Pentru a proteja adevăraţii vinovaţi, unui copil i s-a fabricat un dosar penal şi a fost condamnat de o
Oamenii pot fi distruşi în mai multe feluri. Dintotdeauna, se ştie, am fost specia cea mai fragilă din punct de vedere fizic. Suntem, de asemenea, foarte vulnerabili sub aspect material, mai ales în aceste vremuri de interminabilă tranziţie, în care jumătate din populaţia României a ajuns să fie asistată social. Cea mai mare durere apare, însă, atunci când omul este doborât din punct de vedere spiritual. Un bolnav se poate însănătoşi, săracul se poate redresa financiar, dar omul învins psihic aprope că nu mai are nici o şansă să fie recuperat. Dacă victima unor astfel de afecţiuni este o persoană tânără, aprope un copil, drama este cu atât mai mare. Când agresor este statul, în numele unei legi citite selectiv şi tendenţios, printr-o autoritate ce ar fi fost menită să garanteze adevărul şi legalitatea în societate, suntem în faţa unei justiţii criminale, “realizate” de veritabili bandiţi în robă care nu au cenzurat abuzurile anchetatorilor. Când beneficiarii acestor grosolane falsuri judiciare se bucură nestingheriţi de banii furaţi de la bugetul de stat, fac politică, au conturi şi proprietăţi imobiliare în ţară sau străinătate şi sfidează bunul simţ, fără să le pese de victimele “colaterale” ale “afacerilor” puse la cale de ei prin exploatarea naivităţii unor copii, înseamnă că trăim într-un stat mafiotizat şi abandonat de Dumnezeu pe mâna escrocilor.
Baicu Radu Florin s-a născut la 6 noiembrie 1982, în Oradea. Are 11 clase, nu a făcut armată, nu are bunuri în proprietate. Actualmente face închisoare pentru infracţiuni comise de alţii. Părinţii lui sunt simpli muncitori şi trăiesc într-un apartament de bloc din cartierul Rogerius. Nişte anchetatori imbecili l-au învinuit că, imediat după ce a împlinit 18 ani, ar fi derulat afaceri de zeci de miliarde lei cu produse petroliere şi că a păgubit statul român, într-o singură lună, cu suma de 19.742.029.093 lei! El şi familia sa trăiesc foarte modest, nu simulează sărăcia ci o exersează din plin. Prejudiciul a fost constatat de doi gealaţi ai fiului fostului prefect PSD Bihor, Adrian Tărău, chiar în timpul mandatului de pomină: comisarii Gărzii Financiare Bihor, Simionescu Florenţiu şi Gal Călin. Primul ar fi trebuit să stea el acum la răcoare pentru ignorarea contrabandei desfăşurate chiar sub ochii lui de funcţionar trimis, în 1999, în control la firma Lucmir SRL Oradea, iar al doilea are tot timpul înainte. Mai ales că, pentru astfel de “merite” în ocolirea adevăraţilor vinovaţi, a fost promovat comisar şef al Gărzii Financiare Bihor, de către PSD-ul recunoscător pentru sponsorizările făcute de Tărău exact din banii care i se pun în cârcă băiatului din Penitenciarul Oradea. În ciuda evidenţei vinovăţiilor reale ale altor persoane, procurorul “rătăcit” Octavian Crişan l-a trimis în judecată şi instanţele bihorene l-au condamnat numai pe Florin Baicu. El trebuie să execute 2 ani şi şase luni închisoare, cu privare de libertate. Numele lui Adrian Tărău a fost pomenit numai tangenţial şi în şoaptă la proces. După ce a fost ocolit de anchetatori şi în această scandaloasă afacere, pentru a se închide poziţia dosarului autorităţile criminale au ales să sacrifice un copil, găsit unic răspunzător pentru infracţiunile organizate de Tărău junior. De aproximativ doi ani şi jumătate, odrasla fostului prefect PSD a fugit din ţară. Numai că şi alte persoane, rămase încă în ţară, au profitat de afacerile pentru care ispăşeşte doar tânărul Baicu.
Zelul comisarului Mihaiu
Mihaiu Ioan, comisarul şef, în perioada respectivă, al Gărzii Financiare Bihor, îl asigura pe omologul său din Bacău, în 30 iulie 2001, că se ocupă cu zel deosebit de identificarea traseului urmat de peste 2000 de tone de “componente petroliere” livrate, încă din 3 mai 2001, de SC Polistart SRL Oneşti către SC Petrocriş SRL Ştei. Îi garanta ferm că a înţeles mecanismul relaţiei dintre cele două firme, care au avut ca scop “procesarea cantităţii de benzină premium fără plumb, în baza reţetelor de fabricaţie şi licenţelor deţinute de către procesator. Ulterior, societatea băcăuană a mai trimis către depozitele din localitatea Ştei cantităţi importante de componente petroliere necesare obţinerii benzinei premium ll fără plumb, pentru care s-au întocmit contracte de custodie cu recepţia efectivă a mărfii şi gestionarea acesteia în baza fişelor de magazie”.
Meticulosul domn Racz Attila
Două luni mai târziu, ameţiţi de “documentarea” realizată între timp, băieţii de la Garda Financiară Bihor se prefăceau că nu înţeleg cum s-a evaporat benzina fabricată de Racz din tot soiul de “componente”, precum “fracţie C5, benzen brut, toluen, xilen, fracţie C6, concentrat BTX tip B, M.T.B.E.” etc., furnizate de celebra mafie băcăuană a petrolului. După ce bravii comisari cad într-o veritabilă transă admirativă, muţi în faţa meticulozităţii dovedite de Racz Attila cu ocazia recepţiei (“SC Petrocris SRL Ştei a întocmit note de recepţie şi fişe de magazie în care se specifică în mod explicit intrările şi ieşirile din gestiune, precum şi documentele care au stat la baza mişcărilor din gestiunea produsului”, consemnează ei), subordonaţii lui Mihaiu, întâmplător sau nu fiind tocmai cei doi gealaţi de casă, Simionescu şi Gal, înghit gogoşile turnate de Attila cel rafinat, adică licenţiat în rafinare.
Gogoşi pentru comisarii fraieri
Firma mafiei petroliere moldovene nu avea, cică, unde depozita miile de tone de produse şi s-a gândit să le transporte tocmai în Ardeal şi să le lase în custodia lui Attila. Ba, după ce moldovenii au cheltuit peste zece miliarde ca să-şi plimbe marfa aiurea prin ţară, subordonaţii lui Mihaiu mai cred cu naivitate în poveştile lui Attila, cum că băcăuanii ar fi rămas într-o subită criză de bani şi n-ar mai fi avut cu ce-şi plăti procesarea. “În aceste condiţii, SC Polistart Com SRL Bacău a dispus scoaterea mărfii din custodie şi livrarea acesteia, conform a trei facturi fiscale, către SC Filac Extension SRL Oradea”, fără să sublinieze că acestea sunt din 19 şi 22.05, respectiv 02 iunie 2001. Ori, proprietar şi administrator al acestei firme orădene a fost, pentru mai puţin de o lună, abia după 31.05.2001, până în 20.06.2001, băiatul prăpădit din cartier, care abia împlinise atunci 18 ani, eroul nostru Florin Baicu. El ar fi scos din buzunarul lu’ mă-sa miliardele necesare să cumpere şi să finanţeze afacerea pe care nu o mai puteau continua mafioţii băcăuani şi Attila, rafinatul din Ştei !
Gal şi Simionescu au rămas gură cască
Ca şi cum ar fi fost vorba de o căruţă cu bostani sau cucuruzi, aceiaşi nenorociţi de comisari continuă să pape rahatul lui Attila până la capăt, punând bazele scandaloasei “erori” judiciare care îl ţine şi acum în puşcărie pe tânărul Florin Baicu. “Livrarea din depozitele SC Petrocris SRL şi implicit ieşirea din gestiunea acesteia a cantităţii de componente petroliere cuprinse în cele trei facturi fiscale (escrocii noştri nu mai fac acum adunarea acestora, dar sunt exact 2014,415 tone!) s-a făcut prin emiterea de către SC Filac a unor avize de de însoţire a mărfurilor către SC Eurotrans SRL Timişoara, transportul făcându-se conform datelor cuprinse în rubricile prevăzute de formular, pe cale rutieră”. Numai că, foarte previzibil de altfel, “în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului Timiş nu figurează nici o societate comercială sub numele de SC Eurotrans SRL”, văgăuna spre care s-a scurs scriptic benzina. Faptic, ea a fost transportată la benzinăriile lui Adrian Tărău, finanţatorul escrocheriei, care a vândut-o la negru şi a încasat accizele şi taxele de drum ce ar fi trebuit să ajungă la buget!
Poliţia a mai stabilit ulterior că “persoanele înscrise ca delegaţi în avizele de însoţire a mărfii nu există, iar seriile actelor lor de identitate sunt fictive. Autoturismele ale căror numere de înmatriculare au fost înscrise în avize nu au efectuat transporturi de produse petroliere”. Ce mai, lucrătura era cusută cu aţă albă, vizibilă de la o poştă până şi pentru un nespecialist.
Botez de miliarde
Metoda folosită în acest caz era una relativ simplă, exersată de zeci de ori de oamenii din reţeaua infracţională coordonată de Adrian Tărău. Produsele petroliere de uz industrial, provenind de la rafinăriile din Moldova, au fost livrate în regim de scutire de taxe de drum şi accize către o firmă de sacrificiu, SC Polistart SRL Oneşti. Încă de la începutul lunii mai 2001, cu termen până în iunie, ele fuseseră apoi lăsate “în custodie” la rafinăria lui Attila Racz din Ştei, de un anume Costandoiu Ioan, administrator şi reprezentant al firmei băcăuane. La scurt timp după “botezarea” lor ca benzină de către “părintele” Attila, acesta le-a eliberat faptic – în perioada cât încă mai era activ contractul de custodie – către transportatori fictivi, care ar fi fost trimişi de firma fantomă din Timişoara. Proprietarul “rafinăriei” şi depozitului din Ştei, Attila Racz, a susţinut, şi a fost crezut cu iresponsabilă uşurinţă, că dispoziţia scriptică de livrare ar fi fost întocmită de către noul proprietar al mărfii, SC Filac Oradea, reprezentată de Florin Baicu.
Contraziceri flagrante
Nimeni nu a remarcat însă, în tot cursul procesului penal – finalizat cu condamnarea definitivă a unui copil nevinovat – că avizele poartă date anterioare momentului în care tânărul a devenit proprietar şi administrator “de aproape o lună” al SC Filac SRL Oradea. Mai mult, aceleaşi acte demonstrează că şi prima şi a doua factură – prin care este acuzat că ar fi “cumpărat” componentele petroliere de la SC Polistart Oneşti – poartă data de 19, respectiv 22 mai 2001, deci cu mai multe zile înainte să fie făcut “proprietar de firmă de sacrificiu” de către grupul de crimă organizată care s-a folosit de inocenţa tânărului Baicu. Ori, “benzina” fusese “predată” din depozitul lui Attila în prima jumătate a lunii mai, în perioada când Baicu încă nu era nici proprietarul de paie al SC Filac şi nici nu “cumpărase” marfa de la firma băcăuană, aflată în paza juridică a firmei lui Racz Attila. În perioada respectivă, firma Filac a aparţinut lui Lucian Piscoi, fiul unei cunoscute activiste PCR din epoca ceauşistă, chestionat de anchetatori ca simplu martor în proces.
Petrocris, fişele de magazie la control, vă rog
Anchetatorii nu au fost tot timpul la fel de încântaţi ca la început de “meticulozitatea” lui Attila Racz, care nu a mai manifestat aceiaşi vigilenţă în momentul critic al ieşirii benzinei din gestiune, precum aceea care-i încântase pe Gal şi Simionescu cu ocazia “recepţiei subproduselor petroliere”. În realitate, numai Attila Racz ştie, şi trebuie forţat să răspundă, cui a livrat cu adevărat benzina din depozitul firmei sale, mai ales că este vorba de zeci de transporturi şi de mii de tone de benzină dispărută.
“La jumătatea lunii mai 2001, Costandoiu Ion a renunţat la procesarea produselor petroliere, cele existente în depozitul SC Petrocris SRL rămânând în custodia societăţii, la dispoziţia lui. Marfa aflată în custodie a fost ridicată de Costandoiu Ion de la depozitul din Ştei cu mijloace de transport auto, noi neavând cunoştinţă despre destinaţia produselor şi nici a transportatorilor care au efectuat transportul. Întrucât la poarta depozitului, care este la o distanţă de aproximativ 300 metri de depozit, nu există registru de poartă şi nici personal cu atribuţii de paznic, nu se ştie numărul de înmatriculare al maşinilor care au efectuat transportul”
Numai că Attila uită că fişele de magazie l-ar putea trăda, dacă mai există. Doar comisarii Gal şi Simionescu consemnaseră că “a întocmit fişe de magazie în care specifica în mod explicit intrările şi ieşirile din gestiune, precum şi documentele care au stat la baza mişcărilor din gestiunea produsului”. Dacă fişele au dispărut, să răspundă tripleta Racz-Gal-Simionescu şi destinatarii benzinei, iar fraierul de Baicu să fie lăsat liber!
Mai ia un an, nesimţitule
Baicu nu a recunoscut nici un moment că ar fi semnat aceste documente contabile. Apărarea sa nu a fost însă luată în considerare nici de comisarii gărzii financiare, nici de poliţiştii bihoreni, nici de procurorul “rătăcit” Crişan, nici de instanţele orădene. Trecând peste contrazicerile evidenţiate de noi mai sus, pe care ar fi trebuit să le observe din oficiu şi magistraţii care au ţinut în mână soarta tânărului Baicu, numai micul coate-goale a fost găsit drept unic vinovat pentru evaziunea de aproape 20 miliarde lei, adică de aproximativ un milion de dolari! Ori, bietul copil nu are după ce bea apă.
Baicu a fost condamnat în ciuda relevanţei deosebite a unui raport de expertiză criminalistică – ajuns la dosarul penal abia în apel, la Tribunalul Bihor – prin care se concluziona că “semnăturile de la poziţia “semnătura de primire” de pe cele trei facturi cu nr. 7875558/19.05.2001, 7875559/22.05.2001 şi 78755560/07.06.2001, eliberate de Sc Polistart com SRL Oneşti pentru cumpărător SC Filac Extension SRL Oradea, nu au fost executate de către numitul Baicu Radu Florin”. Drept răsplată pentru neobrăzarea lui Baicu de a-i încurca prin astfel de “fleacuri” pe judecători, aceştia i-au mai adăugat un an de închisoare la pedeapsa iniţială.
Boxă 1:
Soarta lui Florin Baicu fusese deja hotărâtă, indiferent câte probe de nevinovăţie ar fi adus în apărarea sa. O mână de funcţionari ai statului român fuseseră puşi să acopere, cu orice preţ – chiar şi cu viaţa unui copil – urmele unor fraude imense. Cine sunt, de cine s-au mai folosit, ce au mai făcut şi ce au evitat să facă pentru realizarea acestui scop criminal, aflaţi în numărul viitor al GAZETEI. Când vom înţelege că, faţă de acelaşi domn Attila, organele statului român – coordonate de procurorul Aurel Mascaş –au mai fost tolerante şi cu alte ocazii. Pentru preţuri similare.
Cornel Melinte
