistică, astfel încât, încă din anii 1997-1998, mai mulţi proprietari de terenuri din zonă am solicitat Consiliului Local Popeşti din legislatura 1996-2000 ca pe cont propriu să se facă demersurile necesare pentru ca această zonă să fie transformată, cu aprobarea forurilor competente, în teren intravilan, cu atât mai mult cu cât îndeplineşte toate condiţiile necesare; are drum asfaltat, curent electric, apă potabilă de la reţea. Pe aceste terenuri sunt amplasate pompele de apă care asigură necesarul de apă pentru toată comuna Popeşti. Proprietarii de terenuri, care încă de pe atunci intenţionau să construiască, au achitat fiecare câte 500.000 lei pentru acoperirea cheltuielilor necesare demersurilor birocratice ,de care s-au ocupat d-nii Molnar Alexandru şi Hercuţ, contabil şef la Primăria Popeşti şi care lucrează şi azi acolo. Cererea noastră a fost aprobată, s-au şi construit căsuţe şi vile chiar lângă mănăstire. După alegerile din anul 2000, respectiv în februarie 2001, stareţa de la Mănăstirea Voivozi, Teodora, a cerut primarului Iuhaneac Iosif — PSD, respectiv Consiliului Local, ca pe o rază de 200 m de la domeniul mănăstirii să fie declarată zonă de protecţie. Fără să chibzuiască dl primar asupra consecinţelor, a aprobat, atât el cât şi Consiliul Local. În urma acestei hotărâri, a luat fiinţă o fermă agrozootehnică a mânăstirii”.

O stareţă mai tare decât Constituţia

„Afacerea a mers bine, astfel că în ianuaire 2002, la cererea maicii Teodora, «zona de protecţie» s-a mărit de la 200m la 500 m. La şedinţa Consiliului Local a fost invitată de primar şi stareţa Teodora. Cererea a fost din nou aprobată şi afacerea a înflorit. Terenul meu se află la circa 400 m de intrarea în curtea mănăstirii, pe partea opusă, despărţit fiind de o şosea asfaltată, pe care circulă în flux continuu turişti şi maşini de tonaj mare, care transportă piatră din carieră şi lemne din pădure pentru toţi oamenii din comună. Am solicitat Primăriei o autorizaţie de construcţie pentru o casă de vacanţă, însă cererea mi-a fost respinsă de primarul Iuhaneac Iosif, pe motiv că nu este de acord maica Teodora şi că, dacă o să-mi elibereze mie autorizaţie, o să-l reclame la organele judeţene. Pe considerentul că ar fi o persoană cunoscută, având relaţii inclusiv în Senat, dorinţele stareţei sunt satisfăcute prompt de autorităţile locale, chiar cu riscul de a leza drepturile celorlaţi locuitori ai comunei. În luna august 2000, m-am adresat Prefecturii Bihor, informându-i despre ilegalitatea şi abuzurile la care suntem supuşi, dar nu s-a rezolvat nimic. Tot în 2002, m-am adresat telefonic Episopiei Ortodoxe din Oradea. Mi-a răspuns dl episcop Mihălţan. I-am explicat despre ce este vorba. Mi-a răspuns că ştie că mi se face o nedreptate, dar că dânşii nu au nici o vină, înţelegerea fiind între primar şi maica Teodora. Neprimind nici un răspuns la cererea înr.egistrată cu nr. 337/8 martie 2002, în august 2003 am depus o a doua cerere cu intenţia de a da Primăria şi pe primar în judecată. Am depus şi plângere împotriva refuzului acordării autorizaţiei de construcţie şi am cerut anularea hotărârii privind zona de protecţie pe o rază de 500 m, luată de Consiliul Local al comunei Popeşti. Acţiunea a fost depusă la Tribunalul Bihor. Acesta a plasat-o la Curtea de Apel Oradea, la dl judecător Creţ Teodor. Primăria Popeşti nu mi-a eliberat copie după procesul verbal şi hotărârea prin care aceste terenuri, respectiv zonă, au fost aprobate ca teren intravilan. Impozit se plăteşte pentru teren intravilan. La al patrulea termen au prezentat tot felul de avize favorabile acestei hotărâri, eliberate de organismele judeţene. L-am informat pe prefectul Gheorghe Sârb despre acest proces şi alte abateri, cât şi despre afacere şi înţelegerea cu stareţa Teodora a primarului de la Popeşti…”

Prefectura, la poalele maicii Teodora

„În cele din urmă, am pierdut procesul, deşi Constituţia ţării garantează dreptul de proprietate fără nici o îngrădire… Cineva sabotează în mod sistematic dezvoltarea zonei!”.
Scrisoarea este mult mai amplă, dar esenţialul este cuprins în cele de mai sus. Se mai menţionează faptul că pe domeniul mănăstirii există nişte ruine din secolul XII şi au fost descoperite schelete umane datând din această perioadă. Pretextul pentru care zona adiacentă a mănăstirii a fost declarată, în mod abuziv, „zonă de protecţie”, este încă vechea bisericuţă din lemn, mutată de la Sacalasău Vechi şi având statut de monument istoric. Conform declaraţiei şefului Direcţiei Patrimoniu din cadrul Inspectoratului Judeţean pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Crăciun Parasca, Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede o zonă de protecţie de 150 de metri în jurul monumentelor, zonă în care se interzic orice fel de lucrări de construcţie.
Reporterii noştri au fost la faţa locului şi au constatat că atât casa parohială a preotului ce slujeşte în biserica-monument cât şi clădirea administrativă a mănăstirii au fost aproape de biserică (circa 100 m). Domeniul mănăstirii se întinde pe mai multe hectare. De la biserică şi până la gardul de împrejmuire, ce delimitează domeniul, sunt minim 200 de metri. În aceste condiţii, este absolut ridicolă pretenţia stareţei şi, în consecinţă, şi hotărârea Consiliului Local Popeşti, de a declara o „zonă de protecţie” de 500 m în jurul mânăstirii, în baza unui fantomatic aviz de la Ministerul Culturii. Îi sfătuim pe cei care au dat hotărârea să citească cu atenţia Legea 422. Iar pe propietarii de terenuri afectaţi, să dea în judecată Consiliul Local, Primăria Popeşti şi Prefectura Bihor pentru încălcarea drepturilor de propietar şi să solicite daune materiale.
Pentru a dovedi adevărul celor susţinute, Iuliana Egsi ne-a trimis şi copii după răspunsurile primite de la Primăria Voivozi şi Prefectura Bihor, care se constituie amândouă în exemple de abuzuri cu ştaif ale birocraţiei de partid şi de stat. Mai ales că se bat cap în cap şi fiecare face trimitere la alte reglementări, doar din dorinţa de a-i face cheful stareţei Teodora.
Prin Adresa nr. 2025/08.08.2003, primarul pesedist Iosif Iuhaneac îi răspunde propietarei terenului de lângă mănăstire. Răspunsul, care conţine şi esenţa hotărârii Consiliului Local Popeşti, e demn de o antologie a umorului juridic, intrând în flagrantă contradicţie cu Constituţia României şi cu legile în vigoare.
„În baza Hotărârii Consiliului Local nr.e 6/05.01.2002, care a fost validată de Prefectura judeţului Bihor şi a Adresei nr. 7746/09.12.2002 a Consiliului Judeţean Bihor, care prevede zona de protecţie a Mănăstirii Voivozi pe o rază de 500 m, vă facem cunoscut că aceasta interzice orice construcţie în această zonă sau instalarea vagonului de dormit. În zilele de sărbători religioase, precum şi dumunica, este interzisă efectuarea muncilor agricole cu utilaje care provoacă zgomot, având şi obligaţia de a păstra liniştea, pentru a nu conturba slujba religioasă. Menţionăm că Mănăstirea Voivozi posedă aviz favorabil, nr. 69/16.04.2003, emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor, Direcţia Monumentelor Istorice (?!!), care prevede zona de protecţie pentru mănăstire de 500 m”.
Subprefectul Alexandru Retegan, care, probabil, habar nu are nici el de situaţia de la Voivozi, prin adresa cu nr. 493/28.07.2004, nedorind să o supere pe stareţă, chiar cu riscul încălcării legii fundamentale a ţării, răspunde şi el: „Urmare a sesizării dvs. primite la Prefectura Bihor prin care solicitaţi sprijin în obţinerea unei autorizaţii de construcţie pentru casă de vacanţă pe terenul deţinut în satul Voivozi, vă comunicăm următoarele: Terenul, proprietatea dvs, este situat în extravilan şi în zona de protecţie a ruinelor de complex monastic, astfel că Primăria nu vă poate elibera o astfel de autorizaţie. Zona de protecţie a fost stabilită la 500 m prin Hotărârea Consiliului Local nr. 6/2002, hotărâre pe care dvs. aţi atacat-o în contencios adminsitrativ, făcând obiectul dosarului nr. 7231/CA/2003, care se află pe rol”. Îl întrebăm pe dl subprefect dacă a citit Legea 422, dacă cunoaşte situaţia concretă de la faţa locului şi cât va continua să obstrucţioneze dezvoltarea turistică a zonei Voivozi doar pentru a-i face hatârul stareţei Teodora.
Întrucât „faptele de arme” ale stareţei Teodora sunt scandaloase şi implică nume sonore din Bihor şi nu numai, vom reveni cu noi dezvăluiri despre interesele ţesute în jurul enigmaticei mănăstiri de la Voivozi, despre care unii susţin că ar fi, de fapt, o bază a serviciilor secrete.

Cornel Melinte