De fapt, corect ar fi umbra vechii si noii Securități. De ce vechea și noua Securitate? Pentru că pâna la urmă gunoaiele sunt la fel indiferent de vârstă. Vechea Securitate pentru că DNA-ul, ca și alte unități de Parchet din Romania, folosește logistica și informările SRI cum erau folosite și pe vremuri delațiunile D.S.S. (Departamentul Securității Statului). Cu o excepție fundamentală, PCR a avut înțelepciunea de a creea un sistem în care Securitatea să nu poată încăleca Partidul Comunist. De aceea, în România socialistă, Securitatea nu putea recruta ca informator un membru al PCR făra acceptul scris al primului secretar al organizației județene PCR.
Primul secretar județean pe vremea comunismului era stăpânul absolut al unui județ care răspundea de faptele sale doar în fața Bucureștiului. Ca să folosim o comparație, primul secretar al unui județ era un un fel de baron local numit de București care concentra puterea unui actual președinte de Consiliul Județean cu cea a unui prefect și mai mult decât atât. De accea, doar el putea aproba ca un umil membru de partid (România stabilise un record de 3,4 milioane de membri de partid din totalul populației de circa 20 de milioane de locuitori) să devină informator ai Securității. Pentru că liderii PCR s-au prins că în caz contrar, Securitatea va distruge Partidul Comunist Român. Ceea ce nu a reușit vechea Securitate, a reușit noua Securitate poreclită pompos SRI încă de la înființarea sa de către vechiul securist Virgil Măgureanu. Pentru că SRI-ul, noua Securitate formată din aceiași dinozauri răi reeșapați dinainte de 1989 , care i-au plantat acum în rețea pe nepoții, verii, finii a învățat o lecție majoră. Suntem cu americanii și putem să ne batem joc de democrație. Si asta a spus-o cu subiect și predicat nenorocitul de Președinte al Romaniei, Traian Băsescu: „Decât s-o sug la toți licuricii, mai bine o sug licuriciului mare (SUA)”. De atunci, SRI, Securitatea nouă, a devenit minunatul serviciu care apără democrația în lume, în România și lupta pe viață și pe moarte cu corupția. Un exemplu, acum 15 ani, onorabilul profesor universitar, Liviu Maior, nu era acceptat ca ambasador al României în Canada din cauza trecutului său sumbru în comunism. Acum trei ani, fiul său, George Maior, după prodigioasa activitate în funcția de director al SRI a fost numit și acceptat cu mare entuziasm ambsador a României în SUA. Frumoasa schimbare de optică în mai puțin de o generație. Ce transformare!
Ei, dar să revenim la oile noastre. Procurorul-șef DNA, Laura Codruța Kovesi, în disprețul oricărei lipse de măsură, ne trâmbițează de la microfon câte dosare a făcut, câți minștri a trimis în judecată s.a.m.d. Și ce? Lavrenti Pavlovici Beria, fostul șef al NKVD (fostul KGB) se laudă la plenarele PCUS câți contrarevolutionari si culaci a trimis în judecată și i-a executat în final. Și ce? A murit executat la rândul lui de angajatorul său, cel mai mare criminal din istorie, Iosif Stalin. Dar mă rog, asta-i altă poveste. În nicio altă țară din Europa de Est nu există un corespondent al DNA. La al cărui bilanț se prezinta Președintele țării, premierul, președintele ÎCCJ, șeful SRI să-i țină coroana procurorului-șef al DNA. În ce țară nenorocită trăim! Vechea Securitate ar jubila. Totuși, congresele PCR aveau întâietate în fața întâlnirilor „lucrătorilor de miliție și securitate” de dinainte de 1989. Chiar nu mai este niciun simț al măsurii și al bunului simț. De ce trebuie ca puterea executivă și cea judecatoarească a României să cauționeze spectacolul de forță al binomului SRI DNA? Oare pentru că DNA arestează doar patronii români și niciun patron străin? Oare să fie vreo legatură între faptul că noi consumăm 70% din legume și fructe din import, dar doar patronii români sunt arestați, iar olandezii -marii dușmani ai intrării României în Schengen – niciodată cercetați. Oare de aceea firmele drumarilor români sunt în faliment sau insolvență, iar cele străine prosperă deși bucățile de autostradă construite de aceștia se prăbușesc? Pentru cine lucră DNA SRI? Pentru România sau pentru străini? Sigur întrebarea e retorică. I-aș îndemna pe cei ce citesc aceste rânduri să-și aducă aminte de versurile lui Mihai Eminescu: „Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii/ Mânca-i-ar casa pustia/Și neamul nemernicia”.
Liviu Man
