Grea povară pentru bărbaţi e dragostea! De acest lucru s-a lămurit cu prisosinţă Alexandru, un om cumsecade, în vârstă de 52 de ani, din Apahida care s-a prezentat miercuri 20 martie, bătut-măr, la I.M.L.Cluj! Povesteşte că, din iubire necondiţionată, a făcut greşeala să-i cumpere concubinei sale o pereche de cercei de aur, iar ea pur şi simplu şi-a bătut joc de gestul său, oferindu-i apoi cerceii fiicei sale dintr-o altă căsătorie. Iar după ce omul a certat-o pentru gestul ei, aceasta şi-a chemat un alt fiu de-al ei, care l-a tocat mărunt, cu o coadă de lopată, chiar în pat, în timp ce dormea!
Alexandru e un umil muncitor, în vârstă de 52 de ani, care lucrează la Cluj-Napoca dar locuieşte, cu chirie, în comuna învecinată Apahida. Povesteşte, cu ochii înroşiţi, de la loviturile încasate vinerea trecută, că „isprava” îi aparţine lui Florin, fiul din prima căsătorie a concubinei sale, Viorica. Dar, mai mult decât de bătaie lui Alexandru îi pare rău de iubirea necondiţionată pe care i-a oferit-o nerecunoscătoarei şi insensibilei Viorica, cea pentru care – până vineri, 15 martie – şi-ar fi dat şi viaţa… Este însoţit la I.M.L.Cluj, de doi tineri din sat, cărora li s-a făcut milă de Alexandru şi de modul neajutorat al său de a fi, hotărâţi să-l coordoneze îndeaproape, asta până ce omul îşi va afla dreptatea. Povesteşte bărbatul, teribil de cătrănit: „Am iubit-o mult pe Viorica, deşi avea trei copii mari, dintr-o căsătorie dinainte de legătura noastră. Aşa că, la împlinirea a şase ani de când sunt cu ea, i-am cumpărat cu 450 de lei o pereche de cercei de aur. Însă vineri am văzut că nu-i mai are. Cu greu, mi-a mărturisit că i-a dat fiicei sale, pentru simplul motiv că nu i-a făcut până atunci vreun cadou! Şi eu, care m-am împrumutat să-i cumpăr, iar acuma nu mai am bani nici să plătesc chiria locuinţei unde stăm”! Intervine unul dintre tinerii care-l însoţeşte: „E un om bun, ca pita lui Dumnezeu. Noi, pe lângă faptul că suntem colegi de muncă suntem şi vecini, iar eu locuiesc la câteva case distanţă de el. În ziua respectivă, a trecut pe la mine şi mi-a lăsat o bere, după care s-a dus acasă. Şi pe la cinci jumate numa` am văzut că merge salvarea spre casa lui, trecând pe lângă mine! La Şoni se ducea! Şi el, prostul, după ce-a fost bătut a refuzat să meargă la Urgenţă, unde au vrut medicii să-l ducă! Zicea că n-are bani să se întoarcă acasă”! Revine Alexandru, care-mi descrie apoi, temeinic, întregul „tablou” al evenimentului: „După ce-am mustrat-o pe femeie m-am culcat puţin, dar am fost trezit cu lovituri de coadă de lopată şi pumni în cap! Fiul ei, Florin, fusese chemat de maică-sa şi acum mă bătea, chiar acolo unde mă aflam, în pat! M-a dat apoi jos şi m-a călcat în picioare, fiind întrerupt doar de poliţie, care a venit rapid la faţa locului! Iar eu, după venirea salvării am refuzat să merg cu ei la Cluj – asta pentru că nu mai aveam bani ca să mă întorc acasă, la Apahida! Asta a fost tot”. Bărbatul este poftit, curând, în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce după câteva minute, cu un certificat în care legiştii i-au recomandat între 9 şi 10 zile de îngrijiri medicale. După care bărbatul adaugă, înainte de plecare: „Acuma, vă jur, am terminat cu ea! Nu mai vreau s-o văd. N-o dau afară din casă, că nu-i casa noastră, dar i-am zis că până îmi găsesc o altă gazdă o cameră e a ei şi una a mea… Însă un lucru e clar: n-o să mai trăiesc alături de o femeie care m-a trădat în aşa hal şi, mai mult, de-acuma vă jur că n-o să mai am încredere nici în cămaşa de pe mine”! Apoi, luându-şi rămas bun, părăseşte tăcut încăperea, urmat îndeaproape de „locotenenţii” săi…
