In decembrie 1989, DIA manipula Armata Romana
Armata beneficia de un sistem informational dintre cele mai bine puse la punct, atat in ce priveste continutul pana in detaliu, cat si ca raza de referinta. Astfel D.I.A. – Directia de Informatii a Armatei – era un organism specializat atat pentru informatiile interne, cat si pentru informatiile externe. Capacitatea de lucru si informare a acestui organism nu intra in preocuparile prezentei lucrari, cu o singura exceptie, si anume subordonarea pe care o aveau fata de aceasta unitatile de Cercetare in adancime si Diversiune existente la data respectiva in structura Armatei a IV-a.
Cat rau sau bine au facut aceste unitati in timpul si dupa evenimentele din Decembrie 1989, trebuie sa faca obiectul unei cercetari specifice, intrucat, pana in prezent, despre activitatea acestora nu au razbatut decat sumare semnale, totul pastrandu-se intr-o deplina discretie. Putinele date pe care, din imprudenta, cred, unii le-au scapat nu sunt de natura sa confirme o activitate pozitiva, ci dimpotriva. Asa, de pilda, in lucrarea Institutului de Istorie si Teorie Militara intitulata Armata romana in Revolutia din Decembrie 1989 – studiu documentar preliminar –, lucrare a sase autori, sub coordonarea general locotenent (r) profesor doctor Costache Codrescu, in partea “Jurnal sinteza”, la pag. 45, alin. 4, se spune: “Ca urmare a evolutiei situatiei din municipiu (Timisoara – n.n.) la orele 21.45 general maior Stefan Gusa a ordonat o serie de modificari ale dispozitivelor si redislocari ale efectivelor. A comunicat ca in ziua de 18.12.1989 va sosi la Timisoara un detasament de cercetasi din UM 01171 Buzau cu care se va tine legatura prin telefonul de oras folosindu-se parola «Sunt Ionescu 1»“. In cadrul aceluiasi capitol, la pagina 50, aliniatul 1, se mentioneaza: “La orele 09.00 general maior Stefan Gusa a ordonat ca grupuri de cercetasi din detasamentul trimis de UM 01171 Buzau sa patrunda in intreprinderile industriale pentru a constata care este starea de spirit a muncitorilor, daca acestia preconizeaza sa organizeze actiuni protestatare de amploare si impotriva unitatilor militare. Cercetasii au patruns in intreprinderile “Azur”, “Elba”, “Solventul”, “6 Martie” sub acoperire conspirativa (in civil) si au desfasurat activitati de informare. La intreprinderea “6 Martie” locotenentul major Stelian Buligescu a fost descoperit de muncitori si predat prin organele de securitate generalului maior Macri care, dupa ce l-a legitimat, i-a permis inapoierea la baza. La intreprinderea de autoturisme, soldatul Viorel Teroiu a fost, de asemenea, descoperit si predat ofiterului de securitate, care l-a trimis la baza.”. Lucrarea nu face nici o mentiune daca cei prinsi de muncitori au fost sau nu catalogati de acestia drept “teroristi”. (…) In lucrare se pomeneste despre faptul ca “cercetasii” au fost trimisi sa “inspecteze” si spitalele in care erau internate victimele rezultate in urma interventiei fortelor de ordine (fapt relatat si de dl. senator independent Sergiu Nicolaescu in cartea Sergiu Nicolaescu acuza).
La Cluj, in dupa masa zilei de 21 decembrie 1989, lucratori din M.I., care faceau parte din dispozitivul instalat in Piata Mihai Viteazul, pe laturile cinematografului Republica, au oprit trei persoane imbracate civil, a caror prezenta li s-a parut suspecta, si, la solicitarea pentru legitimare, acestia au aratat o delegatie din care rezulta ca sunt ofiteri in misiune, iar la brau purtau pistoale, fapt ce i-a determinat pe lucratorii M.I. sa-i lase sa-si continue misiunea.
Directia de Informatii a Armatei: serviciul secret al M.Ap.N. profilat pe culegerea de informatii din domeniul militar, serviciu constituit in cadrul M.St.M. (Marele Stat Major al Armatei); In 1989 D.I.A. era condusa de catre contra-amiralul Dinu Stefan; D.I.A. raporta informativ: sefului Directiei, sefului M.St.M. (generalul Stefan Guse), ministrului Apararii (generalul Vasile Milea) si sefului statului (Nicolae Ceausescu); Componentele de baza ale D.I.A. (structurarea): Comanda D.I.A. si sefii de compartimente; Serviciul de spionaj (informatii) extern (numit si Serviciul de Protocol si Relatii Externe cu alte Armate); Serviciul Informativ – Operativ (“Reteaua 246 – interna” se subordona acestui Serviciu); Unitati de Cercetare Radio si de Bruiaj Radioelectronic; Unitati de Cercetare – Diversiune in adancimea dispozitivului inamic (desant, parasutat sau aeropurtat); Unitati de Cercetare – Diversiune pe langa Comandamentele fiecarei Armate (cate una pentru fiecare Armata); – Dotarea D.I.A.: simulatoare de tinte aeriene si arme de foc; aparatura pentru bruiaj si razboi radio-electronic; armament specific luptei de gherila urbana; personal pregatit temeinic in activitatea de dezinformare-diversiune, avand cunostinte detaliate despre: variantele de lupta ale Fortelor Armate in diverse situatii limita (pregatite in timp de pace), dispozitivele ce se vor adopta de catre aceste forte, frecventele de lucru radio ale tuturor elementelor sistemului national de aparare, indicative, parole, comunicari codificate etc. Rezulta de aici ca D.I.A. era capabila in 1989 sa duca un razboi electronic total asupra Fortelor Armate Romane. In fond, ce presupune acest razboi? Cunoasterea numerelor de telefon ale Unitatilor Militare si ale Marilor Unitati Militare, precum si numele, gradul, functia si adresele unor cadre din Securitate si Armata raspunzatoare de planurile operative. Or D.I.A., dupa cum am aratat, era in posesia acestor informatii; Trupele de Cercetare – Diversiune: erau raspandite pe intreg teritoriul tarii, fiind capabile de mare mobilitate de actiune; erau specializate in lupta de gherila; erau organizati in grupuri de cercetare-diversiune (comando); executau misiuni de: cercetarea inamicului, obtinerea de informatii si date necesare comandamentelor trupelor proprii; dezorganizarea conducerii inamicului (neutralizarea si distrugerea punctelor de comanda, intreruperea legaturilor telefonice, bruiajul radio-electronic, intoxicarea cu informatii false); crearea unei stari de nesiguranta in randul inamicului (slabirea moralului si capacitatii de reactie); inducerea in eroare a inamicului asupra intentiilor reale ale trupelor proprii (actiuni de diversiune); dezorganizare aprovizionarii inamicului; atributiuni de instruire: misiuni de verificare a sistemului de paza si securitate a unitatilor militare, a punctelor de comanda si dispozitivului. logistica de care dispuneau pentru indeplinirea misiunilor specifice: depozite secrete de armament si munitie; depozite secrete de alimente; mijloace de ducere a diversiunii; puncte de comanda conspirative; baze de plecare in actiune; refugii; puncte de tranzit; documente false si posibilitati de inlocuire a acestora; posibilitati de “legendare” (schimbarea identitatii, in scopul patrunderilor ilegale in dispozitivele luate in lucru). “Planul pentru ducerea luptei de rezistenta” se naste in 1975-1976, in cadrul D.I.A.
(†) colonel de justitie Tit-Liviu Domsa (date de documentare: Victor Lungu)
După atâta timp am citit și eu acest articol pe care mi l-a trimis o persoană cunoscută. Păcat că hârtia suportă atât de multe neadevăruri. Menționez că am intrat pe la PC. prezentând ca document BI cu numele real și trecut în registru de poartă cu specificația că doresc să am o întrevedere cu Directorul fabricii. Am fost condus în anticameră și după câteva minute și-a făcut apariția Dl. Director . Mi-am declinat identitatea reală, ca și la PC, spunându-i că fac parte din armată și că doresc să cunosc situația reală din obiectiv pentru a putea raporta acest lucru mai departe și astfel armata să știe ce să facă în continuare . În momentul când i-am spus cine sunt și ce doresc, a început să strige ieșit din minți ,,să vină securistul,, După câteva minute a venit un Cpt.de securitate căruia mi-am declinat identitatea și împreună cu acesta am plecat cu mașina la securitate și prezentat după câteva ore Gen. Maior. Macri. Menționez că posedam pistol asupra mea ,pe care nu l-am folosit și pe care l-am predat de la început d-lui. Cpt. Nu interveneam dar nu mai suport să văd atâta pornire a mulți neica nimeni sau care au interese ascunse să defăimeze și să arunce mizeriile de atunci asupra acestei unități. Un adevărat cercetător ar trage concluzia că,, prezența noastă începând cu data de 18. 12. 1989 începând cu aproximativ ora 07.30. NU NE POATE ÎNCRIMINA nimeni privind evenimentele desfășurate până atunci iar dacă urmărim desfășurarea evenimentelor ulterioare v-om observa că în următoarele zile nu mai au loc evenimente grave asupra demonstranților. DE CE ?, DATORITĂ ACTIVITĂȚII cercetașilor care în permanență anunțau la centru că nu mai sunt elemente recalcitrante și că sunt muncitorii, oameni pașnici, femei, copii sau detașamente de gărzi patriotice venite din alte localități care fraternizează cu cei din Timișoara. În urma activității noastre aici la Timișoara s-a strigat pentru prima dată ,,ARMATA E CU NOI ,, norocul nostru a fost că la plecare, am predat fiecare armamentul și muniția cu care am plecat din Buzău, la Comandamentul din Timișoara pe bază de tabel care demonstrează că noi nu am tras nici-un cartuș pe timpul prezenței noastre acolo. Aș este, am fost pregătiți dar nu să acționăm împotriva poporului iar dacă s-a mai întâmplat acest lucru nu armata este de vină, de vină este politicul care ordonă acest lucru. Ca militar care depui un jurământ ești dator să-l respecți și noi avem familii, copii, părinți pe care-i întreții și nu-ți permiți să-ți bași joc de toate acestea , nu noi facem legile iar voi societatea civilă vă puteți ridica și să interziceți scoaterea militarilor împotriva propriului popor și atunci armata chiar va fi a poporului.