Procesul de adopţie s-ar putea uşura odată cu o nouă propunere legislativă

O nouă propunere legislativă aflată pe Ordinea de zi a Camerei Deputaţilor are în vedere adopţiile copiilor aflaţi în casele de copii şi sub îngrijirea asistenţilor sociali. Scopul propunerii este de a micşora procesul prin care trec persoanele sau familiile care vor să primească un nou membru.

Odată cu modificarea acestei legi, numărul adopţiilor ar putea să crească semnificativ

Unul dintre semnatarii acestui proiect de lege este şi deputatul PNL Cluj, Nechita Adrian Oros.

„Cu siguranţa numărul adopţiilor în România va creşte odată cu modificarea acestei legi. Faptul că se reduc termenele pentru procedurile de adopţie, dar şi termenul prin care se dobândeşte statutul de copil adoptabil, va conduce la acest lucru. În ceea ce priveşte adoptia internaţionala măsurile încă nu sunt suficient de eficiente,” a declarat deputatul PNL Cluj.

Pe scurt, modificările vizează reducerea unor termene de realizare a procedurilor din cadrul procesului de adopţie şi revizuirea procedurilor de potrivire a copilului cu familia care intenţionează să adopte, iar depunerea actelor se va putea realiza şi la nivel local, prin DGASPC (Direcţia de asistenţă socială şi protecţie a copilului).

Alte modificări vizează introducerea unor dispoziţii care să grăbească dobândirea statutului de copil adoptabil prin eliminarea termenului de 2 ani de valabilitate a atestatului de copil adoptabil care rămâne valabil până la adoptarea copilului sau până la împlinirea vârstei de 14 ani.

Durata proceselor de adopţie a crescut pe parcursul anilor

Daniel Bucur, un tată a unui băiat de 14 ani, spune că şi în urmă cu 11 ani când l-a adoptat pe fiul său, procesul de adopţie a durat destul de mult.

„De 11 ani l-am adoptat pe fiul meu. Procesul a durat mult, mai mult de 6 luni de zile, o trebuit şi o hotărâre judecătorească. A durat şase luni de zile de când am depus actele şi până mi l-au găsit. Fiul meu avea 3 ani şi 4 luni în momentul în care l-am adoptat, noi iniţial am vrut să fie mai micuţ.”

Acesta a mai spus că nu există nicio diferenţă între părinţii biologici şi cei adoptivi. Doar că depinde de fiecare părinte în parte.

„Am avut emoţii, emoţiile sunt la toată lumea. Te gândeşti la tot ce e mai rău pentru micuţ, la probleme de sănătate în particular. Nu există nicio diferenţă între părinţi biologici şi părinţi adoptivi. Depinde cum îl creşti, depinde şi de persoanele care adoptă, fiecare reacţionează diferit. Copilul oricum se ataşează de unul dintre părinţi sau de amândoi, nu este neaparat o regulă. De exemplu, am impresia că pe mine mă copiază copilul meu. Nu neaparat copiază, dar am observat că seamănă cu mine mai mult. Cel mai mare păcat este că stau prin centre şi nu peste tot sunt condiţii de creştere. Ar trebui să se implice mai mult în procesele de adopţie. Eu îndemn pe toată lumea care nu poate să aibă copii să recurgă la adopţie. Mai bine creşti un copil decât să rămână în centre.”

Problema este că, comparativ cu zilele noastre, 6 luni sunt aproape ideale, am putea spune. Acum, dacă o familie vrea să adopte un copil, din momentul depunerii actelor până când copilul poate să meargă acasă, poate să aştepte chiar şi doi ani de zile.

Până acum, legea nu încuraja prea mult „potenţialii” părinţi

„Statul cheltuie foarte mult pentru un copil aflat în plasament. Numai jumătate din bani dacă ar fi redirecţionaţi spre părinţii care vor să adopte ar fi mult mai bine, pentru că pe mulţi i-ar încuraja să adopte. Numai contribuţia pe cartea de muncă este 5 milioane. Dacă acei bani ar fi daţi familiilor şi s-ar urmări copiii cum cresc şi cum evoluează, ar fi mult mai bine şi pentru stat, dar mai ales pentru copil. Eu la rândul meu am mai încurajat încă patru familii să adopte un câte un copilaş”, povesteşte domnul Bucur.

Într-adevăr, statul nu prea a fost de partea părinţilor când era vorba despre adopţie. Costurile copiilor instituţionalizaţi sunt de aproximativ 32 lei/zi, adică 960 lei/lună şi 11.520 lei/an. Pentru cei 18 ani în care un copil se poate afla în grija statului, acesta cheltuie 207.360 de lei. Persoanele şi familiile care vor să adopte, ar putea realiza economii de aproximativ 188.000 la bugetul statului, odată cu această modificare în lege.

Momentan, un proces de adopţie poate dura şi doi ani de zile

Gazeta de Cluj a stat de vorbă şi cu psihologul Raluca Anton, care a povestit ce înseamnă ca un părinte să treacă prin tot procesul de adopţie.

„La noi în ţară procesul de adopţie este destul de laborios. De la depunerea dosarului primei solicitări şi până la avea copilul acasă, durează de la un an jumate la doi ani. Pentru procesul de adopţie trebuie să alegi nişte criterii pe care tu ţi le doreşti. Vârsta, etnia, culoarea părului, ochii, iar practic când există un copil care corespunde cerinţelor tale atunci eşti contactat. Apoi trebuie să participi la o serie de cursuri de formare a părinţilor care vor lua în adopţie un copil, care se desfăşoară prin Giurgiu şi prin toată ţara.”

Chiar dacă părinţii de copii adoptivi spun că nu există nicio diferenţă în a avea o sarcina sau a adopta, psihologul ne mai spune că nu are cum să fie aceleaşi sentimente, dar pe parcurs acestea se dezvoltă într-un mod echilibrat şi foarte apropiat de cel biologic.

„Natural, acelaşi sentiment nu are cum să fie, în primul rând că naşterea în sine şi sarcina implică un proces biologic şi hormonal dincolo de ce ar putea înseamna un copil de a avea după ce îl naşti. Din punct de vedere emoţional, nu au cum să apară aceleaşi sentimente. Pe de altă parte, cu siguranţă că obişnuinţa cu un copil pe care ţi l-ai dorit foarte mult poate să atragă o serie de emoţii în ceea ce-i priveşte pe părinţi care să compenseze lipsa propriului copil”, spune Raluca Anton.

Ataşamentul este cel mai important aspect de care trebuie să se ţină viitorii părinţi care au ales modalitatea adopţiei.

„Cea mai mare problemă este lipsa de ataşament. Ataşamentul este cel mai important aspect pe care trebuie să-l aibă părinţii pentru copiii lor. Ataşamentul înseamnă siguranţă, să îi poţi oferi copilului un mediu securizant emoţional, dar şi fiziologic. Când vine vorba despre părinţi care adoptă dezvoltarea acestui ataşament pentru copilul lor, se dezvoltă prin a ştii cum să impui limite, a ştii cum să impui reguli, dar în acelaşi timp a ţine în braţe foarte mult copilul, a-i spune că ai încredere în el, că îl iubeşti. Aceste lucruri care până la urmă toţi ni le dorim la cei din jurul nostru”, a încheiat psihologul Raluca Anton.

În proiectul de lege este vizată şi sancţionarea  părinţilor indiferenţi care şi-au abandonat copiii şi nu colaborează nici în vederea adoptării lor. De asemenea, demararea procedurii de adopţie pentru copiii aflaţi în plasament la rude se va face înainte de trecerea termenului de 1 an de la stabilirea măsurii de plasament.