Redeschiderea dosarelor mineriadei TREBUIA să se întâmple. Eram prezent la Bucureşti în zilele de 13, 14, 15 iunie, 1990. Venisem din SUA la chemarea insistentă a Filarmonicii din Satu-Mare, iar în zilele mineriadei din iunie, eram la Ministerul Culturii, pentru o întâlnire cu Andrei Pleşu. Am locuit deasupra magazinului Eva, pe B-dul Magheru, deci în buricul târgului, unde avea loc “invazia minerilor” comandată şi coordonată de Ion Iliescu, Virgil Măgureanu şi Securitate. M-am speriat. Am vrut să plec imediat înapoi în SUA. Prieteni din minister m-au făcut să rămân. Am anticipat în urmă cu câțiva ani, prin editorialele mele, această acuzaţie oficială care urma să vină. Am declarat-o în scris şi public. Ce am spus se referea nu numai la Ion Iliescu si Virgil Măgureanu. Aceştia sunt doar doi din grupul celor care prin grotescul lor de a fi, de a gândi, au trimis în lume imaginea naţiunii române cu eticheta de naţiune proastă, naţiune inferioară, naţiune primitivă, barbară între naţiile europene. Nu vreau să mai amintesc despre derapajul economic care s-a datorat acestui “mic război civil”, în care au murit oameni nevinovaţi, şi care se estimează că a întârziat România cu cel puţin 10 ani în evoluţia ei spre integrarea Euro-Atlantică. Să amintesc în prezent de acceptarea noastră în Schengen ? Mi se spune de la Bruxelles că până când vom avea miniştri şi preşedinţi de partide anchetaţi, unii acuzaţi de plagiat (furt) şi care sunt încă în funcţii, sute de parlamentari acuzaţi de furt, încă în parlament, şi alte persoane cu fapte incompatibile cu legile şi valorile vestice, europene, acceptarea noastră în Schengen nu intră în discuţie.
La Cluj sunt toţi foştii PCR-işti care au fost şi sunt în continuare loiali ideilor acestor doi indivizi, Ion Iliescu şi Vigil Măgureanu. Aceştia trăiesc conform acestor “norme” de viaţă ale PCR-ului. Toţi cei de rang înalt în ierarhia comunistă au devenit într-o secundă mari oameni de afaceri, miniştri, deputaţi, senatori, europarlamentari, prefecţi, directori de instituţii şi directori în ministere, diplomaţi etc. Foşti mari securişti şi spioni pro-comunişti s-au transformat brusc în cadre universitare, academicieni, “dottori” cu titluri pompoase (de multe titluri nu am auzit niciodată deşi mi-am petrecut 80% din viaţă în campusuri universitare din Europa şi America), zeci de cărţi publicate, toate inutile. Ei, familiile lor vin cu aceleaşi reguli de viaţă, aceleaşi valori. Pe majoritatea nu i-a interesat niciodată naţiunea română. Au “vânturat” ca slogan cuvintele “patriotism”, “interes naţional”, bla, bla, bla etc. În realitate nu a existat niciodată un interes naţional, ci NUMAI interes personal. Nimic mai mult. Exact aceste valori le-au transmis şi copiilor lor, azi la vârste de oameni maturi, avuţi economic, şi foarte şmecheri. Repet, nu inteligenţi. ŞMECHERI. O imensă diferenţă. Vor duce ăştia la emanciparea naţiunii române ? Vor creea ăştia progres pentru România ? Vă răspund eu. Niciodată.
Revăd editorialele mele publicate în urmă cu câţiva ani: “Filonul roşu trebuie să dispară din Ardeal şi Banat”; “Veţi pierde totul”; “Marii comunişti trebuie pedepsiţi. Ei vor încercasă păcălească adevărul şi istoria”. Şi multe altele. Am relatat cu câtă neruşinare au atentat la demnitatea noastră prin atacuri directe, cinice. Mi se spune că şi în prezent se întâmplă absolut la fel la nivelele instituţiilor de stat. Mi se dă exemple de instituţii clujene unde se cultivă această atitudine şi unde au loc aceste metode de intimidare a oamenilor, în special împotriva celor foarte buni profesional, care sunt “direcţionaţi” să plece din ţară. Mă cutremur că ar putea fi adevărat. Am recomandat în editorialele publicate anterior, le recomand şi acum, acestor umanoizi din Cluj, care şi-au trăit toată viaţa încurajând plecarea celor foarte buni – pentru a ne lua casele – să se gândească EI acum la plecarea LOR din oraşul de pe Someş. Oricum, cunoscându-i pe toţi, nici unul nu are identitate şi rădăcini în Cluj şi nu au aparţinut niciodată acestei urbe cu istorie şi cultură eminamente Central Europeană. Cu riscul de a fi acuzat că mă repet, le transmit din nou: “Ascultaţi-mă, veţi pierde totul. Pentru că aţi furat tot ce aveţi”.
Declaraţiile unor gazetari şi oameni publici, persoane considerate integre, îmi dă speranţa că nu este totul pierdut. Dar, “să nu ne bucurăm prea devreme” îşi întitulează Mircea Morariu articolul publicat în 22 octombrie, 2015, în adevarul.ro în care filologul îşi arată bucuria spre a se face dreptate (Notă: acuzaţia de “crime împotriva umanităţii nu are termen de prescripţie”). Există o mare doză de neîncredere datorită faptului că acest dosar a mai fost închis de două ori. În decembrie 2007, iar a doua oară, (deschiderea anchetei fiind impusă de forurile internaţionale), în 5 februarie, 2015. Există un istoric “al închiderii şi deschiderii acestui dosar”, aşa că autorul “ne invită la prudenţă”.
Una caldă, una rece: Procurorii Parchetului Militar au decis clasarea dosarul Revoluţiei din decembrie, 1989. Deci s-a închis cazul. Este un Breaking News apărut în toată presa. Motivul fiind “îngroparea faptelor de acum 26 de ani”. Şi totuşi atunci au murit peste 1000 de oameni şi peste 3000 au fost rănite. Lăudabilă este intervenţia imediată a Alinei Mungiu-Pippidi (articol de: B1.ro 23 oct. 2015) care dă soluţia ca, din moment ce este convocat generalul Mugurel Florescu (personaj cheie în anii 1990), în dosarul Mineriadei din iunie, 1990, este imperativ să se deschidă un nou dosar cu cei care au îngropat faptele Revoluţiei. “Mai ales că mulţi dintre făptaşi se află printre noi. Îi vedem zilnic la televizor”.
La Cluj situaţia este neschimbată din 1989 până în prezent. Ca angajat al Primăriei Cluj, în anii 1995-1996, auzeam bancuri despre eroii Revoluţiei morţi în faţă la Continental. Erau brutele păşuniste lingându-l pe primarul Gheorghe Funar, începând cu şoferul lui – căruia i-a dat teren – alţii cu miile (am o întreagă listă) de vinituri care au primit locuinţe în centrul oraşului. La unii le-a dat case particulare prin cartiere. Eu eram de faţă. Aşa s-a schimonosit oraşul, prin plasarea în centru a unei populaţii care nu a aparţinut niciodată istoriei şi culturii Clujului. O tragedie a Transilvaniei, a Ardealului.
Prof. Emil Aluaş 26 octombrie, 2015
Preşedinte-Fondator Cluj-Napoca, RO
Fundaţia PRO WEST, Cluj
