Statuările Curţii Constituţionale prin care o sintagmă a art.142 din Codul de procedură penală a fost declarată neconstituţională, decizia fiind publicata în Monitorul Oficial din 15 martie 2016, deci a intrat în vigoare, a determinat modificarea unor acte normative, inclusiv a Legii nr. 14/1992 privind siguranţa naţională. În acelaş Monitor Oficial s-a publicat Ordonaţa de urgenţă a Guvernului, prin care s-au luat măsuri tranzitorii pentru continuarea cercetării penale, în dosarele care nu s-au finalizat, deci în care nu s-au pronunţat hotărâri definitive. Ordonanţa de urgenţă a fost apreciată pozitiv de Ambasadele Statelor Unite si a Marii Britanii.
Făcând abstracţie de faptul că este discutabil dacă Guvernul poate promova măsuri legislative – prin delegare – în materia legilor organice, este evident că lucrurile nu puteau sa rămână în silentio stampa deoarece cauzele penale trebuie rezolvate cu celeritate.
Certe mi se par cel puţin două lucruri:
- Serviciul Român de Informaţíi, care are toată aparatura necesară pentru supravegheri tehnice, nu mai poate face interceptări telefonice şi electronice, mai puţin în cauzele care privesc siguranţa naţională şi terorismul. SRI, în acest domeniu, prin efectul Ordonanţei de urgenţă, este definit ca organ de cercetare penală. Prin aceasta, subsemnatul nu consider că SRI este continuatorul fostei Securităţi comuniste, cum spun neîntemeiat unii. În această lume frământată, lupta împotriva trădării de ţară, spionajului şi terorismului este o necesitate imperioasă. Aceasta nu se poate realiza de către organe obişnuite, cum sunt cele ale Ministerului Public şi Poliţie, ci de structuri specializate de informaţii, cum sunt FBI in SUA şi SRI în România;
- Decizia Curţii Constituţionale se aplică în mod neechivoc atât organelor penale, cât şi cauzelor care sunt pe rolul instanţelor de judecată. Aceasta nu înseamnă, cum declara doamna Monica Macovei la un canal de televiziune, că s-ar aplica retroactiv, ceea ce ar fi ilegal, ci numai la acele dosare în care nu s-au dat hotărâri definitive.
Consider că şi acolo unde s-au folosit mijloace de investigare tehnice de către SRI, şi aici mă refer nu numai la interceptări telefonice sau electronice, înregistrări ambientale, suportul acuzării nu sunt numai stenogramele obţinute prin aceste procedee, ci şi alte mijloace de probă admise de Codul de procedură penală, inclusiv, de multe ori, recunoaşterile inculpaţilor. Prin urmare în majoritatea cauzelor, hotărârile instanţelor reflectă adevărul obiectiv, deci sunt temeinice şi legale. Desigur, dreptate absolută există numai în ceruri, dar pe pământ putem spera la o anumită obiectivitate din partea judecătorilor. Aşa cum am spus de multe ori, cei mai mulţi dintre magistraţi sunt competemţi şi oneşti. De altfel, justiţia nici nu a fost criticată în ultimul raport M. C. V. emis de organismul european competent.
Domnul Octavian Hoandră care are o ură aproape iraţională faţă de un anumit personaj politic, critică vehement Curtea Constituţională, acuzând-o de partizanat politic. Nu consider justificată această poziţie, chiar dacă şi eu apreciez că unele hotarâri ale Curţii Constituţionale sunt discutabile, dar nu din motive politice, ci exclusiv juridice.
Infirmarea rezultatului referendumului privind destituirea preşedintelui Băsescu a fost votată cu o majoritate confortabilă (6 din 9 judecători). În cadrul acestei majorităţi s-a inclus şi o judecătoare propusă de PSD. Din cauza presiunilor la care a fost supus din partea cuplului Ponta – Antonescu, profesorul universitar Ioan Rus, ministrul de interne, şi-a dat demisia. Nu a dorit să modifice listele electorale, un gest de onoare. Aşa fiind, erata listei electorale în care îşi pune mari speranţe dl. Hoandră este total irelevantă, deoarece deciziile Curţii Constituţionale nu se aplică pentru trecut.
Este adevărat că nu toţi judecătorii Curţii Constituţionale sunt la origine magistraţi, dar fiecare cunoaşte bine dreptul, nu numai în teorie, ci şi în practică. Judecătorul Curţii Constituţionale, Mircea Ştefan Minea, nu a fost judecător la o instanţă civilă, dar a fost arbitru la Cluj. Şi eu am participat în complete arbitrale din care a făcut parte acest jurist, care a scris mult, fiind promovat la instanţa constituţională din invăţământul superior. Era şeful catedrei de drept public la facultatea de drept. A făcut deci nemijlocit şi dreptate, fiindcă a dat hotărâri arbitrale pe care le-a motivat.
Aproape nimeni nu ia în considerare câte decizii corecte şi bine argumentate juridic a dat Curtea Constituţională. Mulţi dintre acei care o acuză nu au elementare noţiuni juriddice, dar patima îi orbeşte.
Incerc să invoc câteva dintre aceste hotărâri:
- Curtea Constituţională nu a permis micşorarea temporară a pensiilor de asigurări sociale, cum s-a întâmplat cu salariile bugetarilor în perioada crizei economice. I-a ajutat pe cei de vârsta a treia în ceea ce priveşte impozitul, mărind plafonul stipulat în lege, aşa că anumite pensii modeste nu au fost impozitate;
- A declarat neconstituţională legea lustraţiei, dar în problema verificării unor reglementări din legi sau acte normative, în integritatea lor, care afectau drepturile şi libertăţile fundamentale, aşa cum s-a întâmplat şi cu ultima decizie pe care o comentez, a respectat Constituţia României;
- Nu-i bănuiesc de partis-pri-uri politice nici pe acei judecători propuşi de Parlament, deci de partidele politice. Şi în cadrul actualei decizii a existat o opinie divergentă a doi judecători, remarcabil motivată, dar majoritatea (şapte din nouă) şi-a impus punctul de vedere. Există însă multe decizii care se adoptă in unanimitate !
- Mandatul judecătorilor constituţionali este de 9 ani. Această situaţie le permite să se sustragă presiunii politice şi să dea hotărâri după intima lor convingere;
- Ataşamentul judecătorilor faţă de atribuţiile ce le-au fost conferite prin Legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale nr. 47/1992 rezultă şi din faptul că aproximativ 50 de articole din Codul penal şi din Codul de procedură penală au fost declarate neconstituţionale.
Ce se va întâmpla cu Ordonanţa de urgenţă se va vedea în Parlamentul României. Acesta poate să o accepte chiar făcând modificări sau poate să o respingă în totalitate. Oricum, în momentul de faţă, aceasta a intrat în vigoare, decizia finală aparţinând Parlamentului.
Baia Mare, 16 martie 2016
Adrian Man
