La data de 31 ianuarie 2011 va avea loc primul termen al apelului declarat de către procurorii DNA împotriva sentinţei penale prin care ziariştii Asimionesei Ghiocel şi Tocan Alin erau achitaţi de acuzaţia de şantaj. Chiar dacă a stat mai bine de patru luni la motivat, considerentele apelului se bazează pe aceeleaşi declaraţii dubioase date la primul termen, neexistând nimic nou sub soare.
Considerentele apelului
În motivarea deciziei de achitare din data de 15 iulie 2010, instanţa de fond a reţinut că din conţinutul declaraţiilor persoanelor audiate, nu rezultă nemijlocit că acestea au fost constrânse să încheie contracte de publicitate cu diverşi editori ai Ziua de Iaşi. Şi asta pentru că presupusele ameninţări provenite de la inculpaţi cu ocazia discuţiilor directe s-ar fi rezumat doar la gesturi, tonalitatea vocii sau le-ar fi dat de înţeles că “se va întâmpla ceva”.
În viziunea procurorilor DNA, în sentinţa de achitare se omite a se reţine faptul că indiferent de termenii în care s-au purtat discuţiile, nici una dintre părţile vătămate nu a avut vreun dubiu în ceea ce priveşte caracterul de constrângere al solicitărilor inculpaţilor, fiindu-le tuturor clar şi evident că nu pot refuza încheierea contractelor de publicitate. Mai mult decât atât, conform procurorilor, din probele administrate rezultă că în situaţia refuzului de a semna contractul, apăreau imediat articole denigratoare. Altfel spus, instanţa de fond a apreciat ca lipsită de importanţă apariţia articolelor de presă, deşi conţinutul lor era vădit ofensator. În viziunea procurorilor, din probele administrate rezultă că împrejurările în care s-au produs faptele au alarmat părţile vătămate, inspirându-le o stare de temere, scopul urmărit de inculpaţi fiind în mod vădit acela de a obţine foloase materiale de pe urma panicii create. În acest mod, procurorii încearcă întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de şantaj.
Declaraţiile părţilor vătămate scoase de la naftalină
Procurorii DNA au considerat că soluţia de achitare este nelegală şi netemeinică, fiind rezultatul unor aprecieri greşite a probelor administrate. Astfel, Ministerul Public susţine că din declaraţiile părţilor vătămate audiate în cauză rezultă conţinutul concret al ameninţărilor făcute de înculpaţi la adresa acestora.
Cu alte cuvinte, întregul apel formulat de către procurori se bazează pe vechile declaraţii ale părţilor vătămate, readuse la suprafaţă din lipsa altor mijloace de incriminare.
În acest sens, rezultă din declaraţiile părţii vătămate Şorănescu Constantin că a fost contactat telefonic de către Florin Asimionesei , care i-a adus la cunoştiinţă faptul că deţine un întreg dosar în ceea ce-l priveşte şi care ar conţine informaţii compromiţătoare. Asimionesei se pare că i-ar fi propus să îi înmăneze dosarul în situaţia în care Şorănescu ar plăti o sumă de bani. Tot acesta susţine că a doua zi a fost contactat de către Timofticiuc Lucian, care i-ar fi propus să încheie un contract de publicitate, prin angajarea firmei Romsit din Iaşi cu care partea vătămată Şorănescu Constantin avea relaţii de colaborare. După expirarea contractului de publicitate, Şorănescu Constantin ar fi fost din nou contactat de către Florin Asimionesei, care i-a propus să prelungească acel contract de publicitate. Partea vătămată susţine că imediat după ce şi-a exprimat refuzul, au început să apară în ziarul “Flacăra Iaşului” articole denigratoare la sa.
Totodată, Sinescu Costel a declarat că în cursul anului 2004 a fost contactat de către Butnariu Constantin, care s-a prezentat ca fiind acţionar al “Ziua de Iaşi”, solicitându-i să încheie un contract de publicitate în schimbul păstrării confidenţialităţii în legătură cu firmele la care partea vătămată era acţionar. Acesta din urmă susţine că a înţeles faptul că Botnariu Constantin nu acţiona în interes propriu, fiind trimis de către Asimionesei şi Tocan.
Relu Fenechiu, şi el parte vătămată la dosar, a arătat că în perioada aprilie – mai 2004 a fost vizitat personal de către Tocan Alin care i-a propus să incheie un contact de publicitate în vederea susţinerii pentru campania electorală, contract care s-a şi perfectat. Acesta susţine că ulterior expirării contractului, Florin Asimionesei i-ar fi cerut prelungirea acestuia, însă, fiind refuzat, şeful ziarului “Ziua de Iaşi” l-ar fi ameninţat, afirmând că “vei vedea ce se va întâmpla”, la scurt timp apărând articole denigratoare.
Dobrea Traian arată că s-a întâlnit personal cu inculpatul Florin Asimionesei, care i-a imputat faptul că nu este om de onoare, în sensul că nu achitase campania publicitară desfăşurată în paginile ziarului cu ocazia alegerilor locale la care candidase. Imediat după întâlnirea cu Asimionesei, Dobrea Traian relatează că s-a decis să îi achite acestuia contravaloarea unui autoturism Matiz. A doua zi partea vătămată a fost contactată de către Asimionesei Traian, fratele inculpatului, cu care a încheiat un contract de publicitate de valoarea autoturismului Matiz. Banii au fost viraţi din partea Sc. Comat Sa în contul Sc Delta Press Investment Srl, care edita ziarul “Ziua de Iaşi”.
Jianu Radu a declarat că împotriva sa au fost publicate în ziarul Ziua de Iaşi o serie de articole defăimătoare întrucât ar fi acţionat în instanţă firma inculpatului pentru o datorie constând în neplata chiriei pentru un spaţiu. Florin Asimionesei i-ar fi cerut ca în contul datoriei să facă o comandă de reclamă în Ziarul de Iaşi, dându-i de înţeles că în caz contrar va continua campania denigratoare. Totodată, partea vătămată a declarat că Asimionesei s-a prezentat la biroul său în mai multe rânduri, întrebându-l din uşă dacă nu şi-a schimbat părerea.
Cum s-a ajuns la achitare
Prin rechizitoriul nr.54/P/2004 din 21.03.2005, actualul DNA-Serviciul Teritorial Iaşi, fostul PNA, a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a învinuiţilor Asimionesei Florin şi Tocan Alin pentru săvârşirea înfracţiunii de şantaj.
La data de 16.05.2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a admis cererea de strămutare a cauzei formulată de către Asimionesei şi Alin Tocan şi a dispus strămutarea de la Judecătoria Iaşi la Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin sentinţa penală cu nr.213 din 12.03.2009, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus admiterea excepţiei privind nerespectarea dispoziţiilor referitoare la dreptul la apărare, în temeiul art.332 al. 2 din CPP, cu referire la art. 197 CPP, art. 6 din CEDO şi art. 263 CPP, dispune desesizarea instanţei şi restituirea cauzei la procurorii DNA pentru refacerea urmăririi penale în ceea ce îi priveşte pe cei doi.
Procesul în faţa primei instanţe a fost finalizat la data de 15 iulie 2010, printr-o sentinţă de achitare. Astfel, în baza art.4 pct.2 lit.a din CPP, raportat la art. 10 lit.d din CPP, Florin Asimionesei şi Alin Tocan au fost scoşi de sub învinuirea comiterii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj. Cu alte cuvinte, judecătorul Beatrice Birău a apreciat că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă conţinutul concret al ameninţărilor făcute de către inculpaţi, ameninţări care să fi produs cu adevărat părţilor vătămate o stare de temere. Tot în motivarea sentinţei prin care s-a decis achitarea, preşedintele secţiei penale a Judecătoriei Cluj a apreciat că este imposibil de determinat, în concret, modul prin care cei doi inculpaţi ar fi constrâns libertatea psihică a părţilor vătămate, prin diverse ameninţări, în scopul obţinerii unor foloase materiale.
Sabin Ripan
