Decizia de ieri a Curții Constituționale de a declara constituțională Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a împărțit – cum era de așteptat – românii în două tabere.
Deși era previzibilă decizia CCR, cu toate acestea există voci care contestă în continuare legalitatea acestei secții, ignorându-se cu bună știință faptul că nu s-a făcut altceva decât să se aducă la suprafață activitatea unei secții „subversive” din Direcția Națională Anticorupție, cu ajutorul căreia se exercitau presiuni asupra magistraților.
Avocatul Toni Neacșu, într-o postare pe pagina sa de Facebook, publică articolul intitulat „Sfântă ipocrizie și grotescă propagandă!”, în care arată celor care vor să înțeleagă că SIIJ respectă „cele mai mari standarde de independență existente la nivel european, ba chiar le depășește cu mult”.
Redăm integral articolul publicat de Toni Neacșu:
„Sfântă ipocrizie și grotescă propagandă!
Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție este singura structura din Ministerul Public pentru care sunt prevăzute legislativ toate garanțiile pentru independență și imparțialitate deplină. Condițiile pentru numirea procurorilor în această structură respectă cele mai mari standarde de independență existente la nivel european, ba chiar le depășește cu mult.
Funcțiile înalte de conducere din cadrul Ministerului Public sunt ocupate prin numiri pur politice. Atât funcția de Procuror general al PICCJ, cât și cea de procuror șef DNA sau DIICOT sunt funcții în care factorul politic are rolul determinant. Rolul Consiliului Superior al Magistraturii, garantul constituțional al independenței justiției, este decorativ, avizele lui fiind doar consultative.
Persoanele care ocupă aceste funcții sunt desemnate ca urmare a unor înțelegeri politice (citește troc) dintre Ministrul Justiției, implicit Guvern și majoritatea parlamentară care susține politic Guvernul, și Președintele României. Nu există nici un fel de garanție la nivelul legislației pentru numirea în aceste funcții pe criterii de profesionalism, nu se organizează concurs și nu există condiții minime pe care candidații ar trebui să le îndeplinească pentru a-și dovedi experiența și profesionalismul.
În vreme ce numirile în toate celelalte funcții de conducere din Ministerul Public, adică la parchetele obișnuite, se face ca urmare a unui concurs organizat de CSM și a rezultatelor acestuia, pentru a ocupa cele mai înalte fucții de conducere din parchete este suficient să fii agreat de instituțiile politice implicate, adică Ministrul Justiției și Președintele României.
Până la recentele modificări ale legilor justiției putea fi numit în cele mai înalte funcții din Ministerul Public, procuror general, procuror șef DNA și DIICOT, orice procuror de la orice parchet, inclusiv de la cel de pe lângă judecătorie dacă avea o vechime de numai 10 ani, în care inclus și stagiul. Singura condiție era să fie propus de Ministrul justiției și agreat de Președintele României. Ca absurdul să fie deplin, un procuror care de exemplu nu ar fi putut ocupa prin concurs postul de Prim Procuror al parchetului de pe lângă Tribunal, pentru că nu avea gradul necesar ci funcționa la parchetul de pe lângă judecătorie, putea bine mersi, dacă era agreat politic, să fie numit ditamai procurorul general al României. Aceasta este legislația care a permis subordonarea activității parchetelor factorului politic și serviciilor secrete. Daniel Morar, Laura Codruța Kovesi, Tiberiu Nițu, Augustin Lazăr au fost numiți, potrivit legislației de atunci, politic iar nu profesional în funcțiile pe care le-au ocupat.
Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a apărut tocmai pentru a scoate judecătorii și procurorii de sub presiunea unor parchete conduse de persoane agreate politic, în speță a DNA.
Care sunt, prin contrast, garanțiile că această secție este la un nivel de independență care până acum nu a fost cunoscut de procurorii din România?
- Numirile procurorilor care funcționează în cadrul Secției se fac exclusiv ca urmare a câștigării unui concurs, organizat direct de CSM, garantul indepndenței justiției. Criteriile pentru numire la această secție sunt pur profesionale, nici un politician, inclusiv Ministrul Justiției neavând vreun cuvant de spus.
- În vreme ce la DNA sau DIICOT pot funcționa procurori cu doar 10 ani vechime și care sunt numiți printr-un interviu organizat de procurorul șef (doar recent la DNA s-a introdus interviu la Secția pentru procurpri a CSM), cel despre care am stabilit că este numit de politicieni, la Secția specială pot funcționa doar procurori cu o vechime de cel puțin 18 ani.
- Dacă la DNA sau DIICOT, structuri din cadrul Parchetului General, pot fi numiți direct procurori de la cel mai mic nivel profesional, la nivel de parchet de judecătorie, sărind astfel etapele profesionale până la cel mai înalt grad din justiție, la Secția specială nu pot participa la concurs decât procurori care au gradul de Parchet de pe lângă Curtea de apel, deci care au parcurs firesc întreaga ierarhie profesională.
- Numirea procurorului șef al Secției se face doar printr-un concurs organizat exclusiv de CSM, din comisia de concurs făcând parte 4 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Poate fi numit procuror al acestei secții doar persoana care are cel puțin 18 ani vechime și are deja cel puțin grad de parchet de pe lângă curte de apel. Ministrul Justiției, Președintele României, sau orice altă instituție sau persoană politică nu are nici un cuvânt de spus în această procedură.
Concluzia este cea deja enunțată mai sus. În România, prin înființarea acestei secții speciale au fost consacrate legislativ cele mai înalte garanții pentru independență, imparțialitate și neimplicare politică, garanții mult sporite față de ceea ce se întâmplă la nivel european și care reprezintă maximul în ce privește organizarea procurorilor. Existența acestei secții este garanția independenței reale a judecătorilor, eliberați de presiunea și șantajul exercitat de DNA, în cadrul căruia funcționa netransparent o secție similară, care se ocupa doar de magistrați”.
Sursa: qmagazine.ro
