Mafia grâului se pregăteşte de START

„Gazeta de Cluj” vă prezintă modul în care Statul român a ajuns să îşi importe propriul grâu, să plătească rambursări ilegale de TVA în valoare de milioane de euro şi totul să culmineze cu scumpirea produsului final: pâinea. Întreaga afacere are aspectele unui cartel al drogurilor, în ecuaţie intrând firme „căpuşă” care dispar peste noapte, acte false, concerne internaţionale şi Statul român care, din când în când, pentru a menţine situaţia sub control, amendează câte un patron de magazin sătesc care transporta câţiva saci de grâu sau făină fără acte.

Anual, Statul român este păgubit cu zeci de milioane de euro de pe urma afacerilor “negre” care se derulează pe piaţa grâului, porumbului, a florii soarelui, etc. Întreaga afacere cuprinde un concern internaţional, care creditează şi susţine întreg procesul de evaziune fiscală prin intermediul filialelor pe care le are deschise în ţară, o serie de firme intermediare, SRL-uri care asigură legătura între concern şi producători şi care, după terminarea tranzacţiei, dispar, şi producătorul, care poate fi ţăranul cu câteva hectare de grâu sau asociaţia de proprietari cu câteva zeci de hectare.
În fiecare primăvară, “intermediarii” îşi înscriu la Oficiile de registru al comerţului firme cu răspundere limitată care se ocupă cu achiziţionarea produselor agricole. Pe aceeaşi filieră cu reprezentanţii concernelor internaţionale care se ocupă cu importul şi exportul de produse agricole, mandatarii SRL-urilor intermediare obţin de la aceste societăţi transfrontaliere credite pentru achiziţionarea grâului. La momentul recoltei, SRL-urile cumpără direct de la producători, “de la roată”, adică direct din câmp, grâul proaspăt recoltat cu sume care variază între 0,2 şi 0,4 lei/kg.
În mod normal, producătorii nu ar vinde grăul pentru un preţ atât de mic, dar acceptă pentru că preţul la grâu nu este susţinut de Statul român în nici un fel. Mai mult, Statul român acceptă ca ţări precum Ungaria să îşi vândă produsele aici cu preţuri sub preţul pieţei româneşti. Astfel, un kilogram de făină din Ungaria este mai ieftin decât un produs românesc similar din punct de vedere calitativ. Acest lucru este posibil pentru că Statul ungar subvenţionează şi susţine producţia internă de produse agricole, iar Statul român, nu. Spre exemplu, un producător care a obţinut sub 2 tone/hectar, prin politicile fiscale impuse de Stat, este obligat să vândă grâul cu un preţ sub  0,40 lei, în situaţia în care înfiinţatul şi întreţinerea culturii îl costă 1.500 lei/hectar, adică de două ori mai mult decât ar obţine dacă ar vinde grâul cu 0,4 lei/kg.

Vânzarea firmei “căpuşă”

Întorcându-ne la “filiera grâului”, firma intermediară achiziţionează de la producători grâul, fără a întocmi vreun act în afara unui bordero de achiziţii, adică un tabel în care sunt specificate persoana de la care grâul a fost cumpărat, cantitatea şi preţul. Ulterior, marfa este vândută concernului care, iniţial, a acordat creditul, iar în preţul de cumpărare este inclus şi TVA-ul, taxă pe care, reamintim, SRL-ul intermediar nu l-a plătit. Pentru a face dispărut traseul acestei filiere, persoanele care deţin SRL-ul căpuşă îşi vând firma unor cetăţeni străini, de regulă din Ucraina, Basarabia sau Bulgaria, pentru a rămâne în sarcina Statului român recuperarea TVA-ului. În acelaşi timp, concernul străin îşi stochează grâul în propriile silozuri şi întocmeşte documentele pentru exportul mărfii. Pentru că grâul nu este comercializat pe teritoriul României, concernul face cerere de rambursare a TVA-ului. Toată această afacere durează, pentru un transport de câteva sute de tone, între două şi patru zile. Toamna, când Statul este pus în situaţia de a importa grâu pentru că de pe urma producţiei proprii nu a obţinut nimic, se apelează la cele câteva societăţi internaţionale care se ocupă cu importul şi exportul grâului. În unele cazuri, grâul este livrat Statului direct din silozuri, iar în alte situaţii marfa este doar îmbarcată pe barje sau vase, care sunt scoase în afara graniţelor maritime ale României şi întoarse în ţară.  

Ne furăm căciula

Această filieră descrisă este susţinută prin declaraţii oficiale de genul “preţul pâinii ar putea creşte cu mult peste 15%”, aşa cum declară reprezentanţii Rompan (patronatul din panificaţie). Statisticile arată că în ultimii patru ani România a importat anual cantităţi de grâu cuprinse între 0,4 milioane şi 0,6 milioane tone grâu, potrivit statisticilor Ministerului Agriculturii. După ce nu a mai fost ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu a declarat că "la cereale, de exemplu, piaţa neagră reprezintă 75% din total şi se intensifică în această perioadă, odată cu începerea campaniei de recoltare. Indiferent de câte controale vom face, se vor găsi noi metode de evaziune fiscală, singura soluţie este să umblăm la TVA". Într-o analiză din 2009 a Consiliului Concurenţei, se arată că între cele mai importante societăţi active pe piaţa depozitării grâului se numără Bunge România, Prutul, Cargill, Comcereal Vaslui, Eurosiloz şi Comcereal Constanţa. În acelaşi raport s-a arătat foarte clar că pe piaţa grâului de panificaţie, aproximativ 40% din totalul tranzacţiilor sunt nefiscalizate, iar scoaterea de grâu de la rezerva de Stat, prin împrumuturi către operatori selectaţi prin negociere directă, distorsionează şi mai mult concurenţa. Această piaţă neagră a grâului aduce mari pierderi la bugetul Statului şi, în plus, dezavantajează jucătorii corecţi, cei care plătesc dările către Stat. Mai mult decât atât, grâul românesc este scos din ţară, ca mai apoi să fie readus şi vândut ca fiind din import, la un preţ triplu.

Datele oficiale ale Ministerului Agriculturii arată că, spre exemplu, la grâu producţia totală de anul trecut a fost de 5,7 milioane de tone, mai mare cu 10% faţă de 2009 (5,2 mil. tone). În prezent, domeniul agricol din România este foarte fragmentat: 1,1 milioane de proprietari au circa 9,65 miloane ha de teren arabil, în jur de 900.000 de fermieri având aproape două milioane de hectare. Aceste proprietăţi mici sunt lucrate, în cea mai mare parte, cu metode depăşite, în mod ineficient. Pentru dezvoltarea din domeniul rural şi al transporturilor, Uniunea Europeană a pus la dispoziţia României fonduri structurale de 31 de miliarde euro din 2007 până în 2013, dar gradul de absorbţie este foarte redus.

Pe plan internaţional, preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, a avertizat că omenirea se află la „un şoc depărtare de criza mondială”. Se constată o creştere a preţurilor faţă de 2010 cu 74% la porumb, 69% la grâu, 36 % la soia, 30% la carne de vită. Solul agricol, la nivel mondial, este sărăcit de exploatare intensivă. Conform analistului de mediu Lester Brown, o treime din solul agricol mondial devine inutilizabil. Unele ţări vor deveni dependente de importuri. De exemplu, din 2012 nu va mai exista producţie de grâu în Arabia Saudită. Pe de altă parte, infestarea grâului cu UG99, o boală din ce în ce mai răspândită, scade şi mai mult producţia la nivel global.

"Unii producători au vândut grâul cu 0,28 lei – 0,4 lei pe kg unor intermediari, care apoi l-au exportat cu peste 200 de euro pe tonă. Vă daţi seama ce profituri se fac (între 115% şi 200% – n red.). Dacă Statul i-ar întreba pe aceştia de unde au cumpărat, dacă au documente legale şi dacă şi-au plătit la timp taxele şi impozitele, alta ar fi situaţia de pe piaţa grâului", este de părere o persoană care face parte dintr-o asociaţie agricolă naţională.

Răzvan Robu