Episodul XXXIV – Vinovăţiile avocatului apărării, domnul Wolkind, reclamate de Robert în Instanţa Superioară de Apel !
Am încheiat episodul trecut în investigarea cazului lui Robert Ekaireb, condamnat pe viaţă pentru acuzaţia de crimă împotriva propriei soţii, doamna Li Hua Cao, cetăţean de origine chineză.
Deşi în Justiţia engleză, la o condamnare pe viaţă, există posibilitatea eliberării condiţionate după 15 ani executaţi la zi, totuşi, judecătorul din instanţa de fond, domnul Nicholas Cooke, a „oferit” această posibilitate abia după 22 de ani de executare a pedepsei.
După decizia juraţilor de vinovat şi dozarea pedepsei de către Preşedintele instanţei, singurul argument fezabil în instanţa superioară de apel a fost că domnul avocat ales şi angajat Wolkind nu a pregătit apărarea în mod corespunzător, argument cam anemic în opinia mea, care nu poate schimba o asemenea condamnare foarte grea.
De fapt, ce i se impută domnului avocat Wolkind ???
- Poziţia înainte de proces :
- Pocesul a fost programat iniţial pe 7/8 octombrie 2013 dar a fost mutat pe 21 octombrie 2013. Pe 10 octombrie 2013, dl. Wolkind l-a anunţat pe apelant că prima discuţie va fi pe 14 octombrie 2013. Într-un mail din 9 octombrie 2013, dl. Kaze a anunţat că era îngrijorat de faptul că ”era departe de a se găbi şi nu era preocupat de ceea ce era evident”.
- Îngrijorarea domnilor Kaze şi Skelley era că se discutase inclusiv concedierea d-lui Wolkind. S-a pus în discuţie posibiltatea ca dl. Skelley să preia cazul. Punctul de vedere al d-lui Skelley a fost că nu poate să facă acest lucru, deoarece nu a mai apărat singur într-un caz de o asemenea dimensiune şi complexitate.
- Pe 23 octombrie 2013 cazul a fost amânat din nou pentru 31 octombrie 2013. Discuţiile zilnice nu s-au purtat aşa cum a promis dl. Wolkind apelantului. A fost înregistrată doar una. Jurnalul dl. Wolkind consemnează mai multe discuţii în alte speţe şi chiar o apariţie în instanţă, dar pe un alt caz.
- Cursul evoluţiei cazului acuzării :
- Pe 31 octombrie 2013, a început procesul. S-a depus o cerere înainte de deschidere, prin care se cerea excluderea mărturiei psihologului pe care intenţiona să îl cheme acuzarea. Cererea a fost întocmită în întregime de avocatul asuistent. Practic, domnul Wolkind nu a citit materialul, ci doar l-a depus. Cererea a avut succes.
- Aşa cum am menţionat, domnului Wolkind nu i s-au adus reproşuri că ar fi ratat punctele corecte ale examinării încrucişate. Din dovezile pe care le-am primit, rezultă că el se baza în mod semnificativ pe avocatul său asistent. Când apelantul l-a întrebat pe dl. Wolkind de ce nu a pus o anumită întrebare sau nu a folosit o altă abordare, i s-a explicat că era un caz de pledoarie finală. Unele situaţii arată lipsa de pregătire a d-lui Wolkind la examinarea încrucişată. De exemplu, la interogarea ofiţerului de poliţie Vina Barett, o condamnare anterioară a apelantului pentru deţinerea unei arme de atac a fost tratată de parcă nici n-ar fi existat. Aşa încât dl. Wolkind l-a pus pe ofiţer să citească un fragment, care cuprindea şi referiri la condamnarea anterioară, lucru total nerelevant ca acel pasaj să fie citat în mod deosebit. Se pare că dl. Wolkind nu a citit cu atenţie documentul, dar acest lucru nu i-a fost imputat.
- Acceptarea de a răspunde la situaţia în care acuzarea nu are un caz. Acuzarea a închis cazul mercuri, 27 noiembrie 2013. Dl. Skelley, în calitate de avocat asistent, împreună cu Tom Little, avocatul asistent al acuzării, s-au întâlnit pentru a se pune de acord asupra faptelor convenite. Dl. Skelley i-a mai spus d-lui Wolkind că nu poate asista la pregătirea situaţiei de inexistenţă a unui caz. Din jurnalul d-lui Wolkind rezultă că Skelley avea un alt proces dimineaţă la aceeaşi Curte, însă după-amiaza era organizată o conferinţă referitoare la caz. Nu a fost o discuţie relevantă privind ideea unui caz lipsit de obiect.
- Altman, din partea acuzării, a prezentat un document de 17 pagini, motivând de ce cazul are obiect. Dl. Wolkind a trimis şi el o cerere scrisă, prefaţată de următoarele: „Documentul a fost scris şi predat Curţii după primirea solicitării acuzării. Apărarea area propriul document, dar e mai uşor acum să răspundem acuzării”.
- Wolkind ne-a spus că ceea ce numea „documentul propriu” a fost făcut de el de mână şi că nu mai există nicio copie disponibilă. Dl. Wolkind a considerat că documentul este suficient, iar motivaţiile pot fi exprimate şi oral. Deşi cererile concise sunt încurajate, documentul prezentat Curţii a fost lamentabil. Era un răspuns total inadecvat ca replică la actul pregătit de acuzare. Nu era doar o eroare de judecată, ci o dovadă certă de inacpacitate a d-lui Wolkind. În fapt, admiţând apelul, nu se schimba nimic dacă s-a acceptat că există un caz aşa cum a decis judecătorul.
- Pe 4 decembrie 2013, dl. Wolkind a deschis pledoaria apărării. Pledoaria a fost în mare parte critică la adresa acuzării şi total dezordonată. Mai conţinea şi critici neargumentate şi nejustificate la adresa domnilor. Altman şi Little.
Cum poate fi calificată atitudinea Completului de Apel, care se pronunţă în felul următor: „În opinia noastră, ni se pare inutil să căutăm date în legătură cu nivelul lui de pregătire privind interogarea martorilor acuzării, asta şi pentru că nu au existat critici privind interogatoriul încrucişat.” ?
Despre mărturia apelantului, în numărul următor.
PREŞEDINTE FONDATOR OADO
Prof.univ.dr.(av.) Florentin SCALEŢCHI
