Proiect de management
pentru candidatura la funcţia de rector al Universităţii „Babeş-Bolyai”
Idei directoare
– promovarea Universităţii în acord cu esenţa sa de comunitate a profesorilor şi studenţilor şi de democraţie a spiritului creator, deschis spre Cetate;
– reevaluarea rolului educativ al instituţiei, în funcţie de experienţa cognitivă a umanităţii, de exigenţele viitorului şi de statutul său intercultural;
– încurajarea continuă a cercetării şi creaţiei originale; reducerea regiei de 25% din valoarea contractelor, reţinută de UBB;
– program de asistenţă socială pentru studenţi şi cadre didactice tinere, pentru construirea unor cămine/locuinţe decente, pe terenuri deţinute de UBB;
– evaluarea patrimoniului imobiliar al UBB, în vederea eficientizării sale, conform unei strategii pe termen mediu şi lung;
– ridicarea statutului social al corpului academic şi studenţilor la rangul de adevărată elită a comunităţii
Principii
Acest proiect de proiect de management (cum se cere în formularistica oficială) sau de conducere (cum ar fi în spiritul limbii române) a fost elaborat, după o îndelungată meditaţie, într-un limbaj intenţionat simplu, accesibil tuturor cititorilor posibili (zeci de mii de studenţi, dascăli de diferite specialităţi, personal tehnic şi administrativ etc.), pe cât mi-a stat în putinţă, fără termeni, noţiuni, sigle etc. din arsenalul de strictă specialitate. Consider că “limba veche şi-nţeleaptă” este destul de frumoasă şi de bogată pentru a exprima realităţile noastre academice şi universitare. Pe de altă parte, aceste realităţi, de elevat nivel intelectual, nu se cuvin echivalate întotdeauna cu mediul lucrativ şi concurenţial al întreprinderilor producătoare de bunuri materiale. Toate realităţile au specificul lor, iar generalizările sau împrumuturile pot fi uneori înşelătoare şi nepotrivite.
Alegerile din mediul universitar se cuvin să fie un prilej de rememorare a statutului recent al instituţiei, de analiză a situaţiei prezente şi de proiectare a viitorului imediat, previzibil. De aceea, referirile de faţă, legate de mediul nostru universitar şi de realităţile adiacente, sunt făcute deopotrivă în spiritul tradiţiei istorice, al realităţilor prezente şi al perspectivelor. Universitatea nu poate fi concepută în afara statutului care a consacrat-o, acela de universitas magistrorum et scholarium (“comunitate a dascălilor şi studenţilor”), de corporaţie a egalilor, cu dorinţa exclusivă de cunoaştere. Ca “republici ale literelor şi virtuţilor”, universităţile au perpetuat, într-o atmosferă de democraţie a spiritului, ştiinţa (cunoaşterea) universală, au asigurat aplicarea acestei ştiinţe în societatea contemporană lor şi au pregătit, prin cercetare şi inovare, viitorul. De peste patru secole, cu anumite întreruperi şi în forme variate şi variabile, Alma Mater Napocensis face acest lucru, cu demnitate şi responsabilitate, meritând din plin omagiul contemporanilor. Dacă popoarele şi civilizaţiile îşi dau măsura valorii prin perenitatea instituţiilor lor, atunci universitatea noastră este o astfel de marcă, mărturie a civilizaţiei tuturor locuitorilor acestui spaţiu. Dincolo de aceasta însă, universitatea este astăzi o instituţie vie, dinamică şi constructivă, bine integrată în societate şi cu privirea aţintită spre lumea care va veni, pe care, evident, nu poate s-o prezică, dar poate s-o pregătească. Studenţii, adică tinerii, au înaintea lor mai mult viitor decât maturii, trăiesc plenar prezentul şi păstrează trecutul ca reper orientativ, depozitar al experienţei.
După o bogată experienţă de funcţionare, în condiţii mai bune sau mai vitrege, Universitatea „Babeş-Bolyai” (UBB) poartă în chip intrinsec propriile mecanisme de autoreglare, fiind capabilă, în condiţiile unei conduceri echilibrate, să-şi dea măsura valorii sale deosebite. După aproape două decenii de conducere sui generis, în care, mai ales spre finalul perioadei, a predominat autoritatea personală în detrimentul colegialităţii şi democraţiei, aceste mecanisme trebuie, cu necesitate, reactivate şi ridicate în prim plan.
Sunt convins că profesorii universităţii formează o comunitate a egalilor, dincolo de ştiinţele diferite practicate, că raporturile dintre ei sunt numai deliberative şi că ei pot delibera numai asupra obiectelor despre care deliberarea este posibilă. În acest spirit, cred că un program de conducere este cu atât mai eficient cu cât discursul este mai puţin general, cu cât este asumat într-un mod mai particular şi face apel mai frecvent la fapte singulare, pentru că numai despre ele se poate delibera. Nu există ştiinţe (discipline) superioare şi inferioare, pentru că toate laturile cunoaşterii sunt situate pe acelaşi plan, există însă, peste tot, abordări valoroase, alături de altele slabe. Pentru desfăşurarea în condiţii bune a activităţii acestei “comunităţi a egalilor” spiritului, ei trebuie ţinuţi departe de disputele politice, de rivalităţi sterile, de luptele pentru putere. Munca intelectuală rodnică presupune linişte, siguranţă şi echilibru, iar obţinerea acestora depinde de eforturile comune şi de tactul conducerii de la toate nivelurile.
Premise
Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca este, din multe puncte de vedere – inclusiv în funcţie de anumite criterii internaţionale – cea mai importantă şi mai complexă instituţie de învăţământ superior din România. Fondată în 1579-1581, după regulile generale ale Europei vremii, drept Collegium Maior (numele curent al universităţilor iezuite), a fost de la început de model occidental, fiind destinată să acorde toate cele trei titluri academice aflate pe atunci în vigoare. Limba studiului a fost iniţial latina, dar apoi, ca peste tot, predarea s-a pliat după regulile naţionalismului modern, impunându-se, în secolul al XIX-lea, limba maghiară. În 1919, instituţia s-a refondat ca universitate naţională românească, iar astăzi, după căderea comunismului, a devenit un model de multiculturalism, cu trei linii de studiu (română, maghiară, germană) şi cinci limbi de predare (română, maghiară, germană, engleză, franceză). UBB este un model tradiţional şi o structură inovativă în acelaşi timp, inclusiv sub aspect confesional, fiind singura universitate notabilă din lume cu patru facultăţi teologice (plus direcţia de studii iudaice), două de limbă română şi două de limbă maghiară.
Scopul principal al UBB este cel general, moştenit prin tradiţie şi adaptat exigenţelor epocii noastre, adică asigurarea progresului cunoaşterii umane, prin cele două modalităţi consacrate – învăţarea (transmiterea experienţei cognitive dobândite de omenire până acum) şi investigarea (cercetarea, cu scopul inovării, în vederea mai bunei funcţionări a societăţii).
Cu cei circa 45 000 de studenţi, masteranzi, doctoranzi, profesori, cercetători şi alte tipuri de personal, cu cele peste 100 de specializări (multe dublate şi triplate în română, maghiară, germană etc.), cu numeroasele extensiuni, unităţi de cercetare, centre culturale şi de limbi moderne, departamente şi complexe auxiliare, biblioteci, muzee, edituri, reviste, spaţii de recreere etc., UBB este cea mai mare instituţie de învăţământ superior din România, adevărată emblemă a Clujului şi a ţării.
Strategia generală
Strategia rectorului nu poate fi alta decât aceea generală a instituţiei, cu marile sale constante, validate de-a lungul timpului şi adaptate realităţilor contemporane. Consider că UBB trebuie să tindă în următorii ani spre o dezvoltare durabilă în cadrul dimensiunilor actuale şi al aceleiaşi structuri pe facultăţi, cu o redimensionare şi fortificare realiste, în funcţie de necesităţi şi de posibilităţi, a departamentelor. Toate acestea se pot obţine printr-o schimbare de optică, în funcţie de provocările pe care instituţia le are de înfruntat, în condiţiile unei anumite limitări instalate în ultimii ani, în ceea ce priveşte reflecţia, analiza direcţiei şi a mijloacelor de atingere a ei. Se impune stringent nevoia statornicirii unei culturi organizatorice diferite, în care membrii corpului academic să se poată informa corect şi să participe la decizii, conform unor reguli ale democraţiei strict respectate. Obiectivele generale sunt:
1. asigurarea unei educaţii adaptate nivelului actual al societăţii cunoaşterii mondiale;
2. desfăşurarea cercetării ştiinţifice la scară generală, cu susţinerea foarte serioasă a ştiinţelor fundamentale, în conformitate cu clasificarea UBB între instituţiile de elită ale ţării din acest domeniu;
3. integrarea tot mai firească a universităţii în viaţa economică şi socială a ţării;
4. întărirea statutului universităţii de principal factor de cultură şi educaţie umanistă;
5. perfecţionarea caracterului plurilingvistic, intercultural şi multiconfesional al instituţiei;
6. conducerea universităţii în conformitate cu tradiţia de democraţie academică, autonomie universitară şi cu exigenţele societăţii contemporane;
7. menţinerea unei infrastructuri corect dimensionate, capabilă să susţină deopotrivă educaţia, cercetarea şi inovarea;
8. menţinerea universităţii pe poziţia sa de vârf la nivel naţional şi plasarea sa pe un loc superior în clasificările internaţionale.
Activitatea didactică
Inclusă recent între cele 12 “universităţi de cercetare avansată şi educaţie” (cu aşezarea, cum se vede, a cercetării înaintea educaţiei), UBB rămâne totuşi un loc privilegiat al instruirii tinerilor şi maturilor. Secole la rând, menirea unică, esenţială şi generală a universităţilor a fost asigurarea unei instruiri superioare a studenţilor, cu grade diferite de pregătire. Natural, acest program se putea desfăşura numai în urma cercetărilor proprii ale profesorilor, dar aceste cercetări nu erau instituţionalizate. În epoca modernă, cele mai prestigioase universităţi au dobândit şi rosturi instituţionale de cercetare, devenite la fel de importante ca şi activitatea instructivă şi educaţională. Este tot mai evident că o pregătire de tip superior a studenţilor nu se poate asigura decât cu ajutorul unor cadre didactice care sunt şi cercetători de primă mână în domeniile lor, pe de o parte; pe de altă parte, pregătirea studenţilor trebuie să aibă şi o vădită componentă de deprindere a lor cu investigarea, cu cercetarea. De altminteri, lucrările finale de ciclu ale studenţilor (licenţă, masterat şi doctorat) au şi câte o latură de cercetare proprie, care creşte gradual, de la nivelele inferioare spre cele superioare. Apreciez că modelul de urmat pentru UBB trebuie să rezulte, în primul rând, din tradiţia şi experienţa proprie (care ne-au condus spre rezultate de prestigiu), precum şi din sugestiile universităţilor europene. De asemenea, modelul trebuie pliat după reglementările UE în materie. Modelul american se cuvine, fără îndoială, cunoscut şi chiar preluat parţial, însă copierea sa necritică la noi riscă să conducă la grave disfuncţionalităţi.
Activitatea didactică trebuie să rămână însă fundamentală la nivelul universităţii noastre şi să se dezvolte armonios, pe toate laturile cunoaşterii, de la ştiinţele exacte la cele naturale, de la disciplinele umaniste clasice la cele mai moderne, de la domeniile economice la cele teologice, prin:
– întărirea departamentelor în funcţie de criteriile profesionale, de forţă, de susţinere proprie şi de necesitatea colaborării dintre ele, dincolo de arondările pe facultăţi;
– echilibrarea funcţiilor şi atribuţiilor dintre centrele Lingua şi Alpha; stimularea perfecţionării studenţilor în cunoaşterea limbilor străine, cu păstrarea unor exigenţe raţionale în predarea acestor discipline în rândul studenţilor nefilologi;
– mutarea accentului pe activităţile de la nivelul departamentelor;
– adaptarea la modernitate a metodelor şi procedeelor didactice, cu îmbinarea armonioasă între asimilarea de cunoştinţe şi dobândirea de tehnici şi competenţe;
– adecvarea planurilor de învăţământ şi a conţinutului disciplinelor la nivelul exigenţelor dezvoltării domeniilor respective şi a societăţii;
– dinamizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice, mai ales a celor de asistent şi lector (şef de lucrări); intensificarea demersurilor pentru scoaterea la concurs a posturilor de conferenţiar şi profesor; programe de recrutare a absolvenţilor de vârf, cu masterate şi doctorate la prestigioase universităţi europene şi americane;
– asigurarea educaţiei studenţilor în acord cu valorile sociale şi morale elevate;
– creşterea preocupării pentru plasarea absolvenţilor în locuri de muncă adecvate pregătirii lor;
– în vederea activizării departamentelor, revenirea la seminariile de specialitate, în care să se comunice colegilor cu acelaşi preocupări rezultatele noilor cercetări;
– reluarea în toate facultăţile a activităţii cercurilor studenţeşti, inclusiv la nivel masteral şi doctoral, prin participarea celor interesaţi la susţinerea şi discutarea lucrărilor colegilor lor.
Cercetarea ştiinţifică şi creaţia originală; recunoaşterea performanţei
Cercetarea ştiinţifică (creaţia, în sens larg) a devenit motorul existenţei şi afirmării universităţilor de prim rang din întreaga lume. Universităţile au ajuns, în multe privinţe, cele mai importante instituţii de asigurare a creaţiei originale, a inovării, a cercetării. Acest domeniu se dezvoltă la UBB pe structura unei largi palete de unităţi proprii: centre de cercetare fundamentală, de consiliere şi dezvoltare profesională, de investigaţii cu profil istoric, social-politic şi juridic, de consultanţă şi cercetare în domeniile economico-administrative, de cercetare cu impact tehnologic şi ingineresc, de promovare a culturii etc. Practic aceste structuri (institute, centre, colective, laboratoare etc.) acoperă toate domeniile importante ale cunoaşterii la nivel mondial, multe dintre ele afirmându-se cu rezultate de valoare internaţională. Fireşte, în cercetare rolul de protagonişti îl au cadrele didactice şi cercetătorii, dar implicarea studenţilor, mai ales a celor din ciclurile superioare, este esenţială şi trebuie continuată, sub formele consacrate şi sub altele, noi. Direcţiile de urmat în acest sens sunt:
– valorificarea eficientă, în cadrul structurilor UBB, a înaltului potenţial uman existent;
– colaborarea cu specialişti de renume de la alte instituţii similare din ţară şi din străinătate (mai ales din ţările UE);
– dezvoltarea unităţilor actuale de cercetare şi, la rigoare, restructurarea lor;
– evaluarea tuturor unităţilor de cercetare la standardele recunoscute şi acceptate, în vederea situării lor la niveluri valorice superioare;
– acreditarea tuturor unităţilor de cercetare, în vederea accesului la fondurile destinate acestui gen de activităţi;
– încurajarea continuă a cercetării şi creaţiei originale; reducerea regiei de 25%, percepute de universitate, din valoarea proiectelor şi contractelor de cercetare (pentru stimularea obţinerii cât mai multor contracte de acest fel) sau/şi lăsarea unei cote-părţi din cuantumul acestei regii la dispoziţia departamentului ori a echipei de cercetare;
– editarea rezultatelor cercetării în publicaţii şi periodice de mare prestigiu naţional şi internaţional, indexate în baze de date din România şi din lume, fără aplicarea unor criterii unice pentru toate facultăţile şi domeniile; criteriul ISI trebuie să rămână, fără îndoială, pe prim plan în domenii precum matematica-informatica, fizica, chimia, biologia, geologia, ştiinţele economice, psihologia etc., care au adus contribuţia esenţială la atingerea de către UBB a treptei superioare de performanţă naţională şi internaţională cunoscute; aici vor trebui concentrate şi fondurile venite dinspre minister care asigură susţinerea cercetării; există, în acelaşi timp, discipline precum limba şi literatura română (şi cele ale minorităţilor naţionale), istoria şi geografia României, etnografia românească, teologia adaptată confesiunilor din România, dreptul românesc etc., pentru care validarea cea mai înaltă se face mai ales în România şi în publicaţii din România (inclusiv cu ajutorul experţilor străini); pentru astfel de domenii, bazele de date internaţionale consacrate (ISI Arts and Humanities, ERICH, EBSCO etc.) trebuie corelate şi echivalate cu ierarhii viabile interne; experienţa personală dobândită ca membru al Academiei Române ar putea favoriza un dialog interdisciplinar de succes între ştiinţele exacte, ale naturii, sociale, domeniile umaniste, fără discriminarea niciunui sector, cu avantaje substanţiale pentru toţi;
– organizarea anuală a „zilelor departamentului” şi/sau a „zilelor facultăţii”, ca manifestări ştiinţifice internaţionale de prim ordin, prin colaborarea cu ONG-uri de profil sau cu alte organizaţii, unele capabile să devină şi sponsori; se va putea păstra astfel şi un dialog viu şi transparent cu societatea civilă;
– creşterea calităţii lucrărilor publicate de Editura Presa Universitară Clujeană şi promovarea sa între editurile de prestigiu, recunoscute inclusiv la nivel internaţional;
– valorificarea, cu un înalt grad de eficienţă, a zestrei ştiinţifice a UBB, localizată parţial în Grădina Botanică, Observatorul Astronomic, în cele şase muzee, în biblioteci, inclusiv cu scopul integrării lor turistice, a intrării lor în circuitul cunoaşterii largi.
Activitatea de cercetare presupune şi prezenţa în publicaţii proprii a rezultatelor obţinute de specialişti. Universitatea este menită să tindă spre eficientizarea propriilor edituri şi periodice (cotate în bazele de date cele mai prestigioase, deopotrivă din plan naţional şi internaţional), precum şi a difuzării cercetărilor finalizate. Brevetele şi inovaţiile urmează căile consacrate de legislaţia în vigoare la nivel naţional şi internaţional, dar lucrările din domeniul cercetării fundamentale, din ştiinţele naturale, economice, sociale, juridice, filosofie, teologie, discipline umaniste şi artistice, de educaţie fizică etc. se cuvin publicate, în mare măsură, prin mijloacele existente la nivelul universităţii. Clasificarea superioară a UBB în cadru naţional impune şi menţinerea standardelor înalte şi chiar ridicarea unora la rigorile editurilor şi periodicelor consacrate. Eforturile de clasificare superioară a acestora – dincolo de toate aspectele subiective, discutabile şi contestabile – trebuie să rămână o constantă a fiecărei facultăţi, unităţi de cercetare, a fiecărui coleg cadru didactic. Se va accentua tendinţa de “livrare” a rezultatelor cercetării noastre în limba engleză şi în alte limbi de circulaţie internaţională, inclusiv prin elaborarea de ample rezumate în asemenea limbi. În general, nu ne putem face cunoscuţi peste hotare utilizând limba română. În acelaşi sens însă, suntem datori să scriem şi să citim, în continuare, în limba română – valoare spirituală supremă a identităţii naţionale – şi în limbile minorităţilor, nu doar ca semn vizibil al multiculturalismului nostru, dar şi ca simbol al valorilor pluraliste europene.
Plasarea în top 12 a UBB este o realitate care trebuie cunoscută, apreciată şi menţinută. Mai există câteva zeci de domenii, incluse recent în categoriile A sau B şi care pot ajunge relativ uşor pe primul loc în ţară. De mai mare relevanţă, pentru competiţia mondială în care ne-am înscris, sunt clasificările internaţionale. Acestea, destul de relative şi criticabile din multe puncte de vedere, sunt singurele luate în consideraţie de factorii care asigură accesul la finanţări globale, la echivalarea şi recunoaşterea diplomelor, la acţiuni de cooperare ştiinţifică şi didactică etc. Competiţia dintre universităţi presupune şi atragerea profesorilor de cel mai mare prestigiu, capabili să coordoneze centre de excelenţă de nivel internaţional.
Resursele umane
Universitatea este în primul rând o comunitate umană, formată din dascăli şi studenţi, personal administrativ, auxiliar, destinat unor servicii etc., meniţi să interacţioneze în armonie. Grija faţă de această zestre umană trebuie să fie mult mai mare decât cea faţă de clădiri, aparate, reviste etc., deşi toate acestea, până la urmă, sunt interdependente. Rectoratul este menit să asigure o atmosferă de colegialitate, de siguranţă, de încredere şi de colaborare în universitate. Preocuparea faţă de resursele umane devine vizibilă prin îndeplinirea câtorva obiective:
– echilibrul corect între numărul studenţilor, al profesorilor şi al celorlalte categorii de personal; tendinţa de creştere numerică permanentă trebuie corelată cu necesităţile reale şi cu scopul ridicării calităţii actului educativ şi de cercetare; pe de altă parte, se impun crearea de noi specializări şi chiar creşteri numerice ale secţiilor şi specialităţilor existente, acolo unde este necesar;
– menţinerea şi sporirea exigenţei în acordarea titlurilor universitare, a licenţelor, masteratelor şi doctoratelor, a abilitărilor (şi, implicit, a conducerilor de doctorate);
– promovarea în funcţii pe bază de valoare, pregătire şi competenţă;
– propuneri de stimulare a rezultatelor profesionale deosebite, de premiere a performanţelor în educaţie şi cercetare, a şefilor de promoţie etc.;
– echilibru în domeniul salarizării, în vederea aprecierii corecte a prestaţiei fiecăruia; încercarea de a evita decalajele prea mari de salarizare între facultăţi şi secţii, la grade didactice, vechimi şi calificative echivalente; există unele facultăţi care aduc resurse substanţiale prin numărul mare de studenţi (inclusiv cu taxă), altele care aduc venituri prin contractele şi granturile naţionale şi internaţionale pe care le obţin, altele care au un nivel de prestigiu ştiinţific foarte ridicat; toate au rolul lor şi niciunul dintre aceste roluri nu trebuie subestimat; este hazardat a susţine că un tip de “resurse” (de la bani până la prestigiu şi renume) este superior altuia.
Locul ocupat de UBB în clasificarea recentă a universităţilor arată o contribuţie armonioasă domeniilor fundamentale şi a celor umaniste în obţinerea acestui onorant rezultat, formate din profesori şi studenţi de mare performanţă. În multe domenii (inginerie geologică, biotehnologii, biologie, ştiinţe administrative, ştiinţe ale comunicării, asistenţă socială, ştiinţe politice, psihologie, filologie, filosofie, istorie, teologie), UBB deţine primatul la nivel naţional. Un asemenea primat va aduce cu siguranţă, începând cu acest moment, şi bani mai mulţi la buget universităţii noastre. Iar acest buget mărit trebuie să se reflecte în salariile mai bune ale corpului academic, ale personalului în general. Natural, diferenţierea salarizării în acord cu criteriile de performanţă individuală rămâne un principiu valid, care se cuvine aplicat în continuare. În acelaşi timp, salarizarea decentă (alături de alţi factori) va putea să asigure un statut social respectabil şi respectat de comunitate, deopotrivă pentru corpul didactic, cercetători şi personalul administrativ.
Pensionarea cadrelor didactice urmează să se facă în acord cu legea, cu scopul primenirii corpului profesoral şi al accesului tinerilor, dar în respectul deplin al marilor valori individuale, al personalităţilor creatoare de şcoală, al membrilor înaltelor foruri de consacrare naţională şi internaţională. Păstrarea colaborărilor cu profesorii valoroşi, în cadrele oferite de lege, este o datorie la fel de legitimă ca şi recrutarea periodică pentru universitate a celor mai valoroşi tineri.
Baza materială
UBB dispune de o bază materială extinsă şi diversificată. Pe lângă numeroasele clădiri şi spaţii care găzduiesc cele 21 de facultăţi (cu unităţile de cercetare aferente, muzee, centre culturale străine etc.) şi campusuri şi care sunt situate în aproape întreg arealul urban clujean, există edificiile extensiunii universitare de la Bistriţa, Năsăud, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Sighetu Marmaţiei, Târgu-Mureş, Zalău, Vatra Dornei, plus spaţiile serviciilor, ale unor departamente de la nivel central, Grădina Botanică, Parcul Sportiv “Iuliu Haţieganu”, Observatorul Astronomic, centrele de la Arcalia (dacă va rămâne definitiv în patrimoniul UBB) şi Beliş, Complexul de la Baru Mare, Complexul de Nataţie etc. Toate acestea presupun o administrare eficientă şi resurse financiare suficiente pentru funcţionare şi întreţinere. Activitatea în aceste edificii – inclusiv în privinţa aparaturii din laboratoarele experimentale ale facultăţilor şi institutelor destinate cercetărilor din domeniile fundamentale şi din ştiinţele naturii – trebuie îmbunătăţită. Obiectivele care privesc acest domeniu sunt:
– folosirea la nivel maxim a bazei materiale;
– inventarierea patrimoniului imobiliar actual, în vederea eficientizării folosirii sale, în cadrul unei strategii pe termen mediu şi lung;
– renovarea unora dintre spaţiile existente;
– modernizarea campusurilor, de la clădiri până la facilităţile interioare; asigurarea locurilor de găzduire a studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, inclusiv prin amenajarea de noi spaţii în acest sens;
– amenajarea în clădirile existente (de exemplu a celor din zona hotelului UBB) a unor spaţii temporare de locuit pentru asistenţii şi lectorii universitari (şefii de lucrări);
– construirea unui complex de locuinţe pentru tinerele cadre didactice ale universităţii, pe unul dintre terenurile aflate în proprietatea acesteia.
Aspectele financiare
Strategia dezvoltării şi menţinerii la înalte standarde a UBB, în condiţiile diminuării graduale a alocărilor bugetare din ultimii ani, caracterizaţi ca ani de criză, a presupus apelul tot mai insistent la noi surse de finanţare, din proiecte cu fonduri europene sau structurale, donaţii, cofinanţări etc. Acest lucru trebuie să continue, corelat fiind însă cu utilizarea judicioasă a fondurilor bugetare mărite, aşteptate în urma recentei clasificări de tip A (între “universităţile de cercetare avansată şi educaţie”) a universităţii noastre. Se impun câteva direcţii în acest sens:
– propunerea de revizuire a modului de alocare a resurselor financiare, în funcţie de un set de criterii mai complexe, prin care să fie stimulate performanţa şi competiţia, prestaţia ştiinţifică şi didactică de înalt nivel, calitatea în detrimentul cantităţii;
– noi propuneri de stimulare a facultăţilor, departamentelor şi compartimentelor cu rezultate deosebite;
– descoperirea sau reactivarea unor modalităţi eficiente de a aduce fonduri în cadrul UBB, după modelul acelor “boards of trustees”, experimentate cu succes în alte regiuni, cu precădere în SUA; stimularea finanţărilor prin granturi naţionale şi europene;
– promovarea unor noi parteneriate cu băncile interesate, în vederea obţinerii de facilităţi pentru UBB ca instituţie şi pentru salariaţii săi, mai ales pentru tinerele cadre didactice;
– descentralizarea financiară şi mutarea centrului de greutate al gestiunii fondurilor la nivelul facultăţilor şi departamentelor; distribuţia echitabilă a veniturilor între departamente şi în interiorul acestora, conform unor reguli transparente, decise de Senat, în urma consultării corpului academic;
– evaluarea periodică a execuţiei bugetare la toate nivelurile; propuneri de monitorizare şi de audit periodic, prin consilierea de cel mai înalt nivel, venită din partea specialiştilor de la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor şi de la alte facultăţi şi secţii de profil;
– găsirea căilor de asigurare a creşterilor salariale periodice;
– limitarea şi scăderea birocraţiei, simplificarea unor operaţiuni financiare;
– reducerea unor timpi de aşteptare în faţa birourilor şi ghişeelor, inclusiv prin rezolvarea on-line a unor astfel de operaţiuni.
Structurile de conducere
Modificările legislative recente impun modalităţi adecvate de exercitare a conducerii universităţii, mai ales în acord cu noile atribuţii ale Senatului Universitar şi ale preşedintelui acestuia. În acest sens, colaborarea şi cooperarea armonioasă dintre Consiliul de Administraţie şi Senatul Universitar ajung să fie cheia funcţionării echilibrate a actului de conducere, cuprins la nivel de principiu în contractul managerial. Universitatea nu este condusă de o persoană sau alta, ci de structuri colective, cu atribuţii şi răspunderi bine stabilite. Cele trei trepte principale – universitate, facultate şi departament – sunt obligate să conlucreze, conştientizând faptul că actele de decizie curente se plasează la nivelul departamentului, universitatea veghind la aplicarea strategiei, a liniilor generale.
Conducerea de la nivelul universităţii are şi menirea de a asigura reprezentarea instituţiei la modul optim, în cadru naţional şi internaţional, în faţa organismelor de conducere locală şi centrală, cooperarea cu celelalte universităţi, mai ales cu cele din Consorţiul „Universitaria” (în special cu Universitatea Bucureşti şi cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi), cu Academia Română şi cu academiile de ramură, asociaţiile profesionale, conferinţa rectorilor, cu organizaţiile universitare internaţionale, cu instituţiile similare şi complementare europene etc. O atenţie specială merită dialogul şi cooperarea UBB cu celelalte universităţi din Cluj-Napoca, toate performante, de tradiţie şi de mare viitor. Clujul este, la proporţiile sale urbane, cel mai mare şi mai compact centru universitar al ţării (la fiecare patru locuitori, unul este student), iar forţa sa intelectuală este dată de toate universităţile reunite.
Conducerea UBB trebuie să aibă în vedere, în viitor:
– aplicarea judicioasă a autonomiei universitare, în spiritul tradiţiei, dar şi al secolului al XXI-lea, în condiţiile globalizării, al programului Bologna, al calităţii României de membru al UE etc.;
– evitarea tensiunilor repetate dintre UBB şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care pot conduce la grave disfuncţionalităţi;
– iniţierea unor demersuri pentru schimbarea unor prevederi legislative necorespunzătoare evoluţiei învăţământului superior, dar respectarea legii, atâta timp cât aceasta este în vigoare; declanşarea procedurilor de abilitare, cu aplicarea hotărârilor recente, dar şi cu propuneri de corectare a unor cerinţe neadecvate; asigurarea unui serviciu juridic performant, inclusiv cu sprijinul colegilor de la Facultatea de Drept;
– formarea unor parteneriate cu importante colegii, universităţi, academii etc. străine, prin care să se ajungă la diplome comune, mai multe doctorate în cotutelă, credite transferabile, cercetări transfrontaliere;
– încheierea de parteneriate între UBB şi anumite structuri instituţionale ale societăţii civile, pentru promovarea, cunoaşterea şi aplicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi culturale la nivel naţional şi internaţional;
– promovarea raporturilor amiabile cu alte instituţii de cultură din Cluj-Napoca, inclusiv cu Filarmonica, adevărată emblemă spirituală a Cetăţii;
– regândirea relaţiilor UBB cu Clubul Sportiv “Universitatea”, purtător de nume simbolic, născut în interiorul instituţiei noastre şi dezvoltat odată cu ea, adevărat promotor al maximei latine “mens sana in corpore sano”;
– abordarea cu exigenţă maximă a vechii tradiţii academice de acordare a titlului de doctor honoris causa;
– eforturi de introducere a tehnologiilor moderne (digitale) în toate spaţiile educative, de cercetare, sociale (campusuri) etc.;
– depolitizarea completă a UBB şi a spaţiilor universitare; disputele, discursurile, confruntările politice nu trebuie să se desfăşoare sub niciun motiv în “cetatea universitară”, ci în afara ei; conducerea UBB nu se poate plasa pe poziţiile vreunui partid politic, oricare ar fi acesta, şi nu poate acţiona de pe principii de partizanat politic;
– propuneri de limitare a termenelor de ocupare a unor funcţii.
UBB dispune de numeroase cadre didactice de prestigiu ridicat, care pot oricând ocupa funcţiile de conducere academică. Nimeni nu trebuie să aibă monopolul puterii, nici măcar pentru timp limitat, ceea ce presupune activarea urgentă a mecanismelor democratice existente sau făurirea altora.
Cooperarea cu membrii corpului academic, cu studenţii şi cu celelalte categorii de personal
Conducerea universităţii face parte intrinsecă din corpul „comunităţii magiştrilor şi studenţilor” şi nu se situează deasupra acestuia decât prin răspunderile sporite, primite în chip temporar, nu prin avantaje. Natural, răspunderile acestea bine exercitate – venite ca rezultat al delegării puterii de către colegi – sunt, de regulă, răsplătite, în acord cu legislaţia curentă. Dascălii şi studenţii care fac parte vremelnic din structurile de conducere a UBB, servind comunitatea academică, nu se transformă nici în servitori, nici în stăpâni, ci devin purtătorii unei mai mari răspunderi, de care trebuie să se achite la modul cel mai înalt posibil. Grija de căpetenie trebuie îndreptată înspre studenţi, care sunt raţiunea de a fi a oricărei universităţi, iar atenţia aceasta specială va ţine seama deopotrivă de actul de învăţare şi de cercetare. Studenţii, spre a putea fi protagoniştii proceselor derulate în universitate, trebuie instruiţi la nivel superior, prin prestaţii academice ireproşabile, trebuie permanent consultaţi, chemaţi să se pronunţe, ascultaţi, antrenaţi în muncă, dar şi bine adăpostiţi în campusuri, dotaţi cu burse de studiu şi de cercetare, stimulaţi prin premii etc. Fireşte, cei care încalcă legislaţia şi regulamentele universitare vor avea de suportat penalizările obişnuite. Pentru conducerea UBB, a facultăţilor şi departamentelor sunt esenţiale dialogul cu organizaţiile studenţeşti şi opinia studenţească despre prestaţiile didactice (sondaje periodice făcute în rândul studenţilor). Conducerea UBB va urmări să contribuie, alături de structuri calificate ale societăţii civile şi de alte foruri democratice, la perfecţionarea mecanismului de reprezentare echitabilă şi corectă a studenţilor în forurile de decizie, spre a evita manifestări de carierism, autoritarism sau veleitarism în raport cu masa colegilor. De mare importanţă rămâne viaţa extracuriculară a studenţilor, care a făcut odinioară şi mai face încă faima şi asigură atracţia marilor universităţi. Formele vechi de activitate culturală şi sportivă studenţească, de petrecere a timpului liber (“loisir”) – în cluburi, case de cultură etc. – s-au perimat în anumite privinţe, dar ele pot fi reactivate, regândite şi transformate. Îmbinarea utilului cu plăcutul a asigurat succesul unor universităţi de prestigiu, iar jocul, sportul şi destinderea fac parte din esenţa fiinţei umane. Parcul sportiv “Iuliu Haţieganu” aşteaptă încă să fie folosit la reala sa valoare şi dimensiune, cerinţă venită chiar din partea donatorului.
Cealaltă componentă a comunităţii academice sunt dascălii, fără de care nu se poate imagina funcţionarea universităţii. Profesorii asigură transmiterea experienţei acumulate şi fac eforturi de investigare avansată a realităţii, ridicând prestigiul şi valoarea instituţiei. Dăscălia a fost cândva mai mult o misiune decât o meserie, fiind mereu asociată cu apostolatul, cu sacrificiile, cu modestia şi chiar cu umilinţa. Acele timpuri revolute nu se mai întorc însă: profesorii sunt oameni cu nevoi materiale şi spirituale şi trebuie trataţi ca atare, spre a se bucura de preţuire, de demnitate şi de onoare în societate. Pentru prestaţiile lor didactice şi ştiinţifice, profesorii nu aşteaptă privilegii, ci plăţi juste, care să le asigure traiul decent şi o poziţie de prestigiu în ochii elevilor şi studenţilor. Îmi propun să lupt pentru reabilitarea meseriei (misiunii) de dascăl, care trebuie să-i atragă din nou pe tineri. Dacă cei mai buni absolvenţi ai UBB nu devin dascăli ori şi dascăli (la diferite cicluri), pe mâna cui lăsăm formarea elevilor şi studenţilor viitori? Dacă această sarcină rămâne apanajul mediocrilor, atunci vom construi o lume a mediocrilor. De mare importanţă pentru dascăli sunt sindicatele şi alte organizaţii, pe care conducerea UBB trebuie să le invite periodic la dialog, să răspundă solicitărilor lor, să le asculte doleanţele şi să încerce îndreptarea neîmplinirilor şi a nedreptăţilor.
Conducerea UBB trebuie să aibă în vedere mereu totalitatea celor implicaţi în activitatea instituţiei, în varii forme:
– preocuparea pentru protejarea şi recompensarea cu mijloace legale, aflate la îndemâna conducerii, a personalului propriu, aşa cum fac toate regiile de stat sau alte instituţii publice; cum nu există fonduri pentru recompensarea cu premii băneşti a tuturor celor care ar merita, s-ar putea acorda servicii cu titlu de gratuitate sau reducere substanţială de tarife în unităţile proprii (Beliş, Baru Mare, Arcalia);
– flexibilizarea şi “umanizarea” administraţiei UBB, conform principiului că aceasta se află în serviciul studenţilor, cadrelor didactice şi cercetătorilor şi nu invers; faptul se impune cu atât mai mult cu cât UBB percepe azi o regie de 25% din valoarea proiectelor şi contractelor de cercetare;
– promovarea unui raport corect între tinerii şi seniorii UBB, cu respectarea legii, dar şi cu propuneri de modificare a legii, atunci când este cazul; evitarea tensiunilor legate de criteriile de vârstă şi renunţarea la catalogări negative ale oricărei persoane pe motive de vârstă (fie tinereţe, fie bătrâneţe); discriminarea după criterii de vârstă se pedepseşte de către legislaţia europeană; primirea optimistă a tinerilor în colective şi reluarea micilor ceremonii de pensionare care umanizau odinioară atmosfera catedrelor, unităţilor de cercetare etc., dând celui pensionat mulţumirea unei meniri îndeplinite şi preţuite;
– acordarea, la cerere, de către unităţile UBB a unor condiţii preferenţiale pentru salariaţii lor, cu ocazia unor ceremonii (pensionare, aniversări, onomastice, alte evenimente din viaţa propriilor angajaţi); oamenii trebuie să se simtă respectaţi de instituţie, în tot acest marasm al crizei şi nesiguranţei; ei nu trăiesc numai din produse ale spiritului, ci trebuie să şi mănânce, să petreacă, să schimbe impresii şi, mai ales, să râdă.
Seriozitatea şi performanţa nu trebuie asociate în niciun caz cu crisparea şi teama, iar fermitatea nu are nimic comun cu aroganţa, mai ales într-o societate a elitelor intelectuale. De asemenea, relaţiile colegiale, amiabile (inclusiv cele cu studenţii) trebuie să înceapă cu formulele de adresare consacrate (prin excluderea apelativelor jignitoare), adecvate seninătăţii ideilor şi politeţii naturale şi să continue, fără să sfârşească niciodată, cu respectul profund al demnităţii fiecărei fiinţe umane.
Concluzii
În funcţionarea din ultimele două decenii a universităţii noastre s-au înregistrat succese notabile. Acestea s-au datorat în primul rând excelentei calităţi a corpului profesoral şi a studenţilor, adevărată elită intelectuală. În acelaşi timp, au apărut şi serioase disfuncţionalităţi, pricinuite mai ales de desele schimbări legislative, de lipsa unei strategii de durată şi de continuitate la nivel central, de măsuri adoptate în pripă, de altele nelăsate să-şi arate efectele, de stângăcii numeroase şi chiar de lipsă de responsabilitate şi de profesionalism. Între cauzele acestor nereuşite trebuie să ne includem pe noi, cei de la nivelul local al universităţii, care, în cadrele autonomiei universitare, am fi putut evita sau îndrepta anumite erori. În acest sens, conducerea din aceşti ani are deopotrivă răspunderea realizărilor şi a eşecurilor.
Fiecare membru al comunităţii universitare poate să exprime opinii în legătură cu mersul UBB, cu funcţionarea instituţiei şi cu măsurile care s-ar putea lua în vederea optimizării acestei funcţionări. Nimeni nu deţine monopolul adevărului absolut, de aceea principiul colegialităţii în conducere trebuie să rămână constant.
Pe fondul cultivării creativităţii tinerilor şi al renunţării la memorarea mecanică, se repudiază tot mai mult astăzi acumularea de cunoştinţe, în favoarea învăţării tehnicilor de operare cu datele. Este nevoie de echilibru şi în acest sens. Nu din pricina prea multor date, memorate de minţile tinerilor, se înregistrează o scădere a nivelului învăţământului nostru actual, ci dimpotrivă, din pricina unor minţi prea “odihnite”, pe fondul ignoranţei şi necunoaşterii. Or, universitatea este principala instituţie care poate recâştiga interesul pentru şcoală, pentru valorile ei, respectul pentru dăscălie şi pentru specialitate, aplicând principii moderne, inovative, dar respectând şi regulile unei anumite tradiţii pedagogice care a produs rezultate bune.
Proiectul de faţă nu este un program de activitate a UBB pentru următorii patru ani şi nu poate fi nici măcar proiect exhaustiv al actului de conducere din perspectiva rectorului. De aceea, multe domenii de activitate, sectoare, unităţi, obiective etc. au rămas nemenţionate în mod intenţionat. Nu am dorit să fac un proiect de zeci de pagini, care ar fi putut fi impresionant, dar pe care aproape niciun coleg alegător nu l-ar fi citit integral. Conducerea poate doar să fie delegată de către colegi, pe timp strict limitat şi în condiţii bine determinate de legi, de Carta universitară etc. Dacă sufragiile se vor îndrepta spre mine, voi supune unei dezbateri publice gestiunea universităţii noastre şi voi cere sprijinul comunităţii academice – cadre didactice şi studenţi deopotrivă – în vederea articulării unui program judicios de dezvoltare şi de conducere a UBB pentru următorii ani. În această etapă preliminară însă, supun proiectul de faţă – limitat şi parţial – dezbaterii facultăţilor, departamentelor, institutelor şi celorlalte unităţi ale UBB şi aştept, cu deplină sinceritate, propuneri de îndreptare. Mai mult, sunt gata să particip la dezbateri publice, în interiorul instituţiei, alături de alţi competitori, pe această temă. Pot oferi explicaţii şi comentarii mai detaliate şi prin intermediul mediilor de informare, deşi sunt convins că cele mai multe dintre chestiunile universităţii se rezolvă în interiorul acesteia, prin oamenii ei, fără implicarea unor factori exteriori aleatorii, unii interesaţi mai mult de dispute, rivalităţi şi spectacular, decât de soarta instruirii şi educaţiei. Natural, rectorul şi universitatea în ansamblu au datoria să comunice cu lumea, dar nu trebuie să devină protagonişti ai emisiunilor TV şi ai paginilor jurnalistice, fiindcă munca de promovare a cunoaşterii se desfăşoară în amfiteatre, săli de seminar, laboratoare, biblioteci, arhive, muzee etc. Această atitudine, departe de a conduce spre izolare, creează condiţii optime pentru ca UBB să poată oferi societăţii proiecte de dezvoltare, soluţii de investiţii, planuri de protejare şi conservare a mediului etc. Iar criticile la adresa unor propuneri politice, locale şi centrale, referitoare la dezvoltarea economico-socială a ţării se cuvin însoţite de soluţii alternative documentate ştiinţific, cu scopul exclusiv al binelui public. Universitatea, ca tribună a elitei intelectuale, are obligaţia să comunice cu lumea, să fie deschisă spre societate şi cunoscută în societate, deopotrivă prin numeroasele sale personalităţi şi prin menirea ei de globalitate, de comunitate. În acest scop, chiar şi organizarea anuală a unei „Zile a porţilor deschise” (Open house) – preluată din arsenalul universităţilor americane – ar putea fi bine-venită.
Cred sincer că, în ciuda individualismului şi individualităţilor tot mai exacerbate (care ne înconjoară astăzi şi care provin, de regulă, din sfera politico-socială, economică, mediatică etc.), universitatea rămâne o grupare a spiritelor elevate, în cadrul căreia individul creator se poate manifesta liber. Comunitatea noastră academică nu se poate dezvolta decât prin asumarea tuturor valorilor sale, a personalităţilor de ieri şi de astăzi, cu antrenarea în muncă, în decizii şi beneficii a membrilor corpului academic, ştiinţific, a studioşilor, indiferent de vârstă şi de alte criterii formale. După întemeierea universităţilor medievale, mulţi dascăli au crezut într-o unitate a intelectului omenesc, într-o eternitate a lumii ideilor şi într-o fericire a minţii bazată pe întrebări veşnic disputabile. Ei au hrănit din aceste idei ştiinţa modernă, reprezentarea modernă despre univers şi sensul plin de nobleţe al instituţiei universitare. Aceste idei trebuie să rămână reunite, coerente, să alimenteze idealuri pe mai departe. În numele lor, profesorii trebuie să aibă asigurate cele mai bune condiţii pentru a preda, a citi, a scrie, pentru a putea iubi cultura pe care o produc şi care îi produce, pentru a-şi creşte studenţii, pentru a merge pe coridoare liniştiţi, fără teama şi ruşinea că vor fi admonestaţi. Vigoarea şi forţa creaţiei presupun oriunde şi oricând respectarea demnităţii individului creator.
Rămân convins de valorile superioare din societate pe care le apără, promovează şi depozitează Universitatea, singura instituţie care reuneşte instruirea minţii şi a sufletului, educaţia, erudiţia şi inovarea, descoperirea şi investigarea, scoţând la lumină adevărata măsură a celei mai mari valori pământene – Omul. Iar corpul academic are în sine – trebuie să aibă – forţa impunerii, apărării şi cultivării acestei supreme valori, dincolo de toate primejdiile şi constrângerile.
Ioan Aurel Pop
Vezi AICI un interviu cu Ioan Aurel Pop
