21 decembrie 1989. Ultimul discurs al lui Nicolae Ceauşescu în faţa mulţimii şi prima zi de revoluție în Bucureşti

În ziua de 21 decembrie 1989, mitingul de sprijinire a politicii duse de Nicolae Ceauşescu avea loc la prânz, în Capitală, dar în multe oraşe din ţară, deja, la acea oră, autorităţile începeau să piardă controlul. Debutau ultimele 24 de ore în care represiunea comunistă se agăţa de putere.

În dimineaţa zilei de 21 decembrie, trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timişoara. Regimul a încercat să-i folosească la înăbuşirea protestului: „Directorul făbricii noastre şi un oficial al Partidului ne-au strâns în curte, ne-au dat bâte din lemn şi ne-au spus că huliganii şi ungurii devastează Timişoara şi că este de datoria noastră se mergem acolo şi să ajutăm la înăbuşirea demonstraţiilor. Dar acum mi-am dat seama că nu este adevărat”, povestea unul dintre muncitorii aduşi în oraş.

Muncitorii din Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal au fost întâmpinaţi în Gara de Nord de reprezentanţi ai grupurilor de manifestanţi. Aceştia le-au oferit apă şi mâncare şi le-au povestit ce se întâmplă în oraş. Au fost cazaţi în căminele studenţeşti. O parte dintre ei s-au alăturat timişorenilor, alţii s-au întors acasă vorbind despre victoria Revoluţiei din Timişoara.

Treptat autorităţile încep să recunoască faptul că situaţia a scăpat de sub control. Mai mulţi militari încep să fraternizeze cu demonstranţii. La ora 9.00 este citită Proclamaţia Frontului Democratic Român ca organizaţie politică menită „a realiza un dialog cu guvernul, în scopul democratizării ţării”, din balconul Operei.

La Bucureşti se pregătea ultimul miting pe care Ceauşescu avea să îl susţină. Discursul său a fost întrerupt după numai un minut. A continuat, dar scurtul moment de haos a dat speranţe celor care au început să protesteze în toate colţurile ţării.

La Arad, începând cu orele 7.40, muncitorii din Întreprinderea de Orologerie Industrială, în urma unei întreruperi de curent au încetat lucrul şi au ieşit în stradă manifestând împotriva regimului Ceauşescu. Li s-au alăturat muncitorii din celelalte întreprinderi arădene mari (Întreprinderea textilă UTA, Fabrica de Vagoane, Combinatul de Prelucrare a Lemnului) şi au început marşul de protest spre centrul oraşului în jurul orei 8.00. Aproape de centru, coloana de muncitori a fost somată de un baraj al armatei cu focuri de avertisment. Primăria Aradului era înconjurată de tab-uri şi armată. Piaţa din faţa primăriei a fost invadată de demonstranţi care protestau paşnic, scandând lozinci „Jos Ceauşescu !”, „Armata e cu noi!”, „Fără violenţă!”. Demonstranţii s-au împrăştiat după lăsarea serii. Din cei peste 80.000 de protestatari au mai rămas în stradă 100 de revoluţionari. În timpul nopţii, autorităţile au luat în calcul eliminarea demonstranţilor, dar o parte dintre liderii administrativi şi militari s-au opus.

Mai târziu, s-a constituit primul comitet local al Frontului Democratic Român din Arad.

Au loc primele manifestaţii şi proteste anticomuniste la Târgu Mureş şi la Sibiu.

La Târgu Mureş, la ora 9.00, în hala de montaj a întreprinderii IMATEX, muncitorii au insistat ca, în locul scrisorii solicitate de organele de partid, secretarul de partid să trimită o misivă către Ceauşescu, prin care să se manifesteze împotriva represiunilor de la Timişoara, pentru libertate de expresie şi împotriva altor nemulţumiri. Când Secretarul Municipal al Partidului Comunist Român a încercat să îi atragă în birou pe cei care iniţiaseră protesul, 300 de persoane au plecat spre centrul oraşului. După întâlniri repetate cu cordoanele militare, s-a deschis focul şi şase persoane şi-au pierdut viaţa, 27 de protestatari ajungând în spital în următoarele zile.

La ora 10.30, după ce realizaseră anterior zeci de arestări, forţele militare din Sibiu provoacă primele victime ale Revoluţiei din acel oraş, deschizând focul asupra manifestanţilor. Primele scandări se aud în faţa magazinului Dumbrava şi încep arestările în rândurile celor care protestează în jurul orei 9.00. Muncitorii de la Balanţa, IPL, Mecanica şi IRES ies în stradă şi se întâlnesc în Piaţa Republicii. În Piaţa Mare deja este incendiată o maşină după ce trei tineri sunt arestaţi. La ora 10.20 armata ocupă poziţii în piaţă şi în urma focului de avertisment se înregistrează primul mort al Revoluţiei de la Sibiu.

La Cugir, muncitorii încep să protesteze la Uzina Mecanică.

La 11.30 şi muncitorii de la IAR Ghimbav încep să avanseze spre centrul Braşovului.

Mişcările de stradă au început şi la Reşiţa în jurul orei 15.00, o coloană formată din aproximativ 3-400 de angajaţi de pe platforma industrială Câlnicel pornind înspre centrul civic al oraşului. În afară de geamurile de la intrarea clădirea Judeţenei de Partid şi de câteva tablouri cu Ceauşescu, la Reşiţa nu s-a mai distrus nimic în acel moment.

La Cluj-Napoca, Revoluţia a început în Piaţa Libertăţii (acum Piaţa Unirii), unde întreruperea discursului lui Nicolae Ceauşescu a fost întâmpinată, aproape de ora 13.00, de scriitorii clujeni, de la geamul Asociaţiei Scriitorilor şi al revistei Tribuna, cu scandarea „Victorie”, iar ulterior, în jurul orei 15.00, grupul de 10-15 persoane, condus de actorul Călin Nemeş, a constituit catalizatorul revoltei. Acesta s-a adresat trecătorilor din piaţă şi le-a cerut să se solidarizeze cu timişorenii, strigând „Timişoara, Timişoara”, iar, la apariţia militarilor, şi-a desfăcut haina şi s-a îndreptat spre aceştia. în jurul orei 14.00, pe platforma industrială a oraşului, muncitorii care au ieşit din schimbul întâi de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) s-au adunat în faţa întreprinderii, iar lor li s-au alăturat cei care ar fi urmat să intre în schimbul al doilea. Sute de oameni s-au încolonat şi au pornit pe jos spre centrul oraşului. În Piaţa Libertăţii, la Astoria şi la Fabrica de Bere, militarii au tras, momentele fiind surprinse în fotografii.

La ora 16.00, în Braşov are loc o manifestaţie în faţa Comitetului Judeţean de Partid, la care participă muncitori de la uzinele Tractorul, ICA Ghimbav şi Steagul Roşu.

La propunerea primarului Capitalei, Barbu Petrescu, a fost convocată pentru 21 decembrie în jurul prânzului o mare adunare populară menită să exprime sprijinul populaţiei faţă de conducerea de partid şi de stat. La ora 12.39 începe mitingul de sprijinire a politicii duse de Nicolae Ceauşescu. După numai un minut şi jumătate, discursul este întrerupt. Mişcări bruşte venite dinspre marginile adunării şi sunetul unor petarde au transformat manifestaţia în haos. Mulţimea a încercat să se împrăştie. O parte dintre participanţii la adunare s-a regrupat lângă hotel Intercontinental şi au început să protesteze. Ceauşescu reia discursul după trei minute de haos în care nimeni nu înţelegea de unde vin ţipetele din Piaţă. Ultima parte a discursului include promisiuni de creşteri salariale şi cere să fie apărate, „cu toată forţa, integritatea şi independenţa Românie””, mai mult, Ceauşescu citează şi din „Deşteaptă-te române”, cântecul patriotic care se auzise la Timişoara şi care va fi imnul României postcomuniste. „Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină, decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ”, spune Ceauşescu de la balconul Comitetului Central. Ultima sa luare de cuvânt s-a încheiat cu solicitarea de a fi organizate în toate întreprinderile grupe de menţinere a ordinii, de „apărare a socialismului, a tot ceea ce am realizat, a independenţei ţării. Cu toţi să acţionăm în slujba poporului, a independenţei şi socialismului”.

Oamenii care au părăsit piaţa erau panicaţi, aruncau pe jos steagurile şi pancartele cu lozinci. Foarte mulţi dintre ei s-au regrupat pe străzile învecinate Pieţei Palatului, şi au început să strige sloganuri anticomuniste şi anticeauşiste: „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”, „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, „Ceauşescu, cine eşti/ Criminal din Scorniceşti”. În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piaţa Kogălniceanu până în Piaţa Unirii, Piaţa Rosetti şi Piaţa Romană.

Între orele 13.30 şi 14.00 sunt reţinute 150 de persoane, iar în faţa Hotelului Negoiu cade prin împuşcare prima victimă a Revoluţiei din Capitală. Începând cu orele 18.00, a început reprimarea propriu-zisă care a durat până la a doua zi, ora trei dimineaţa. Protestatarii au fost întâmpinaţi de soldaţi, tancuri, TAB-uri, ofiţeri ai USLA (Unitatea Specială de Lupta Antiteroristă) şi ofiţeri de Securitate îmbrăcaţi în haine civile.

Pe măsură ce se apropia miezul nopţii, dispozitivul condus de generalul Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale, a tras asupra mulţimii de pe clădiri, pe străzi laterale şi din tancuri. S-au înregistrat multe victime prin împuşcare, înjunghiere sau strivire de vehiculele armatei. Un vehicul blindat a intrat în mulţime în apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii foloseau jeturi de apă, iar miliţienii băteau şi arestau oamenii. Protestatarii au construit o baricadă în faţa Restaurantului Dunărea, rezistând până la miezul nopţii când forţee de ordine au demontat construcţia.

Răniţii şi morţii au fost transportaţi mai ales la Institutul de Medicină Legală, Spitalul de Urgenţă, Spitalul Colţea şi secţia de neurochirurgie a Spitalului Gheorghe Marinescu. Procuratura Generală şi Direcţia Sanitară au interzis autopsierea victimelor decedate. S-a dat ordinul – la fel cum s-a procedat şi cu revoluţionarii ucişi la Timişoara – de incinerare a cadavrelor, dar acest ordin nu a mai fost executat.

În urma intervenţiei forţelor de ordine, au fost ucise 50 de persoane, 462 rănite, 1.245 arestate şi transportate la penitenciarul Jilava. Nicolae şi Elena Ceauşescu au rămas în acea noapte în dormitorul special pregătit din clădirea Comitetului Central al P.C.R., pentru a fi informaţi operativ asupra desfăşurării evenimentelor şi a da indicaţii privind modul de acţiune. Cam pe la 01.00 noaptea, Vasile Milea şi Iulian Vlad l-au informat pe Nicolae Ceauşescu că zona centrală a Bucureştilor a fost degajată de manifestanţi.

Răniţii şi morţii au fost transportaţi la Institutul de Medicină Legală, Spitalul de Urgenţă, Spitalul Colţea şi secţia de neurochirurgie a Spitalului Gheorghe Marinescu. Procuratura Generală şi Direcţia Sanitară au interzis autopsierea victimelor decedate. S-a dat ordinul de incinerare a cadavrelor, ca şi în cazul victimelor de la Timişoara, dar acest ordin nu a mai fost executat.

Sursa: Mediafax