Prezenţa la judecată în Vişeu, deplânsă penal la CSM

Vasile Coman, un fost profesor din Vişeu de Sus, a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii o plângere penală împotriva unei judecătoare care l-a dat afară din sala de judecată şi ulterior, pentru că a revenit, l-a amendat cu 500 de lei. În plângere e menţionată şi procuroarea de la Curtea de Apel Cluj, care a respins cererea de reexaminare a amenzii.

Un pensionar din Vişeu de Sus, Vasile Coman, a depus în luna iunie o plângere penală la Parchetul General al României şi implicit Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în care îi acuză pe judecătoarea Mariana Şimon şi procurorul Violeta Trăistaru de abuz în serviciu şi fals intelectual. Acesta este nemulţumit de faptul că judecătorul Mariana Simon a cerut să fie amendat pentru deranjarea şedinţei de judecată. Vasile Coman a făcut recurs la aplicarea sancţiunii, însă procurorul Violeta Trăistaru de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj i-a dat dreptate judecătorului de la Vişeu de Sus.

Amendat pentru prezenţa în sala de judecată

Coman a specificat faptul că atunci când a solicitat reexaminarea amenzii, cererea a fost respinsă, fiind revizuită tot de judecătoarea Şimon, care ar fi menţionat în Încheierea de şedinţă o serie de falsuri, ca măsura luată să aibă un aspect legal. În plângerea penală adresată Parchetului General şi implicit CSM-ului, bărbatul solicită ca judecătoarea să plătească din banii ei amenda de 500 de lei. “Problema se poate încheia foarte simplu şi cu o condiţie. Îmi retrag plângerea dacă judecătoarea Mariana Şimon va achita în numele meu amenda aplicată abuziv, cei 500 de lei, dar şi suma de 100 de lei, bani cheltuiţi pentru plângere şi adrese”, a precizat Vasile Coman.
“Am cerut amendarea lui pentru atitudinea tendenţioasă de care a dat dovadă. El practic s-a prezentat la şedinţa de judecată în numele unei alte persoane chemate în instanţă. E inadmisibil aşa ceva. Nu avea ce să caute la şedinţă“, a declarat judecătorul Mariana Simon pentru cotidianul maramureşean Informaţia Zilei. Coman spune că judecătorul nu are dreptate. “Şedintele sunt publice şi locuiesc peste drum de Judecătorie. Sunt pensionar, am fost profesor de matematică, şi merg la şedinţe pentru că mă plictisesc. În sală, grefiera a strigat Coman Vasile şi eu am zis prezent, nu mi-am dat seama că era vorba de un alt cetăţean. A fost un gest din instinct”, a concluzionat pensionarul.

Plângerea urcă la forurile superioare

Procurorul Violeta Trăistaru de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj spune că soluţia dată de ea poate fi contestată. “Orice persoană poate formula plângeri împotriva magistraţilor. Dacă este o soluţie dată de mine, iar omul este nemulţumit se poate adresa forumurilor superioare. În acest caz, dacă cetăţeanul a trimis la forumul corect plângerea, cel mai probabil vom fi citate amândouă”, a declarat procurorul pentru aceeaşi publicaţie. Trăistaru a mai precizat faptul că adresa făcută de Vasile Coman va fi direcţionată de la Bucureşti către un alt procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care va face verificări. “Dacă acest coleg va considera că soluţia dată de mine nu este corectă voi răspunde conform legii”, a conchis magistratul Violeta Trăistaru.

Marin Escaladrian

Gazeta de Cluj vă prezintă relatarea faptelor din sala de judecată, aşa cum şi le aminteşte Vasile Coman.

Justiţia la Vişeu

Marţi, 13 iulie – zi cu ghinion!

Demult, pe vremea când eram copil, am visat să ajung judecător. Nu am reuşit. A reuşit colegul meu de bancă şi cel mai bun prieten, Hojda Toader. Mai bine nu ar fi reuşit, că mi-a făcut prietenia de râs!
Cei ce ne cunosc, mă întreabă:
„Dacă ajungeai şi tu judecător, ai fi fost şi tu escroc, ca Toader a Nepoticului?”
Eu zic că nu. Dar, cine ştie…
Marţi, mă abat pe la Judecătorie. Cauza a doua, inculpat Coman Vasile, adică numele meu. Obişnuit cu înscenările, aştept curios să-mi vină rândul. Deşi, în tabelul afişat la intrare, este cauza a doua, judecătoarea Simon Mariana o lasă ultima. O veche şmecherie a judecătoarei. Cauzele dubioase, la care judecătoarea vrea ca în sala de judecată să fie cât mai puţini martori, le lasă întotdeauna ultimele. La fel ca acuma.
Grefiera strigă:
–    Inculpat, Coman Vasile!
–    Prezent, răspund eu respectuos şi mă prezint în faţa instanţei.
Judecătoarea are o manifestare isterică şi începe să strige la mine:
–    Ce vii tu aici? Ce, ai primit citaţie? Jandarm, ţipă din nou judecătoarea, scoate-l afară şi amendează-l afară şi amendează-l pentru atitudine sfidătoare.
Jandarmul, mă îmbrânceşte afară, mai-mai să-mi pună cătuşele, mă îmbrânceşte şi prin curtea Judecătoriei şi mă duce în biroul jandarmilor. Îmi notează într-un registru datele de identitate şi-mi spune că o să-mi trimită amenda prin poştă. În prealabil, nu mă crede că nu am nici un act la mine, locuind în blocul de peste drum de Judecătorie, şi-mi face percheziţie corporală. Mă caută şi-n chiloţi. Mă ofer să trec drumul şi să-i aduc actul, dar nu e de acord.
Îi explic „omului legii” că, pentru faptul că am răspuns „prezent” atunci când mi-am auzit numele strigat, nu înseamnă că am „o atitudine sfidătoare”.
Jandarmul cu gradul de plutonier major nu poartă ecuson, comparativ cu colegul său, Vecinica Mihai. Îi spun că, dacă tot m-a adus cu forţa, şi obligat să mă legitimez, ar fi cazul să se prezinte şi el. Refuză să se prezinte.
După ce mă lasă, mă duc înapoi, în sala de judecată. Judecătoarea mă vede şi începe să ţipe din nou ca o apucată şi-i cere jandarmului să mă dea afară, din nou. O încurcam în „înfăptuirea justiţiei”.
Dar tot am văzut cine era celălalt Coman Vasile – inculpatul în dosarul 1190/336/2010.
Este patronul staţiei PECO din Moisei. Dar este şi unul din „frizerii” din zonă. Bărbiereşte munţii, pe ruta Carlibaba-Borşa-Vişeu-Poienile de sub Munte.
Acesta e motivul pentru care judecătoarea dorea ca în sală să fie cât mai puţini martori. Sau de loc.
Avocatul „frizerului” este prim-procurorul Pop, ăla care trimite infractori periculoşi la popa, să jure că nu vor mai face şi apoi sunt lăsaţi liberi.
Pentru că jândarul a refuzat să se prezinte, ştiam că va ieşi în stradă, şi îl aştept. La intersecţia străzii 22 Decembrie cu strada Nicolae Labiş.
După ce iese, îl fotografiez.
Jândarul mă vede şi vine furios la mine. Începe să tragă de haine, deoarece eu mă împotrivesc, încercând să mă târască în sediul Judecătoriei, la cca 30 de metri.
Lumea de pe stradă începe să se adune ca la urs. Jândarul mă trăgea în continuare de cămaşă, până i-a rupt o mânecă. Deoarece mulţimea a început ameninţătoare, m-a lăsat şi a fugit în incinta Judecătoriei.
La următoarea ieşire în stradă, îi explic jândarului că:
–    Dacă mă legitimează, are obligaţia să se prezinte;
–    Strada 22 Decembrie şi strada Nicolae Labiş, sunt spaţii publice şi am dreptul legal de a fotografia, chiar dacă în cadre apare şi un jandarm;
–    Încercarea de a mă lua de pe stradă cu forţa, pentru a mă duce în sediul Judecătoriei nu cadrează cu uniforma şi demnitatea de militar, chiar dacă se simte protejat de „onoraţii” care fac „dreptate”, aşa cum o fac, la Judecătoria Vişeu de Sus.

Miercuri, 14 iulie – sora zilei de 13

Judecă la sală chiar patronul „Judecătoriei SRL” Vişeu de Sus, judecătorul pensionar Hojda Toader.
Mă vede în sala de judecată, stând pe bancă.
Se înfurie şi-i cere jandarmului să mă scoată afară (Oare ce secrete o fi judecând, pe care nu voia să le văd?)
Jandarmul, un subofiţer care m-a ameninţat cu câteva zile mai înainte că o să mă împuşte, că nu se teme că va păţi ceva, că doar judecătorii pe care-i serveşte îl vor apăra, îmi spune că o să mă amendeze cz 5 milioane de lei. Nu îmi spune pentru ce.
Îmi atrage atenţia să nu mai vin pe aici că o să mă împuşte. („Nu vezi că la şefi nu le place când vii pe aici?”).

Joi, 15 iulie – zi cu „laude”

Un grup de cca 50 de bătrâni, femei şi bărbaţi, pe strada Nicoale Labiş, în faţa Judecătoriei, au numai cuvinte de apreciere şi laudă la adresa „Judecătoriei SRL” Vişeu de Sus.
Am reţinut o parte din „aprecierile” oamenilor din stradă: „hoţilor, bandiţilor, criminalilor, escrocilor” etc.
Mă amestec printre oamenii furioşi, pentru a afla motivul cuvintelor de laudă la adresa patronilor Hojda Toader şi Simon Mariana.
Astfel, aflu că este vorba de dosarul 199/336/2010, un litigiu al Asociaţiei Composesoratelor Vişeu de Sus – chestia aia cu retrocedarea pădurilor către comunitate. În care oamenii rveau, iar judecătorii nu.
În mare, nemulţumirea consta în rezolvarea defectuoasă a cauzei, dar şi faptul că ultima sentinţă de judecată a fost pe 28 iunie 2010, iar soluţionarea s-a amânat:
Pe 01 iulie 2010 – prima amânare
Pe 06 iulie 2010 – a doua amânare
Pe 15 iulie 2010 – a treia amânare
Pe 16 iulie 2010 – a patra amânare
Pe 16 iulie, nu prea se ştie ce s-a făcut, fiind vineri şi toată lumea avea program scurt.
Arta de a purta oamenii pe drumuri, pe lângă soluţionarea defectuoasă a dosarelor!

19 iulie 2010

Vasile Coman