Respingerea cererii PNL pentru amânarea datei alegerilor pentru organele locale ale puterii de stat, având ca substrat convingerea că în felul acesta va convinge guvernul Cioloş să organizeze două tururi de scrutin era previzibilă. Când s-a votat legea alegerilor locale, PSD şi PNL au avut un punct de vedere comun (un singur tur exclusiv), dar ulterior (partidul brătienilor) s-a răzgândit. PNL este un partid imprevizibil şi desemnarea la un moment dat al lui Marian Munteanu ca reprezentat al acesteia, a fost de asemenea o surpriză. Nu spun că Munteanu este legionar sau simpatizant legionar, dar prin unele din episoadele vieţii sale, cum ar fi printre altele relaţiile speciale cu Virgil Măgureanu, a stârnit multe îngrijorări. Să nu uităm însă că nici Corneliu Coposu nu a avut relaţii proaste cu fostul şef al SRI, fiind din acelaşi judeţ, iar tatăl lui Măgureanu a fost penetist. Oricum, ce a făcut Munteanu în Piaţa Universităcii merită omagiul nostru. Lumea nu poate fi împărţită în două ipostaze, alb şi negru, cum fac unii dintre comentatorii de la B1, în special Banciu care a adus o campanie furibundă împotriva lui Marian Munteanu. Acum, după ce acesta s-a retras, parcă îl regretă. Abordând lucrurile cu simţul măsurii, nu văd cum doamna Firea va fi bătută în campania pentru alegeri nici de succesorul lui Munteanu, adică de domnul Cătălin Predoiu, pe care unii lideri PNL îl doreau şef al Guvernului. Deşi este un jurist bun, nici el nu are şansa reala în faţa PSD şi la fel cred că se va întâmpla şi la sectoarele Bucureştiului. Vox populi, vox Dei.
Cei care nu vor merge la alegeri, au ales cea mai proastă opţiune, deoarece într-o democraţie, puterea o deţine electoratul, chiar dacă această afirmaţie apare patetică. Dacă la aceştia le va merge prost, cei care stau acasă, în semn de protest faţă de clasa politică nu au de ce să se plângă.
La Cluj-Napoca, lucrurile mi se par clare, deoarece domnul profesor Emil Boc va obţine un nou mandat. În pofida opiniilor colegilor mei din redacţie, consider că-l merită Clujul. Este un oraş unde s-a construit mult, curat, cunoscut pe harta Europei, inclusiv prin Festivalul Internaţional de Film, nu este deloc arogant cum susţin unii, dar bineînţeles că nu poate primi pe orice solicitant de audienţă. Ura viscerală pe care o poartă unii concetăţeni faţă de el nu mi se pare raţională chiar daca si Boc, in mod firesc, a comis unele greşeli, dar cine este perfect in lumea aceasta?
Am aflat că are concurent pe domnul Liviu Alexa, ziarist, şi mi s-a spus că şi domnul Octavian Buzoianu ar dori să conducă urbea de pe Someş.
Pe amândoi îi cunosc relativ bine. Domnului Alexa i-am spus si la precedentele alegeri că fără un partid în spatele lui nu are şansa de reuşită. Democraţia nu este un sistem perfect, dar aşa se prezintă lucrurile şi independenţii nu prea au şanse de reuşită. Cât priveşte pe domnul Buzoianu, acesta a fost managerul primei firme privatizate din România URSUS şi nu are probleme de ordin financiar. Am avut onoarea să-i fiu colaborator în calitate de membru al Consiliului de Administraţie, înainte de a fi încadrat în calitate de judecător financiar la Curtea de Conturi, la colegiul jurisdicţional din Cluj. În calitate de membru al Consiliului de Administraţie, ne-am înţeles bine, inclusiv cu partenerii străini şi sunt bucuros că l-am recomandat, ca succesor, pe domnul Aurel Olteanu, avocat care, fără exagerare, este unul dintre cei mai buni jurişti din România. Domnul Buzoianu are avantajul că are potenţial economic şi nu are nevoie de bani publici ca să-şi completeze veniturile.
Apropo de tentaculele corupţiei, un om politic din sec XIX şi anume Petre Carp, unul cinstit, spunea că pentru a nu fi lacom de bani, un bărbat de stat ar trebui să aibă un număr considerabil de pogoane de pământ. Într-o privinţă a spus un adevăr care se verifică şi în zilele noastre. Din păcate, setea de bani nu are limite şi de aceasta se fac vinovaţi şi oameni cu adevăraţi bogaţi. Nu aş dori să dau exemple fiindcă sunt nenumărate.
În momentul de faţă, în Brazilia se desfăşoară procesul parlamentar al destituirii din funcţie al actualului preşedinte al ţării, doamna Dilma Rousseff, social-democarată, deci reprezentata unui partid care ar trebui să reprezinte interesele oamenilor necăjiţi. Se pare că a fost coruptă cât a încăput. S-a aflat că şi antecesorul ei, Lula de Silva (2003-2010) a fost tentat şi el peste măsură de banii publici. Este semnificativ că aceste fapte penale s-au petrecut şi într-o perioadă când Brazilia, o ţară emergentă îi mergea bine din punct de vedere economic, deci România nu are monopolul acestui păcat major în viaţa publică.
Corupţia însă nu se poate combate numai prin masuri represive, adică prin DNA şi justiţie. Trebuie ridicat, cât de cât, nivelul moral al aspiranţilor spre funcţii administrativ-politic. În această campanie un prim rol îl are biserica, indiferent de confesiune, dar să un uităm şcoala şi societatea civilă care trebuia să acţioneze în aceeaşi direcţie. Aceste comandamente nu sunt lozinci, ci realităţi spre care ar trebui sa tindem cu toţii.
În preajma sărbătorii Învierii Domnului, urez cititorilor mei si ai Gazetei de Cluj belşug de daruri spirituale, pace, linişte şi iertarea păcatelor celor care ne-au greşit.
Cristos a Înviat!
Adrian Man
