Dosarele de retrocedare din Sibiu scot la iveală adevăruri istorice dureroase. Casă cu casă… de la evrei

Ancheteonline, în colaborare cu revista „Cațavencii”, continuă seria de dezvăluiri legate de retrocedările controversate din Sibiu. Jurnaliștii prezintă cum a încercat Hildegard Bradl să-și recupereze imobilele dobândite de familia sa în vremea Grupului Etnic German, fâcân referire la „procesul deschis de deputatul PNL Hildegrad Brandl (în calitate de mandatară a familiei sale), o apropiată a Iohanniștilor, pentru recuperarea mai multor imobile și terenuri din Sibiu, care ar fi aparținut înaintașilor ei“. Vă prezentăm mai jos ancheta realizată de ancheteonline.ro, în colaborare cu revista Catavencii.

Dosarele de retrocedare din Sibiu scot la iveală unele adevăruri istorice dureroase. Din analiza acestor cazuri, avem șansa de a reconstitui unele momente tenebroase din vremea celui de-al doilea război mondial. De asemenea, descoperim personaje importante din vremea noastră, care, în încercarea disperată de a scoate  bani din procesul de restitutio in integrum, se deconspiră ca fiind urmași ai colaboratorilor regimului nazist din România.

Înaintașii deputatei PNL Hildegard Brandl, membri ai Grupului Etnic German

Un asemenea subiect avem în dezbatere în acest articol. În speța de față vorbim despre procesul deschis de  Hildegard Brandl (în calitate de mandatară a familiei sale), o apropiată a Iohanniștilor, pentru recuperarea mai multor imobile și terenuri din Sibiu, care ar fi aparținut înaintașilor ei. O parte din aceste bunuri revendicate, astăzi, de Brandl au fost proprietăți luate abuziv de statul totalitar din vremea războiului unei familii de evrei, în baza legilor punitive din timpul celui de-al doilea război mondial și care au ajuns atunci, în 1940, pe mâna unor străbunici ai doamnei deputat (familia Fleischer), privilegiați de statutul de membru al Grupului Etnic German.

În urma cercetării atente a unor documente din arhivă, aflăm că proprietățile străbunicilor lui Brandl, aflate pe numele lui Charlotte și Maria Fleischer, au fost confiscate, după 23 august 1944, de statul român, prin decret regal, în baza Convenției Comisiei Aliate semnate de țara noastră. Înaintașii deputatei Hildegard Brandl apar pe lista CASBI (Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice), instituție care a fost înființată special pentru a gestiona bunurile ”dușmanului” și care a funcționat până la instaurarea comunismului. Acest lucru demonstrează, fără putință de tăgadă, că rudele de sânge ale deputatei PNL, care au trăit în vremea războiului, au colaborat cu regimul nazist, fiind membri ai GEG.

Mai mult, rudele de sânge ale  doamnei Brandl, beneficiind de un statut special în mediul hitlerist din Sibiu, au stat la masa celor care au tras foloase de pe urma prevederilor antievreiești din vremea celui de-al doilea război mondial. Astfel, familia Fleischer, adică străbunicii lui Hildegard Brandl, și-au însușit terenuri confiscate de la un avocat evreu, ca rezultat al politicii statului totalitar de deposedare de bunuri a populației ”inamice”. Totuși, toate încercările familiei Brandl, de după 1989, de a intra în posesia bunurilor revendicate, în baza legilor de reconstituire a proprietății, au eșuat în condițiile în care nu au putut dovedi că au fost naționalizate de comuniști, deoarece au fost  confiscate de regimul regal pentru colaborare cu naziștii.

Se revendică o stradă întreagă

Procesul de retrocedare către familiei Brandl a început în 2001 prin solicitări în instanță, iar apoi, din 2005, prin deschiderea unui dosar de restituire (nr. 7465) la Primăria Sibiu și prin notificarea depusă la Oficiul de Cadastru. Dosarul a fost gestionat de Hildegard Brandl, împuternicită de tatăl său, Viktor Adrian Brandl, în numele bunicii ei, Erna Alice Ciuceanu, născută Fleischer (fata Mariei Fleischer). Actele notariale au fost întocmite de Radu Gabriel Bucșe, iar reprezentarea în instanță a fost asigurată de casa de avocatură Dorin Suciu. Poate nu întâmplător, cele două notabilități din oraș au lucrat direct sau indirect cu Klaus Iohannis în retrocedările de case către familia sa sau către FDGR și Biserica Evanghelică. Totul, în perioada în care Iohannis a fost primar al Sibiului.

Potrivit dosarului de retrocedare, familia Brandl revendică întreaga stradă Islaz din Sibiu, plină de case și terenuri, dar și terenuri din centrul orașului (cum ar fi locul unde s-a construit magazinul Dumbrava), precum și despăgubiri financiare de peste un milion de mărci germane, acolo unde nu se putea retroceda în natură. Deși la dosar nu au fost depuse documente sau probe concludente, doamna Brandl a continuat până în pânzele albe cu revendicarea doar a unei case și a terenului de sub ea, de pe strada Izlazului nr. 10, dar și a terenului de grădină din spatele imobilului, care a aparținut familiei avocatului Matyaș Lazăr, un lider al comunității evreiești din Sibiu în perioada interbelică.

Proprietarul de drept nu avea habar

Abia după trei ani, în 2008, a aflat familia Avram, proprietarul de drept din strada Islazului nr. 10, că imobilul său este în plin proces de retrocedare.  Nici Primăria, nici Oficiul de Cadastru nu i-a înștiințat că există o notificare de restituire. Totul s-a făcut pe ascuns, ”noaptea ca hoții”. Doar dintr-o întâmplare, Maria Avram a aflat că este pe cale să-și piardă casa. ”Am aflat de situație pentru că trebuia să plătesc impozitul”, ne-a declarat doamna Avram. Mai mult, clădirea, ca bun aparținând familiei Avram, a fost radiată din cadastru. Din senin, au dispărut câteva pagini ale acestei proprietăți.

De aici începe o adevărată luptă a familiei Avram pentru redobândirea casei sale, care se finalizează printr-o victorie în instanță, în anul 2015. Lupta s-a purtat nu numai cu doamna Brandl și cu influențele sale la cel mai înalt nivel, dar și cu Primăria, care avea ca atribuție soluționarea cazului, potrivit legilor de reconstituire a dreptului de proprietate. Deși putea rezolva foarte repede dosarul, dând respingere, ținând cont de lipsa de documente justificative pentru restituire, Primăria a tergiversat închiderea cazului. Potrivit declarației doamnei Avram, Primăria a așteptat ani de zile ca familia Brandl să aducă documentele necesare pentru restituire. Dar acestea nu au venit niciodată.

În final, Primăria respinge

Abia pe 18.05.2015, Primăria respinge definitiv cererea de retrocedare depusă de Viktor Brandl, prin mandatarul Hildegard Brandl, ”întrucât nu au fost depuse înscrisurile prevăzute de art. 23 din Legea 10/2001”. Deci după 13 ani de când această cerere a fost depusă la Primărie! Ani în care Maria Avram a alergat disperată pe la toate autoritățile pentru a nu fi evacuată din propria casă, construită de tatăl său în 1970.

Dar Brandl nu s-a lăsat și a dat în judecată Primăria pentru această decizie. Sentința definitivă și irevocabilă a venit în data de 03.12.2018, când Tribunalul Sibiu ”respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Brandl Viktor”. Dreptatea nu a putut fi obținută decât după un război total, care a durat 17 ani. De menționat este și faptul că familia Brandl s-a zbătut să pună mâna și pe terenul din spatele casei Avram, din strada Izlazului nr. 10. Adică pe un teren de casă și grădină, care a aparținut familiei  avocatului dr. Lazăr Matyaș, un evreu de frunte din Sibiu. Acesta a fost deposedat de bunurile sale în urma legilor de românizare din vremea regimului Antonescu, beneficiară fiind familia înaintașilor deputatei Brandl, mai exact a soților Fleischer. Potrivit legilor românizării, Guvernul Antonescu a urmărit deposedarea evreilor de proprietățile lor și scoaterea acestora la licitație, pe sume derizorii. De această legislație au beneficiat din plin și liderii Grupului Etnic German, acolo unde această formațiune paramilitară funcționa ca ”stat în stat” (de exemplu, Sibiu, Brașov).

Așa și familia Fleischer, colaboratoare a regimului nazist, s-a folosit de legislația antievreiască a Guvernului Antonescu pentru a intra în posesia bunurilor dr. Matyaș din strada Izlazului. Potrivit documentelor vremii, a fost vorba despre scoaterea la licitație a terenurilor respective (o formă de acoperire a abuzului evident, utilizată la acea vreme) ale avocatului evreu, pe o sumă modică, iar cumpărător a fost Iohann Fleischer, capul familiei.  Acesta și-a trecut casele obținute de la evreu pe numele soției sale, Charlotte Fleischer, născută Haas, și al cumnatei sale, Maria Fleischer, născută Schultz (soția fratelui său Viktor). Trebuie precizat că parte din proprietatea acestei familii, colaboratoare cu regimului nazist, trecută pe numele Charlotte Fleischer apare în arhivele naționale ca fiind confiscată după 1944 și trecută în patrimoniul Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI), instituție care a gestionat, până la instaurarea regimului comunist, toate bunurile preluate de la dușmanii Aliaților, în baza convențiilor internaționale. La dosarul CASBI, persoane fizice, județul Sibiu, apare, la numărul 885, Charlotte Fleischer, cu adresa Sibiu, strada Friedenfels nr. 13. Este vorba de actuala strada Noica, ce cuprindea și o parte din strada Unirii. Menționăm că Hildegard Brandl a revendicat și terenul pe care s-a construit Magazinul Dumbrava, situat pe strada Unirii.

Avocatul și-a recuperat bunurile după război

Avocatul Matyaș și-a recuperat terenul din strada Izlazului în urma unui proces din 1946, demonstrând că a fost deposedat în mod ilegal. Astfel, potrivit sentinței civile nr. 48/1946 a Tribunalului Sibiu, dr. Lazăr Matyaș a cerut ”anularea și revocarea unor cote de dispoziție, în împrejurări excepționale” și dispune ”anularea licitației ținute în ziua de 21 octombrie 1940, la cartea funciară, la imobilele (n.r. – terenuri) cuprinse în registrul comunei Turnișor (n.r. – actual municipiul Sibiu, care cuprindea și strada Islazului), cu nr. 2145 și 32 c.f.”. Instanța ”obligă pârâtele Charlotte Fleischer, născută Haas, și Maria Fleischer, născută Schultz, din Sibiu, să restituie aceste imobile reclamantului, iar reclamantele să fie obligate să restituie pârâtelor suma de 89.700 lei drept plata făcută de pârâtă de adjudecare a imobilelor (n.r. – terenuri)”. Instanța constată că ”reclamantul a depus la dosar o tranzacție încheiată în data de 19 martie 1946 între ea și partea pârâtă” și, astfel, consimte la ”reîntabularea dreptului de proprietate în favoarea reală a reclamantului”.

De asemenea, în cartea funciară a acestor imobile se arată: „ În baza sentinței Tribunalului Sibiu, cu nr. 48 din 28 martie 1946, dosar nr. 1116/1945 și a tranzacției anexă, conform art. 19 și 20 din legea pentru abrogarea măsurilor legislative antievreiești publicate în Monitorul Oficial nr. 294 din 10 decembrie 1944, se restabilește starea cărții funciare anterioare, cu titlul de drept restabilire în favoarea lui dr. Lazăr Matyaș, avocat în Sibiu”.

În concluzie, putem spune că s-a făcut dreptate pentru familia Avram, în anul 2018, și pentru familia Matyaș, în anul 1946, în fața intențiilor ”opresive” de deposedare de bunuri ale familiei lui Hildegard Brandl, ai cărei înaintași au fost lideri marcanți ai regimului nazist. Dreptate câștigată în instanță, după mulți ani de umilințe și tendințe discreționare ale autorităților locale, de atunci și de acum. Atunci, sub dictatul Grupului Etnic German, acum, sub autoritatea unei primării abuzive.

Cine este Hildegard Brandl?

Parteneră de viață a omului de afaceri Dragoș Anastasiu, patronul de la Eurolines, Hildegard Brandl este membru PNL, candidată la alegerile din 2016, fără succes. Prietenă bună cu Carmen Iohannis și foarte apropiată de FDGR, este săsoaică de origine și a emigrat în Germania pe când avea 5 ani. Și-a petrecut cinci ani în Venezuela (concindență sau nu, se pare că străbunicul său, Iohann Fleischer, s-a refugiat în această țară după război), unde a lucrat la câteva proiecte imobiliare, apoi s-a întors în țară. De profesie este arhitect, iar în politică a aterizat la îndemnul prietenului ei Dragoș.

Răspunsul doamnei Brandl:

”Pentru că familia mea trăiește în Germania, eu am fost mandatată să mă ocup de cererile lor de retrocedare în baza documentelor pe care le-au deținut și care aparțin familiei. S-au revendicat doar terenuri și nu case. Terenurile revendicate au fost cumpărate în mod legal în anii 1930 de către străbunica mea, Marie Fleischer, și de cumnata ei, Charlotte Fleischer, de la proprietarii de atunci. Cine anume a fost proprietar la acel moment nu mai știm. Soțul doamnei Charlotte Fleischer s-a numit Johann Fleischer și a fost fratele străbunicului meu, Viktor Fleischer. Străbunicul meu și fratele lui au avut până în anii 1940 un magazin de articole de pielărie.

Din câte știm noi, proprietățile în cauză ale familiei Fleischer (dar și, în general, ale populației germane din Ardeal, Banat și Satu Mare) au fost preluate în mod abuziv de regimul comunist, iar retrocedările sunt reglementate conform Legii 10 din 2001.”