Sanatatea europeana in cifre
Pe baza datelor Kaiser Permanente International si OECD din 2010, Hotnews a conturat o harta a serviciilor de sanatate din Europa, in functie de contributiile angajatilor si angajatorilor la finantarea sistemului, ponderea asigurarilor private si serviciile de care beneficiaza. In comparatie cu tarile prezentate mai jos, Romania are cea mai scazuta alocare din Produsul Intern Brut (PIB) din intreaga Europa (4% din PIB). Contributiile sunt colectate de Casa de Asigurari de Sanatate, care deconteaza ulterior serviciile medicale ale unitatilor sanitare, dar asigurarile medicale private sunt inexistente. Asta inseamna ca, in absenta unui sistem de coplata, in sistemul medical inca exista plati informale in bani sau produse.
Modele de buna practica
Franta, de exemplu, este un stat social care asigura servicii de sanatate pentru 99,9% din populatie si suporta 78,4% din cheltuielile acestui sector. In Franta, accentul se pune pe modelul cu finantare din impozitele bazate pe venitul total, dar asigurarea nu acopera in intregime costul tratamentelor, existand un sistem de coplata. In foarte multe cazuri, aceasta este acoperita prin incheierea unei asigurari complementare, iar asiguratorii se intrec pe acest segment al asigurarilor de sanatate.
Spre deosebire de vecinii lor vestici, germanii au dreptul de a-si alege liber asiguratorul, din mai multe fonduri de asigurare non-profit, iar asigurarile sociale acopera costurile cu sanatatea pentru 87% din populatie. Persoanele cu venituri foarte mari sunt excluse din schema asigurarilor, ei avand obligatia de a cotiza la un sistem de asigurari private. Pentru ceilalti, contributia este de 7,1% sin salariu. In Olanda, sistemul de sanatate este finantat prin asigurarile de sanatate, plati directe si subventii ale statului. Toti cei care muncesc in Olanda trebuie sa cumpere asigurari private de sanatate de la asiguratorii care nu au voie sa-i refuze, indiferent de varsta si starea de sanatate. Bolile cronice, cele psihice si invaliditatea sunt acoperite printr-un regim national special. Pentru toate acestea, contributia olandezilor este de 12,55% din venit.
In Marea Britanie, contributiile la sistemul privat nu sunt la fel de des intalnite, aici toti rezidentii legali fiind inclusi, iar sistemul national de sanatate este finantat prin impozitare generala. La fel ca in Olanda, medicii de familie joaca un rol foarte important in asigurarea serviciilor primare si reprezinta un filtru de acces la medicii specialisti si la spitale. Si in Spania, sistemul de sanatate, la care toti rezidentii legali au acces, acopera 99,8% din populatie, iar asigurarile private sunt rareori contractate.
Universal sau diferentiat?
In Austria 45% din cheltuielile sistemului sunt acoperite prin asigurarile sociale de sanatate, iar paleta de servicii de care beneficiaza asiguratii este foarte larga. In Belgia populatia este acoperita aproape in intregime de asigurarile sociale de sanatate, iar cetatenii isi pot alege furnizorii, spitalul si fondul de afectiuni, pentru care platesc in functie de un set de factori. In Italia cetatenii sunt acoperiti prin Serviciul National de Sanatate, finantat prin impozitare generala. Desi pachetul de baza este universal, exista diferente mari intre calitatea serviciilor si cheltuieli, in functie de regiuni.
Intreaga populatie a Suediei este acoperita de sistemul de sanatate finantat in proportie de 86% prin impozitare, autoritatile locale fiind cele care au responsabilitatea financiara pentru si ofera serviciile sociale de bunastare. In Elvetia, in schimb, pachetele de beneficii difera, insa achizitionarea unui set de servicii de baza este obligatorie. Acestea sunt incheiate de catre companiile private de asigurari, care insa nu pot face profit de pe urma lor si nu au voie sa refuze nici un solicitant. De altfel, cea mai mare pateu a banilor din sanatate vin pe calea sistemului privat de asigurari.
Si in Irlanda exista doua categorii de servicii, in functie de contributie, cheltuielile din sanatate fiind in mare parte finantate din impozite. Sistemul ceh de sanatate este finantat in proportie de 80,5% din asigurarile obligatorii, iar fiecare individ isi poate alege fondul de asigurare, pe care il poate schimba dupa un an. Majoritatea unitatilor sanitare au ramas publice, iar majoritatea furnizorilor privati de ingrijire ambulatorie lucreaza pe baza de contract cu fondurile de asigurari de sanatate.
Diana Gabor
