Un student clujean a fost rupt în bătaie de un francez, la spartul târgului, la „Janis-Club”, în dimineaţa zilei de vineri, 18 ianuarie. Total neinspirat, tânărul intervenise să-i despartă pe nişte prieteni ai săi din grupul său, care se certau cu doi francezi, unul dintre ei fiind chiar agresorul. Ghinionul său a fost că respectivul, mai proaspăt fizic, l-a luat pe sus şi l-a aruncat în cap, lovindu-se serios la contactul cu solul. Apoi, cei doi francezi au părăsit în grabă clubul, urcând într-un taxi, încântaţi de ispravă şi liniştiţi deoarece aveau un avion spre Franţa peste doar câteva ore… La această oră tânărul cumpăneşte posibilităţile sale într-o eventuală luptă în justiţie cu agresorul, dispărut fără urmă!
Tânărul de 20 de ani păşeşte în sala de aşteptare a I.M.L., cu un aer misterios, având faţa acoperită aproape complet de bandaje şi aducând a personaj din filmele horror! Mărturiseşte, după ce-i promit că-i păstrez secretă identitatea, că vinerea trecută, în jurul orei 5.00 dimineaţa, se afla cu nişte prieteni în rău famatul „Janis-Club”, din buricul municipiului Cluj-Napoca. Povesteşte acesta, cu glas stins: „La un moment dat, când se apropia ora închiderii, prietenii mei au început să se certe cu doi francezi, cam de vârsta noastră, cu care stătuseră până atunci de vorbă, timp îndelungat… Atunci, pentru că situaţia părea să fi scăpat de sub control şi era evident că urma o încăierare între ei, am sărit să-i despart. Însă, în secunda următoare am dat de belea: unul dintre francezi, mai proaspăt fizic, m-a înşfăcat, ca la wrestling, m-a ridicat şi m-a aruncat apoi, direct în cap, pe duşumea! Apoi, s-a urcat pe mine şi a început să-mi care la pumni, peste tot, chiar dacă prietenii mei încercau să-l împiedice. Într-un târziu, am reuşit să mă ridic şi l-am pocnit şi eu de vreo două ori. Şi, văzând că fug am luat-o prin curte, după ei – şi am reuşit doar să-i văd cum urcă într-un taxi”. Arată mai departe că a urcat, la rândul său, într-un taxi şi s-a prezentat la U.P.U., unde medicii i-au acordat primul ajutor după care l-au trimis, cu o ambulanţă, la Clinica de Chirurgie Maxilofacială de pe strada Pavlov. Îşi continuă studentul relatarea: „La U.P.U. stătusem de la ora 5.00 până la 10.00, iar la Chirurgie Maxilofacială încă vreo două ore, până să fiu lăsat acasă. Acum am venit la I.M.L. să-mi scot certificat, mărturisesc sincer că doar pentru orice eventualitate. Asta pentru că am aflat de la prietenii mei că francezii le-au spus, înainte ca individul respectiv să mă bată, că aveau avion spre Franţa doar peste câteva ore şi vor să fructifice din plin şederea din Cluj. Eu cred, văzându-i francezului rânjetul de pe figură când mă lovea, că acesta s-a distrat cu mine înainte de a pleca acasă. Acum sunt în dubiu, mai ales că şi părinţii mi-au spus că ar fi un efort prea mare de timp să-l reclam şi apoi să aştept până ce poliţia îl găseşte şi-l aduce înapoi în ţară… Dar, mai văd ce-o să fac, am două luni la dispoziţie de la producerea faptei, pentru a-i întocmi plângere penală, plus că o să văd cum decurge şi starea sănătăţii mele”. Dar, când să întocmească formalităţile necesare primirii sale în cabinetul de consultaţii se trezeşte că-şi pierduse, undeva, pe traseu, cartea de identitate. Aşa că dă fuga, urgent, înapoi la „Maxilo” în speranţa că şi-o va găsi. Se întoarce la I.M.L. Cluj abia a doua zi, cu ea în mână. Apoi, după ce-şi completează formularul şi plăteşte taxa de treizeci şi opt de lei, un asistent medical îl pofteşte în cabinetul de consultaţii. Curând, după câteva minute de şedere, studentul se întoarce cu un certificat în care legiştii i-au recomandat între 14 şi 16 zile de îngrijiri medicale. În continuare, grăbit, îşi ia rămas bun şi părăseşte, în fugă, instituţia medicală…
