Procesul internaţional intentat lui Slobodan Miloşevic, fostul lider iugoslav, cu peste 60 de capete de acuzare separate privind crime de război, genocid şi crime împotriva umanităţii, se transformă într-un maraton de rău augur. Luni, 5 iulie, procesul a fost din nou suspendat din cauza stării de sănătate proaste a inculpatului, în timp ce acesta urma să-şi înceapă propria apărare. Există temerea că întreaga procedură se va transforma într-o farsă, furnizând un precedent îndoielnic pentru procesul lui Saddam Hussein din Irak, apreciază cotidianul Financial Times, în ediţia sa de marţi, 6 iulie.
După ce instrumentarea cazului a durat doi ani şi a implicat aproximativ 300 de martori, judecătorii trebuie să decidă dacă îi vor permite lui Miloşevic să citeze martori la proces, printre care fostul preşedinte american, Bill Clinton, şi premierul britanic, Tony Blair, de mai mult de patru ori. Judecătorii trebuie totodată să hotărască dacă inculpatul este capabil să-şi susţină propria apărare sau dacă acesta trebuie obligat să apeleze la avocaţi independenţi.
Pericolul îl constituie faptul că întrega acţiune, cel mai important proces pentru crime de război de la Nuremberg încoace, s-ar putea deovedi neproductivă atât din punct de vedere legal cât şi politic. Miloşevic, cu toate ca suferă de tensiune mărită, este o personalitate strălucită şi un politician versat. El a folosit fiecare ocazie pentru a ieşi la rampă în faţa auditoriului său din ţară, ca şi pentru a-şi submina sucesorii, atacând procesul de la Haga ca fiind un exemplu de justiţie parţială.
Există îndoieli că s-ar putea dovedi vreodată acuzaţia de genocid adusă lui Slobodan Miloşevic, în special cea referitoare la masacrarea civililor bosniaci la Srebrenica. Alţii argumentează faptul că inculpatul este prea bolnav pentru a face faţă unui proces, motiv pentru care cazul ar trebui închis. Mai mult decât atât, se critică faptul că procesul a contribuit la redeşteptarea sentimentelor naţionaliste şi antidemocratice din Serbia.
Reacţia faţă de astfel de îndoieli ar trebui să fie clară. Preţul justiţiei internaţionale, într-un proces ce prezintă o importanţă atât de mare, va fi inevitabil ridicat. Dar merită să plăteşti acest preţ, nu numai pentru dreptatea în sine, ci şi pentru a vedea că se face această dreptate.
Acuzaţiile aduse lui Slobodan Miloşevic acoperă o perioadă de 10 ani, în trei state diferite, şi sunt foarte complexe. Totuşi, este bine că aceste acuzaţii au fost formulate, chiar dacă unele dintre ele ar putea fi imposibil de dovedit. Dosarul prezentat procurorilor a expus multe crime ale regimului Miloşevic. Chiar dacă responsabilitatea personală a acestuia nu poate fi dovedită complet, este important pentru populaţia din Serbia, ca şi pentru cele mai multe dintre victimele din Bosnia, Croaţia şi Kosovo, ca aceste crime să fie scoase la lumină.
Faptul că i s-a permis lui Miloşevic un astfel de răgaz pentru argumentarea pledoariei sale, demonstrează că tribunalul internaţional tinde spre tărăgănare. Nu ar fi fost în avantajul procesului dacă acesta ar fi fost judecat în Serbia unde ar fi existat mari îndoieli privind obiectivitatea tribunalelor. Această critică va fi adusă, fără îndoială şi procesului lui Saddam Hussein de la Bagdad. Procesul de la Haga constituie un test vital pentru o formă de justiţie internaţională mai transparentă. S-ar putea dovedi laborios şi costisitor, dar, dacă va descuraja viitori dictatori vicioşi, atunci merită, conchide cotidianul britanic.
Daniela-Justina Vagaon
