La baza statului român, ipocrizia tinde să ţină de normalitate în timpurile noastre. Din păcate, unele instituţii s-au decredibilizat singure. Degeaba ni le dorim noi valide şi puternice dacă ele s-au avântat singure într-un cerc defectuos. Sunt departe măsurile în vederea unei bune administrări a României, însă în timp ce plângerea penală a ajuns o armă politică, Laura Codruţa Kovesi ne arată o uriaşă ipocrizie.
Este o uriaşă ipocrizie să se susţină de către şefa DNA că ”cea mai mare provocare în România este acum păstrarea independenţei judecătorilor şi procurorilor”. Îndrăznesc să întreb: Care independenţă, doamna Kovesi? A fostului procuror DNA Marius Vartic care s-a umilit în faţa dumneavoastră, punându-se în genunchi şi implorându-vă în hohote să nu îi arestaţi fratele doar pentru că voiaţi cu orice preţ ”capul” fostului judecător CCR Toni Greblă? Sau vă refereaţi la independenţa magistraţilor în administrarea justiţiei ca urmare a protocoalelor încheiate de SRI cu Parchetul General, CSM, Inspecţia Judiciară, Înalta Curte sau Curtea de Apel?
Ca să înţelegeţi mai bine nivelul ipocriziei, vă redăm mai jos discursul integral ţinut miercuri de Laura Codruţa Kovesi la ONU în cadrul dezbaterii ce marchează aniversarea a 15 ani de la adoptarea Convenţiei Unire împotriva Corupţiei (U.N.C.A.C.).
”Doamnelor şi domnilor,
Sunt onorată să vorbesc la această reuniune aniversară de nivel înalt.
Sunt procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din România (D.N.A.) — o structură de parchet care are competenţă exclusivă de investigare a cazurilor de corupţie la nivel înalt.
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei a fost ratificată de România în anul 2004. La acel moment corupţia era un fenomen generalizat şi a reprezentat o problemă sistemică în România. Investigaţiile de corupţie vizau doar cazuri mărunte.
La 15 ani de la ratificarea convenţiei lucrurile s-au schimbat radical în România: combaterea corupţiei la nivel înalt în România este activă şi am devenit un model în regiunea noastră din această perspectivă.
În ultimii 5 ani, D.N.A. a trimis în judecată peste 68 demnitari/oficiali de rang înalt: 14 miniştri şi foşti miniştri şi 53 de membrii ai Parlamentului. Dintre aceştia, au fost deja condamnaţi definitiv 27 de demnitari. În aceeaşi perioadă, D.N.A. a dispus măsuri asiguratorii de peste 2,3 miliarde dolari.
Cum s-au obţinut aceste rezultate?
Din punctul meu de vedere, 3 recomandări importante ale convenţiei au dus la această schimbare radicală: o legislaţie penală eficientă, înfiinţarea unei structuri de parchet specializate şi un sistem de justiţie integru şi independent.
Legislaţia anticorupţie din România s-a modernizat în sensul reglementărilor convenţiei.
Au fost implementate în legislaţia română toate prevederile obligatorii ale convenţiei privind incriminarea faptelor de corupţie şi cea mai mare parte a celor opţionale.
A fost înfiinţat D.N.A. şi s-a stabilit o competenţă legală de a investiga fapte de corupţie la nivel înalt. Procurorii anticorupţie sunt independenţi în activitatea lor, iar independenţa este dublată de responsabilitate.
Şi nu în ultimul rând, mă voi referi la cea mai importantă premisă a combaterii eficiente a corupţiei la nivel înalt. Aceea a integrităţii şi independenţei sistemului de justiţie.
Doar un sistem de justiţie profesionist, independent şi integru poate lupta eficient împotriva corupţiei.
Independenţa justiţiei nu este un privilegiu pentru procurori sau judecători. Este un principiu fundamental într-o societate democratică. Numai o justiţie independentă poate asigura o judecată corectă. Numai o justiţie independentă poate face ca legea să fie egală pentru toţi.
Investigaţiile noastre efectuate au fost primite cu speranţă şi încredere de societate. Dar în egală măsură rezultatele noastre au determinat o contrareacţie.
Au existat încercări repetate de a modifica legislaţia anticorupţie pentru a limita instrumentele legislative folosite de procurorii anticorupţie sau dezincriminarea unor fapte. Au fost situaţii în care s-a refuzat ridicarea imunităţii politicienilor acuzaţi de infracţiuni de corupţie.
Pe lângă aceste încercări, întregul sistem de justiţie s-a confruntat cu atacuri prin ştiri false sau prin declaraţii publice de natură să slăbească încrederea în justiţie.
Cea mai mare provocare în România este acum păstrarea independenţei judecătorilor şi procurorilor şi stabilitatea legislativă acestea fiind vitale pentru ca procurorii anticorupţie să fie eficienţi.
De aceea, recomandările Convenţiei O.N.U. rămân actuale şi importante.
Chiar dacă provenim din sisteme juridice diferite, problemele noastre vizând independenţa şi eficienţa în combaterea corupţiei sunt aceleaşi.
Cred că trebuie să reflectăm împreună asupra modului în care sunt respectate recomandările de statele semnatare ale Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei.
Vă mulţumesc pentru atenţie!”.
Ipocrizia raţiunii
Declarativ, toţi aflaţi în conducerea instituţiilor de forţă ale statului şi liderii noştri, în frunte cu preşedintele Klaus Iohannis îşi doresc un stat democratic, dar să nu schimbe nimic. Plini de viclenie, chiar dacă România este cuprinsă de un puternic sentiment de injustiţie, au mers tot mai departe şi în faţă spun una şi pe la spate nu ne mai întrezăresc rostul sau se grăbesc să ne comemoreze viitorul, deşi culmea, majoritatea dintre ei sunt puşi acolo să ne arate viitorul.
Vorbim cu greutate despre abuzurile din justiţie, despre corupţie, dar nu facem nimic pentru stoparea lor. Similar şi cu marii mafioţi ai ţării pe care nu prea i-a întrebat nimeni nimic, deşi implicarea lor este tot mai evidentă. Când îi vezi cum zburdă în voie, zici că-i ţara nimănui. Colac peste pupăză, ipocrizia a ajuns pe culmi nemaiîntâlnite niciunde şi se ţin lecţii şi discursuri la adresa independenţei justiţiei şi despre campania de fake-news la adresa procurorilor.
Pot să mai spun atât: Laura Codruţa Kovesi are un tupeu maxim şi discursul susţinut la ONU este o reacţie tipică a unei persoane disperate care poate simte lanţul aproape de gât.
