Filiala clujeană a uneia dintre cele mai mari companii de transport rutier din Europa, Transalliace Europe, a cerut să intre în insolvenţă motivul fiind criza. Conform cererii, SC Transalliance Road North a acumulat datorii de peste 8,7 milioane de lei şi, dacă va continua să funcţioneze, datoriile vor creşte şi mai mult. Decizia de a intra în insolvenţă vine după o serie de dispute între conducerea societăţii şi cea a sindicatului format în cadrul acestei firme de transport. De altfel, conform lui Ioan Jimboreanu, liderul sindicatului din cadrul Transalliance, patronii francezi au ameninţat în trecut că vor falimenta firma şi îşi vor întrerupe activitatea din România dacă sindicatul nu va fi desfiinţat.
Pe 11 martie, reprezentanţii Transalliance Road North au depus o cerere de deschidere a procedurii simplificate de intrare în insolvenţă motivând că firma a acumulat datorii foarte mari şi este pe cale să intre în incapacitate de plată. “Având în vedere că, din anul 2009 şi continuând şi în 2010, numărul comenzilor a scăzut şi ţinând cont şi de faptul că societatea are datorii către furnizori şi bugetul de stat, datoriile curente la data de 28 februarie 2011 ajungând la 8.705.254 de lei, societatea nevând profit, numai în anul 2010 pierderile fiind de 68.000 de lei, iar pierderile anterioare de 2.769.687 de lei solicităm aprobarea cererii”, arată documentul prin care reprezentanţii firmei de transport au cerut intrarea în insolvenţă. Cele mai mari datorii pe care le-a făcut sunt către societăţi din străinătate. Spre exemplu, cei de la SC Transalliance Road North au datorii către compania Man de 4,1 milioane de lei, către Societe des Petroles Shell de 2,5 milioane de lei, iar către “societatea mamă”, Transalliance Europe, de aproape 2 milioane de lei. În momentul de faţă, ca administrator al societăţii falimentare a fost desemnat Castelin Francis Jean Pierre care a solicitat ca de procedura de insolvenţă să se ocupe avocatul clujean, practician în insolvenţă, Marius Grecu. Lichidatorul clujean spune că nu cunoaşte acest caz, dar crede că cei de la Transalliance au ales societatea lui de insolvenţă din cauza faptului că este una dintre primele firme de profil din Cluj.
“Conform legii, societatea care îşi cere deschiderea procedurii de insolvenţă are posibilitatea să îşi aleagă administratorul judiciar. Eu acum aud de acest lucru şi până acum nu am stabilit nici un contact cu reprezentanţii acestei societăţi. Cred că ne-au cerut pe noi pentru că suntem printre primele societăţi de profil care au apărut în Cluj şi avem o experienţă bogată”, spune avocatul practician în insolvenţă Marius Grecu. Criza i-a “lovit” pe cei de la Transalliance, brusc, întrucât în 2008, unul dintre reprezentanţii companiei franceze, declara în presă că filiala clujeană a societăţii de transport efectuează transport pe relaţiile Franţa, Marea Britanie, Italia, Slovacia, Germania, Belgia, Olanda, Cehia, Elveţia, Spania, Ungaria, Grecia, Austria şi Polonia, filiala din Cluj Napoca având o flotă de 40 de camioane. “Cea mai mare investiţie Transalliance va fi realizată în România. Această ţară are şanse să devină un hub logistic regional, poarta de deschidere către Rusia şi Orient. De asemenea, este cu atât mai important, dar şi mai simplu, pentru o companie franceză să investească aici, datorită limbii şi culturii foarte asemănătoare”, declara Vasile Damian pentru revista „Cargomagazin”.
Contrele sindicat-patronat duc la faliment
Pe de altă parte, unul dintre foştii şoferi ai acestei companii, Ioan Jimboreanu, care a fost şi liderul grupului sindical format în cadrul firmei, susţine că actualul faliment survine ca urmare a disputelor apărute între conducerea companiei şi sindicatul care a militat pentru drepturile angajaţilor. Dacă reprezentanţii Transalliance arată într-un raport că, din august 2008, firma nu a mai avut nici un venit la Cluj, Jimboreanu spune că acest lucru s-a întîmplat pentru că francezii au retras toate camioanele din România pentru a-i convinge pe sindicalişti să renunţe la apărarea drepturilor. „Conducerea societăţii din Franţa ne-a transmis, prin intermediul managerului Vasile Damian, care ulterior a fost dat afară pentru că nu a împiedicat înfiinţarea sindicatului că «Dacă nu desfiinţaţi sindicatul, lichidăm firma din România, iar angajaţii vor rămâne şomeri»”, arată liderului sindicatului. După ce Jimboreanu a înfiinţat gruparea sindicală în cadrul grupului francez, managerii firmei de transport s-au simţit “defavorizaţi” pentru că interesele muncitorilor clujeni erau apărate de legile sindicale. Reprezentanţii firmei au început să facă presiuni asupra şoferilor pentru ca sindicatul să fie desfiinţat, lucrurile ajungând până la retragerea camioanelor din Cluj şi plata unor „salarii” pentru ca cei angajaţi să fie de acord cu desfacerea contractelor de muncă. În 2008, Jimboreanu a făcut plângeri penale pe numele a doi membri din conducerea grupului francez, Fabrice Gueriotte şi Phillippe Menrath, pe care i-a acuzat de şantaj asupra propriilor angajaţi pentru ca aceştia să îşi dea demisia, iar procurorii clujeni au soluţionat plângerea cu neînceperea urmăririi penale. Conform liderului sindical, mai multor şoferi li s-a făcut o ofertă interesantă: Îţi dai demisia şi primeşti 15.000 de lei drept „bonus” sau intri în şomaj. Mulţi dintre ei au acceptat şantajul reclamat de Ioan Jimboreanu. Unuia dintre şoferii puşi în această situaţie i s-a făcut această ofertă după ce a sosit dintr-o cursă din afara ţării. “Nici nu ştiam despre ce-i vorba la început. Când am sosit din cursă mi-au spus că ori îmi dau demisia şi mă plătesc cu banii ăia, ori mă scot în şomaj”, povesteşte Vasile Chişu, unul dintre foştii şoferi Transalliance care şi-au dat demisia la cerere.
Conform lui Ioan Jimboreanu, patronatul francez a început să facă presiuni asupra angajaţilor care nu doreau să accepte reducerea de salariu, totul culminând cu retragera camioanelor pe care clujenii lucrau şi cu trimiterea maşinilor în Ungaria şi Franţa. Această acţiune a fost ilegală, deoarece Legea Sindicatelor prevede că o decizie care are incidenţe asupra bunului mers al societăţii trebuie comunicată sindicatului în 48 de ore de la luarea ei. „Am scris o hârtie prin care i-am atenţionat pe şefii Transalliance să înceteze cu şantajul pentru că nu este legal ceea ce fac. Ei tot nu doreau să facem contractul colectiv de muncă pâna când vicepreşedintele sindicatului, Liviu Pintea, a făcut la mijlocul lunii martie 2008 o sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj, în care atrăgea atenţia asupra neregulilor din interiorul companiei. În urma acesteia, inspectorii au amendat firma”, mai spune liderul sindical.
Grupul Transalliance se ocupă de transportul rutier de marfă la nivel european şi are peste zece puncte de lucru în Europa şi mai multe filiale în Franţa, 4.500 de angajaţi şi circa 3.500 de camioane pentru transportul mărfii. În martie 2007, transportatorul francez şi-a înfiinţat o firmă la Cluj-Napoca şi, iniţial, a încheiat contracte de muncă individuale oferind un salariu de 1.860 lei brut, circa 400 de euro, plus o diurnă de 40 euro pentru cursele externe şi de 35 de lei pentru cele interne. Oferta francezilor, care s-a izbit de refuzul sindicaliştilor clujeni, era asemănătoare cu salariul plătit de aceştia la filiala din Ungaria, cu diferenţa faptului că şoferii maghiari primeau 1.100 de euro lunar, dar lucrau trei săptămâni, iar a patra erau liberi.
Răzvan Robu
