Igor Dodon nu se linişteşte

Dodon, noul preşedinte al Republicii Moldova este din ce în ce mai volubil şi încearcă să fie ameninţător atât faţă de ţara noastră, cât şi la adresa concetăţenilor ce simt şi gândesc româneşte şi nu în limba ”moldovenească”. Austriecii sunt o altă naţiune şi formează un stat distinct decât Germania, dar nimeni acolo nu s-a gândit să spună că limba e care o practică se numeşte ”austriacă”. Dar când pierzi simţul raţiunii poţi să enunţi, fără să clipeşti, orice aberaţie. Şi difuzorul precum ecranul şi hârtia imprimată suportă orice.

Prima vizită oficială Igor Dodon a făcut-o la Moscova. Vladimir Putin i-a dăruit oaspetelui său o hartă a Moldovei care se întinde din Carpaţi şi până la Nistru, excluzând Transnistria pe care Moldova şi-o doreşte. Este interesant că Dodon nu scoate o vorbă de armata rusă ce se găseşte pe teritoriul Moldovei, în stânga Nistrului, deşi Rusia încă din 1998 la sesiunea OSCE de la Istanbul a promis solemn că îi va retrage trupele de acolo. Dar când respectă ruşii angajamentele asumate? Transnistria supravieţuieşte numai pentru că Rusia o finanţează. Apoi şi pentru că produsele acestui teritoriu ajung în Uniunea Europeană, fără taxe vamale, deoarece nimeni din lume nu recunoaşte pe guvernanţii de la Tiraspol, precum şi cei din Abhazia şi Osetia de Sud, state fantoşe create de ”Maica Rusia” în tendinţele ei expansioniste. O perspectivă de retragere a ruşilor din Transnistria este şi mai îndepărtată deoarece Federaţia Rusă se găseşte într-un război hibrid cu Ucraina, care nu are altă vină decât aceea că doreşte să se integreze în Uniunea Europeană unde cu siguranţă îi va fi mai bine decât în Euroasia. (Mă gândesc că integrarea în NATO a Kievului nu este totuşi un plan realist. Multe aspecte ale istoriei popoarelor rus şi ucrainean au un specific comun evident. În consecinţă, Ucraina nu ar fi bine să facă parte şi dintr-o alianţă militară, care s-a creat şi mai există datorită politicii promovate de URSS după cel de-al Doilea Război Mondial).

Dodon ameninţă cu referendumuri şi cu alegeri anticipate, care nu sunt posibile deocamdată, deoarece competenţele preşedintelui Moldovei stipulate în constituţia acestei ţări sunt mult mai mici decât cele ale preşedintelui României. Eu sunt convins că orientarea Parlamentului şi Guvernului moldovean spre Europa va continua şi în viitor. Apoi, probabil, se va diminua şi corupţia, un flagel îngrozitor care bântuie şi în ţara vecină cu mult mai mult decât în România.

Acum, Igor Dodon are dubii hamletiene unde va merge după vizita la Moscova şi anume dacă Kievul sau Bucureştiul îl vor primi în viitor. La Bruxelles a făcut declaraţii neadevărate spunând, că prin acordul încheiat de UE cu R. Moldova, aceasta din urmă a avut pierderi mari, ceea ce este cu totul neadevărat.

Televiziunea Moldova care se prinde şi în România pe TVR 3, a prezentat statistic schimburile economice din care rezultă că UE a fost principalul partener economic a acestei ţări sărace din ultimii ani. Ponderea relaţiilor economice cu Federaţia Rusă a scăzut an de an, deoarece aceasta din urmă aplică măsuri de boicot economic faţă de Moldova. Dacă Moscova a pedepsit în acest fel şi România socialistă, cu atât mai mult face acest lucru un teritoriu care i-a aparţinut şi care nu are altă culpă decât că doreşte să facă parte din lumea civilizată. R. Moldova a primit granturi şi împrumuturi nerambursabile de la UE sau acordate în condiţii avantajoase. România i-a virat recent o altă parte din împrumutul de 150 milioane euro. Rusia nu poate ajuta cum doreşte Transnistria, deoarece are dificultăţi majore în urma scăderii preţului la petrol şi a sancţiunilor economice, impuse de Occident pentru invadarea Crimeei şi războiul hibrid cu Ucraina. Ca atare, potenţialul ei economic este mult mai mic decât cel al UE, cea mai mare putere comercială a lumii. În acest context, bine ar fi ca R. Moldova să se aprobe cât mai mult de vest. În momentul de faţă pot circula în spaţiul european fără vize de intrare.

Nu este de omis faptul că locuitorii din ţara vecină sunt împărţiţi. Probabil că cei mai mulţi privesc mai mult spre Este, chiar moldoveni, deşi părinţii lor au suferit enorm de pe urma prigoanei staliniste. Străbunii lor au fost deznaţionalizaţi sistematic şi de autorităţilor Rusiei ţariste, dar oamenii nu vor să aibă memorie. Şi noi avem oameni care îl regretă sincer pe Ceauşescu uitând că după aproape 50 de ani de la terminarea războiului primeau pâine şi alte alimente pe cartelă. Totuşi, tinerii din R. Moldova, adică pătura cultivată şi cea care a călătorit în UE şi în România privesc cu încredere spre Vest. Ponderea proeuropenilor nu este mică şi creşte în continuare datorită evoluţiei biologice.

Întâlnim şi acolo acelaşi clivaj ca şi în societatea românească: bătrânii sunt cu PSD-ul, iar tinerii care promovează democraţia şi justiţia sunt cu Vestul. A se vedea câţi demonstraţi au fost la Cotroceni în comparaţie cu cei din faţa Palatului Victoriei.

Guvernul Grindeanu nu a înregistrat numai eşecuri, şi deci lucrurile nu trebuie abordate într-o manieră maniheistă. Despre ceea ce a făcut bine Guvernul Grindeanu şi a trebuit să facă în viitor, într-un alt articol.

P.S. Colega mea Carmen Gorgan a scris un foarte bun reportaj despre ce s-a întâmplat la Şimleu Silvaniei la 5 februarie 2017. Depun şi eu o mărturie fiindcă am fost şi eu prezent. A redat cu acurateţe sentimentul de solidaritate şi emoţia încercată de participanţi. Îmi îngădui să fac o completare: Protopopul greco-catolic al Şimleului a spus că s-ar impune începerea procesului de canonizare al lui Iuliu Maniu, ”făuritor de ţară”, cel mai moral bărbat de stat din istoria României. Subsemnatul susţin pe deplin această aspiraţie.

Adrian Man