Mai devreme ca in alti ani, in campania electorala pare sa se fi dat deja startul. Ca incepe mai devreme, mai tarziu sau exact atunci cand ar trebui sau prevede legea electorala, ceea ce ne este dat ochilor sa vada si urechilor sa auda seamana cu un deja vu. Un deja vu halucinant.
Pentru ca sta dezastruos in sondaje, pe „culoarul unu” in aceasta cursa s-a instalat PDL. Ba mai mult, PDL pare sa fi furat startul, in speranta puerila ca, daca apuca sa alerge de unul singur pe pista, acest lucru ar trebui sa ii si asigure, automat, prima pozitie a podiumului dupa trecerea liniei de finis a electoralelor de anul viitor, uitand ca tot noi, romanii, am inventat bancul ala crud de adevarat: „Care este culmea infrangerii? Sa alergi de unul singur si sa ajungi pe locul 2!”
Doamne, imi aduc aminte aproape cu nostalgie de campaniile electorale trecute! Cu chefuri si concerte, mici si bere, brichete, pixuri si baloane, cu publicitate electorala pe bani grei si dezvaluiri senzationale despre contracandidati.
Plus ca aveam parte de circ! Aveam parte, asadar,… si de paine si de circ. Care mai de care dintre candidati erau ba imblanzitori de lei (vechi sau noi) si tigri, ba artisti la trapezul politic si mersul pe sarma, ba inghititori de flacari si sabii, ba jongleri de fonduri si bugete, ba scamatori care scoteau, precum iluzionistii porumbei din jobenuri, mii de kilometri de autostrada. Pana, la urma, ca sa ramanem in acelasi registru, toti s-au dovedit niste bufoni. Pretul l-am platit noi, „spectatorii”!
Acuma, ca e criza, n-avem parte nici de… paine, nici de circ! Cand vine vorba despre bani pentru chefuri si concerte, mici si bere, brichete, pixuri si baloane, publicitate electorala si sacose cu alimente aduse in usa alegatorilor… canci, fiiisss, part a varza, zero!
Asa ca, la fel ca in 2008, se joaca tare pe cartea promisiunilor. Metoda nu e noua, ba dimpotriva, chit ca numai un tembel ar mai putea sa se lase pacalit de diareea verbala a politicienilor care ar promite marea cu sarea numai sa se vada cu sacii in caruta electorala. Dar, repet, macar in alte campanii mai reuseau sa fraiereasca electoratul cu cate un tricou, cu cate o sapca, cu cate un mic si o bere, cu cate un concert al unei formatii sau al unui artist in voga.
Daca era sa ne luam dupa promisiunile din ultima campanie electorala, acum am fi avut autostrazi dintr-un capat al tarii la celalalt, toti pensionarii ar fi avut pensii nesimtite, profesorii ar fi avut salarii de nababi, am fi avut cu 100 de taxe si impozite mai putin de platit, iar Romania era, de departe, cea mai tare atractie turistica din Univers. Sigur, nimic din toate acestea nu s-a intamplat.
Autostrada s-a oprit la kilometrul „42”, pensionarii au pensiile taiate, profesorii traiesc din salarii de mizerie, taxele si impozitele au depasit plafonul istoric „500”, iar turistii din lumea larga nici macar nu stiu, nu pot sau nu vor sa arate Romania pe harta.
Domnul prim-ministru Emil Boc continua fabulatiile pre-electorale cu alte promisiuni hilare (pe langa asigurarea ca, vezi Doamne!, am iesit din criza de vreo trei-patru zile): pensiile vor creste anul viitor cu 100% din rata inflatiei si cu 50% din cresterea reala a castigului salarial mediu brut din 2011; cresterea economica in 2011 va fi de 1,5-2%, iar in 2012 de nu mai putin de 4-5%; miile de kilometri de autostrazi sunt, de fapt, gata, dar nu le vedem noi inca.
E clar, ca in orice spectacol de circ, musai trebuie sa existe si un numar in care un smecher hipnotizeaza cativa fraieri. Da’ ma gandesc ca n-o fi Boc tocmai Iosefini, iar noi n-om fi chiar toti fraieri.
Cristian Bara
o iesit din criza el cu finu tise 20%! are grija finu de nanas si din ce colecteaza da si la emilica!