Drumul Academiei SRI, sub bagheta lui Adrian Ivan, se îndreaptă spre dezastru

Plenul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis în urmă cu o săptămână retragerea titlului de doctor pentru 16 persoane care obținuseră titlul la Academia Națională de Informații ”Mihai Viteazul” a SRI. Printre cei care au rămas fără titlu de doctor se numără și fiica fostului primar al Turzii, Tudor Ștefănie.  În contextul scandalului tezelor plagiate, reamintim un caz interesant care-l are în prim-plan tocmai pe Adrian Ivan, actualul rector al Academiei Naționale de Informații ”Mihai Viteazul”.

Chiar după ce Ministrul Educației, Ecaterina Andronescu a declarat că e inacceptabil ca Academia SRI și Academia de Poliție să mai poată funcționa în condițiile în care zeci de teze de doctorat obținute la aceste instituții sunt suspectate a fi plagiate, CNATDCU a decis, la finele săptămânii trecute, retragerea titlului de doctor pentru 16 persoane care obţinuseră titlul la ANIMV.

Potrivit comunicatului postat pe site-ul CNATDCU, cei 16 sunt: Romeo Oiță, Ana Maria Goleanu, Cătălin Ștefan Ibănescu, Florina T. Ștefănie (Vevera), Nae Gabriel Radu Cătălin, Ioan Șandru, Mihai Gogancea Vătășoiu, Marius Sticlaru, Dumitru Dumbravă, Adela Loredana Popescu, Cezar Adrian Tolescu, Ana Maria Oprea, Gabriel Naghi, Marius Alexandru Tudor, Sorin Gabriel Cozma și Ionel Goian.

Fiica fostului primar Ștefănie, doctor marca SRI

Printre tezele reclamate anul trecut pentru plagiat este cea a Florinei Vevera, fiica lui Tudor Ștefănie, fost primar, timp de 12 ani, al municipiului Turda și membru influent în filiala Cluj a fostului PDL.

În perioada în care PDL s-a aflat la guvernare, Florina Vevera a fost consilier personal al Elenei Udrea, pe atunci ministru al Dezvoltării Regionale.

Soțul ei, Adrian Victor Vevera, a fost ofițer în serviciul de informații al Ministerului de Interne, mai cunoscut sub denumirea de „Doi și-un sfert”.

El a deținut mai multe funcții publice în aceeași perioadă: a fost pe rând consilier personal al premierului Emil Boc, consilier personal al ministrului Telecomunicațiilor Valerian Vreme, iar apoi a fost numit director general al Transelectrica, una dintre companiile-cheie ale sistemului energetic național.

Pressone.ro scrie că Florina Vevera a obținut titlul de doctor în 2013, cu teza „Protecția infrastructurilor critice − imperative ale societăților europene moderne”.

L-a avut conducător de doctorat pe profesorul Cristian Troncotă, care este cunoscut ca istoric al serviciilor de informații, nicidecum specialist în infrastructuri critice.

Profesorii universitari care au decis să-i acorde titlul de doctor Florinei Vevera au fost generalii Constantin Degeratu, Mihai Ionescu și Gheorghe Toma.

Adrian Vevera, soțul Florinei, obținuse titlul de doctor cu doi ani mai devreme, cu o teză intitulată „Intelligence-ul și documentarea deciziei politice. Motivația pentru comunicare și comunicare motivațională”.

L-a avut coordonator tot pe profesorul Troncotă, iar comisia de referenți, cu o excepţie, a fost aceeași cu cea a soției sale: generalul Mihai Ionescu nu a fost prezent atunci, ci fostul consilier prezidențial Sergiu Medar.

Pe Dumbravă l-a costat postul

Teza generalului Dumitru Dumbravă, fost secretar general al Serviciului Român de Informații, a fost analizată de doi profesori de la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” și unul de la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Aceștia au confirmat suspiciunile care existau în sesizarea înregistrată la CNATDCU în luna iulie 2018 și au propus retragerea titlului. Acesta fusese acordat pentru lucrarea cu titlul „Aspecte cu relevanță privind securitatea în spațiul cibernetic”, susținută în 2012.

În luna iulie 2018, pressone.ro a publicat un articol în care erau prezentate mai multe exemple de fragmente plagiate de general în teza sa. O lună mai târziu, acesta a fost trecut în rezervă.

Dumbravă a fost perceput în spațiul public drept unul dintre cei mai influenți generali din serviciul secret, căpătând notorietate după ce a declarat că justiţia este un câmp tactic pentru SRI.

50% din doctoratele girate de Academia SRI sunt plagiate

Cu excepția tezei lui Dumbravă, lucrările de mai sus au ajuns pe masa CNATDCU în urma unor verificări și, ulterior, a unor sesizări ale Academiei care a analizat din punctul de vedere al respectării criteriilor de integritate toate lucrările susținute la Școala Doctorală a acestei instituții de învățământ superior de la înființare.

Din octombrie 2018 și până în prezent, Academia a depus 30 de astfel de sesizări, dar a a anunțat că, în final, cifra va crește la 40. Aceasta înseamnă că Academia recunoaște că aproape 50% din doctoratele girate aici sunt plagiate.

Ecaterina Andronescu, despre școlile doctorale de la SRI și Poliție: ”Mi se pare inacceptabil să mai funcționeze”

Ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, este de părere că școlile doctorale de la SRI și Poliție nu ar trebui să mai existe. Întrebată de Emila Șercan dacă aceste două școli doctorale pot primi acreditare pentru a mai funcționa, Andronescu a răspuns: ”Aici exprim un punct de vedere personal, pentru că ARACIS-ul trebuie să vină și să spună analizând fiecare criteriu. Mie mi se pare inacceptabil ca o astfel de școală să mai funcționeze, în condițiile în care au asemenea situații. Eu am spus ce aș face eu, dar nu eu dau verdictul, ci ARACIS. Pe vechea metodologie, plagiatul nici nu era luat în considerare. Era bine?Toate tezele sunt verificate pentru similitudine, iar dacă nu avem o formă de verificare, ce pretenții să mai avem?”. 

Ministrul a insistat că, pe criteriile noii metodologii, cele două școli doctorale categoric nu mai pot funcționa.

Rectorul ANIMV și-a editat teza de doctorat de trei ori

În contextul actual, amintim că Gazeta de Cluj a atras atenția în anul 2014 că Adrian Ivan, în prezent rectorul Academiei Naționale de Informații ”Mihai Viteazul” este singurul istoric care și-a scos lucrarea de doctorat în trei ediții diferite la trei edituri diferite, fapt catalogat la acea vreme de reporter ca fiind ciudat. Prima lucrare de doctorat a apărut în 2003 la Presa Universitară, a doua în 2006 la Eikon, iar a treia în 2011 la propria editură – CA Publishing. Este vorba despre lucrarea ”Stat, majoritate şi minoritate naţională în România”.

”Oare la originea acestor multiple reeditări să se afle o inspiraţie geneveză? Oare această inspiraţie geneveză i-ar putea asigura baza pentru a deveni un nou prim-ministru copy-paste? Cert este că lucrarea a primit premiul Academiei Române în 2013, dar nu de la Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, ci de la Secţia de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie. Poate că confraţii lui Ivan au avut atâta decenţă încât să nu se asocieze cu această lucrare”, se arată într-un material de tip pamflet, publicat în Gazeta de Cluj în martie 2014.

Într-un drept la replică la respectivul articol, profesorul Adrian Ivan încearcă să explice motivul reeditări de trei ori a tezei de doctorat. Nu prea a reușit! Menționăm că dreptul la replică cerut a fost oferit într-o ediție critică, iar din acest motiv, reporterul nu a corectat exprimarea profesorului menționat sau absența diacriticelor, ci s-a redat textul trimis pe e-mail de Adrian Ivan, adăugând din loc în loc comentarii între paranteze pătrate:

„Domnul Hrihorciuc sugereaza ca mi-as fi plagiat teza. [În conformitate cu regulile valabile pentru acest tip de texte, materialul (pamflet) nu este semnat.] Ma confunda. [Cu cine?] Pot sa precizez ca teza face referire la toate publicatiile de referinta in domeniu, inclusiv la teze de doctorat.[Felicitări! (i.e. sic)] Vazand probabil citata  o teza de doctorat in domeniu, de la Paris, domnul Hrihorciuc se grabeste sub influenta unor „binevoitori” s-o puna sub semnul plagiatului. [Tocmai pentru că reporterul a remarcat o “ciudăţenie” (cele trei reeditări), în numele redacţie s-a solicitat accesul la teza profesorului Ivan pentru a nu se face referi (neîntrebate) la alte teze.] Toate aceste lucrari atunci cand s-a facut referinta la ele in teza sau la continutul lor au fost citate. Deontologic,nimeni nu poate interzice unui autor sa foloseasca documente citate de alti autori sau editate sau chiar idei. Obligatoriu este sa citeze autorii in cauza. Ceea ce conteaza este metodologia in care au fost integrate documentele si la ce ipoteze de lucru au raspuns. [Prea multe rânduri şi prea multe cuvinte pentru a fi credibil (şi pentru «oameni simpli» ca noi).] Eu am vazut sute, mii de documente. [Felicitări! (i.e. sic)] Am poate cea mai completa arhiva pe Societatea Natiunilor. [Felicitări! (i.e. sic)] Ea este fotografiata fila cu fila si o pot pune la dispozitia publicului interesat. Am, de asemenea, documente romanesti extrem de relevante si care nu se regasesc la ceilalti autori in domeniu. Scopul meu n-a fost sa inventariez suma de documente care uneori se repeta, mai ales ca era vorba de petitii ale minoritatilor. [Prea multe rânduri şi prea multe cuvinte pentru a fi credibil (şi pentru «oameni simpli» ca noi).] De exemplu, cea ce prezinta dr Lucian Nastasa sau dr Marie Renee-Mouton in teza ei privind minoritatile din Transilvania sau Gh. Iancu, care a vazut teza autoarei citate, prin fotocopia adusa de mine dumnealui, se regaseste in documentele din deceniul patru al secolului XX. [Autorul revine la teza de la Paris despre care nimeni nu a spus nimic şi introduce în ecuaţie figuri academice noi.] Absolvent al Institutului European al Universitatii din Geneva i-am avut profesori pe Andre Reszler, un fin cunoscator al problematicii minoritatilor in Europa Centrala, inclusiv in Transilvania[André (András) Reszler poate cu greu fi considerat un amic al României Mari şi chiar al României. În plus, influenţa geneveză din textul incriminat de profesorul Ivan nu înseamnă în mod obligatoriu plagiat, ci poate – mai curând – o experienţă externă transformatoare, precum cele suferite inclusiv de către actualul prim-ministru al României.], pe marele profesor al Institului de Inalte studii Internationale din Geneva, care mi-a facut onoarea sa-mi recenzeze critic teza de doctorat cu mentiuni pozitive asupra acesteia, Andre Liebich, doctor honioris causa al UBB [Din 2014] si Dusan Sidjanski, Antoin Fleury, Victoria Curzon Price, Philipe Braillard s.a. [Felicitări! (i.e. sic)] De asemenea, teza mea [Pe secolul XX] s-a bucurat de o pareri pozitive scrise ale  domnului Academician Camil Muresanu [Distins specialist pe secolele XV-XIX] si a distinsului profesor de drept international, Martian Niciu. [Felicitări! (i.e. sic)] Mai mult, inainte de  a fi sustinuta public ea  a fost corectata si revizuita [Adică, răspunderea pentru teză este împărţită?] de distinsul meu coleg, Cer. pr. I al Academiei Romane, probabil cel mai cunoscut si recunoscut istoric roman privind minoritatile nationale din Transilvania, dr Lucian Nastasa Lucian Năstasă <-Kovács>. [Datorită acestei omisiuni (voite?) din partea autorului nu ne pronunţăm asupra calităţii asociate istoricului menţionat], fost membru in Comisia de Etica a Ministerului Educatiei Nationale [De fapt: Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (2011-2012), în timpul ministeriatului lui Daniel-Petru Funeriu] si de colega mea  prof. Marcela Salagean, presedintele Comisiei de Etica a UBB. [Distinsă specialistă pe ultima fază a celui de Al Doilea Război Mondial. Sau menţiunea se referea strict la calitatea doamnei profesor de preşedinte al Comisiei de Etică a Universităţii Babeş-Bolyai din 2012?] Asa cum domnul Nastasa poate confirma avem in lucru si o serie de volume de documente din Arhiva Societatii Natiunilor si din arhivele romanesti. El este martorul arhivei imense de care dispun. [Avem de a face cu o nobilă prietenie a cărei invocare în acest context este însă de natură să ridice dubii asupra mecanismelor de relaţionare din spatele ei şi asupra întregului răspuns al profesorului Ivan.] In fine, teza mea s-a dorit o analiza politologica, sociologica, juridica si istorica privind raporturile dintre minoritati si statul roman, intre acesta , minoritati si Societatea Natiunilor. Cred ca am raspuns in teza la foarte multe necunoscute si ea ramane un instrument de lucru atat pentru cei specializati in relatii internationale cat si pentru juristi, mai ales pe dreptul de proprietate cat si pentru istorici. Este prin excelenta o teza interdisciplinara de care sunt foarte mandru. [Felicitări! (i.e. sic)] Ea continua cercetarile si publicatiile mele in domeniul chestiunii nationalitatilor in imperiul habsburgic si dualist  si preceda analizele mele  privind statul roman si minoritatile dupa 1990, acestea din urma fiind citite intr-o cheie de securitate internationala, europeana  si nationala. [Prea multe rânduri şi prea multe cuvinte pentru a fi credibil (şi pentru «oameni simpli» ca noi).] Mai mult teza a fost recenzata de profesorii Vasile Vese, Vasile Puscas, Gheorghe Iacob de la UAIC si Constantin Hlihor de la Universitatea Nationala de Aparare ce au facut parte din juriu. [Se pot spune multe despre materialele pozitive şi negative din presă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru recenzii.] In alta ordine de idei, o teza poate fi publicata si republicata. Se face acest lucru foarte des in mediul academic. Va dau exemplu cartea lui Neil Nugent privind „Guvernamantul in UE” tradusa la C.A. Publishing un nume celebru in domeniul integrarii europene sau cartea teza de doctorat a profesorului Vasile Puscas privind universitatea din Cluj, pe care il tot amintiti in asa zisele dvs. panflete. [În primul caz, este vorba despre publicarea unei teze valoroase într-o altă limbă şi nu în aceeaşi limbă şi încă de trei ori. Cel de al doilea caz nu există (dezinformare clasică). Teza profesorului Vasile Puşcaş a fost publicată o singură data în anul 1994, subiectul tezei (universitatea clujeană) fiind apoi dezvoltat în lucrări distincte.] Nimeni nu interzice acest lucru. O sa va mire domnule Hrihorciuc [?] cati din istorici si-au publicat si republicat teza. [Poate la alte universităţi. Pe deasupra, se întroduc confuzii voite între republicarea (i.e. tiraj nou la aceeaşi editură) tezei, publicarea ei într-o limbă de circulaţie internaţională şi reeditarea ei – cu ajustări progresive – de trei ori la trei edituri diferite.] Pe de alta parte, eu nu ma consider istoric traditional si sunt prin formatia academica din 1995 pana astazi mai degraba politolog. Precizez acest lucru ca sa nu mai faceti confuzii. Relatiile Internationale si Studiile de Securitate unde excelez [Felicitări! (i.e. sic)] fac parte din Stiintele Sociale si nu Umaniste. [Aceasta ar însemna că profesorul Ivan a greşit facultatea sau cel puţin că încearcă să o modifice.] Dvs. ca absolvent de Jurnalism ar trebui sa stiti lucrul acesta pentru ca si specializarea dvs. tot de acolo face parte. Aceasta clarificare va ajuta sa nu va mai intrebati de ce sunt premiat de sectia de Stiinte Sociale si nu de cea de Istorie. [Cititorul binevoitor poate să se convingă singur de falsitatea afirmaţiei profesorului Ivan şi de sensurile «mutării» premiilor între secţii, parcurgând lista premiilor Academiei Române, fie şi numai începând cu anul primei apariţii a tezei sale (2003).] In speranta ca veti publica aceasta replica, va rog , Domnule Hrihorciuc, sa primiti salutarile mele distincte. prof.univ. dr Adrian Ivan”.