Dispută epică la Sânnicoară, între doi vecini: “Şi-a jumulit de vie găina şi a aruncat-o în curtea mea, ca să pice vinovat câinele”!

Un război de anduranță, cu urmări greu de anticipat, se află în plină desfășurare între doi vecini de pe strada Someșului din localitatea clujeană Sânnicoară! Protagoniștii sunt Petru Păcurar, un pensionar în vârstă de 75 de ani și Vasile Ionel Gârba, un prosper om de afaceri, trecut de 50, iar mărul discordiei îl constituie – la prima vedere – poarta pe care afaceristul și-a construit-o exact în cea a familiei pensionarului, dar și alte șicane la care acesta l-ar fi supus pe vârstnic de-a lungul anilor. Iar ultima lor confruntare, violentă de acestă dată, a fost duminică, după ce câinele afaceristului i-ar fi înșfăcat vecinului o găină! În apărarea sa, Gârba susține că Păcurar a înscenat totul, aruncând găina peste gard – fapt pe care-l poate susține prin imagini și martori!

“Vecinul m-a acuzat până și de moartea fiului meu”!

Greu destin poartă pe umerii săi Petru Păcurar, un pensionar în vârstă de 75 de ani domiciliat pe strada Someșului din localitatea clujeană Sânnicoară, comuna Apahida! Omul așteaptă, posomorât, pe coridoarele I.M.L.Cluj, unde s-a prezentat, marți 2 aprilie cu o rană ușoară la mâna dreaptă. După ce-l abordez, acesta mă studiază, scurt, și începe curând să-mi relateze, cu sinceritate, povestirea absolut halucinantă a evenimentelor care au determinat prezența sa la instituția medicală clujeană. Are privirea mereu îndreptată spre ușa cabinetului de consultații, așteptând sosirea medicului care-l consultase în ziua precedentă și care-l convocase pentru ziua de marți, la prima oră, pentru a-i elibera certificatul medico-legal. Mărturisește acesta, privindu-mă direct în ochi: “Am de multă vreme probleme cu vecinul Gârba Ionel, însă ca să înțelegeți ce se petrece trebuie să ascultați, pe larg, povestea acestui conflict dintre noi dar și istoria mea”. După ce încuviințez, instantaneu, dând din cap – promițându-i totodată că voi veni în cursul zilei chiar și la “teatrul de operațiuni” din Sânnicoară – acesta își începe istorisirea vieții sale greu încercate, trădând personalitatea unui luptător extrem de acerb, cu spirit viu și peste care nu se poate trece cu una cu două: “Sunt născut în Sânnicoară și familia mea trăiește acolo din tată în fiu. Am absolvit în 1961 Școala Profesională, specialitatea Instalații-Sanitare și, în 1968, Liceul “Ady-Șincai”, după care am mai făcut doi ani la Școala Tehnică de pe Moților. Am muncit apoi în “învățământ” – la fosta fabrică “Sineterom” – unde îi specializam la locul de muncă pe angajații care veneau acolo. Eram pus bine la punct cu literatura română, matematica și alte discipline și – pot să spun – că și pe Ionel Gârba, dușmanul meu de azi, l-am ajutat mult la lecții, în copilărie! Totul, ca să am parte azi de un asemenea tratament din partea lui! Plus că prin 1991 s-a bătut, ca la Săpânța, cu niște rude și – ca să nu fie omorât de ele – l-am ascuns, în ultimă instanță, la mine în casă. Impulsiv cum este, Gârba îi dăduse unuia dintre ei cu o cărămidă în cap și ăia luaseră o țeavă și se pregăteau să-l căsăpească, dar eu l-am salvat, altminteri astăzi omul era mort!” Se întunecă brusc și abordează un alt aspect, de data aceasta teribil de dureros, din viața lui: “Din cei doi băieți și o fată, ai mei, mi-a murit în 2015, la doar 44 de ani și zece luni, un fecior, Marius Petru. A făcut insolație la Agronomie și a căzut de la un metru și jumătate înălțime, murind la spital din vina medicilor! Și în această etapă a vieții mele Gârba a zis peste tot că a fost vina mea, că n-am avut grijă de el! Dar Dumnezeu mi-e martor că nu sunt vinovat de moartea fiului meu – fiindcă am multă credință, în timp ce el n-a mai fost văzut, demult, la biserică! Dar și el are un mare necaz cu fata lui, lovită de o mașină cu ani în urmă. Aceasta e cu sănătatea praf, la el acasă, după ce-a câștigat în instanță o despăgubire, de vreo jumătate de million de euro, pentru accident. Iar cu banii primiți și-a deschis o făbricuță de sucuri chiar aici, ucigându-mă cu zgomotul pe care-l fac mașinile lui, vreo cinci!- dar și cele care vin zilnic la el, mai ales după ce și-a construit ilegal a doua poartă, exact lângă a mea! Numa` de-a dracului a făcut asta, ca să mă omoare cu zile, pe mine și familia fiicei mele, care locuiește la noi!”

Un conflict vechi de peste patruzeci de ani

Nu-și încheie omul bine fraza și este poftit în cabinetul de consultații. Se îndreaptă spre ușă, masându-și umărul – despre care îmi spusese că nu și-l mai poate mișca din pricina loviturii încasate deunăzi din partea lui Gârba. Se întoarce, rapid, cu un certificat medico-legal în care i-au fost recomandate câteva zile de îngrijiri, apoi se așează din nou lângă mine și-și continuă tulburătoarea confesiune: “Necazul meu cu familia Gârba se întinde din 1985, din vremea lui taică-său, azi decedat, care și-a pus gardul pe drumul public, lucru pe care nu l-am putut zădărnici fiindcă bătrânul a fost foarte abil, având și oameni de partea lui – așa cum e și fiul. Iar juniorul și-a construit, la rândul său, în 2017 o a doua poartă, pe role, chiar lipită de a mea, blocându-mă efectiv și făcând în permanență un zgomot infernal. Noi avem această intrare de peste o sută de ani și nu am mai pomenit așa ceva, să fim obstrucționați și la intrare – dar și la ieșire! Plus că fata mea și ginerele vor să-și ridice o casă exact pe locul unde se află grajdul și cotețele găinilor, locul unde am și încasat ieri bătaia. M-am plâns de poartă de două ori Primăriei Apahida, dar și Inspectoratului pentru Siguranța în Construcții și Consiliului Județean, însă răspunsurile au fost că l-au amendat pe Gârba cu suma de o mie de lei și, de asemenea, a fost somat să intre în legalitate, dar fără să mi se spună ce înseamnă legalitatea la care se referă ei”. Apoi, după ce trage aer în piept, continuă: “Iar ieri, în plină zi, pe la ora 12.00, am auzit zgomot mare la cotețul de găini și am văzut în curtea lor, peste gard, cum câinele lor era pe o găină de-a mea, pe care o luase prin spațiul de sub gard. El era în stradă cu un om și m-am dus la el și i-am spus ce face câinele lui și că e vorba de a patra găină atacată de acesta, pe lângă alte două rațe omorâte. Eu i-am spus s-o lase acolo, să vadă și poliția cum stă situația, la care el m-a făcut în toate felurile, după care a dat fuga în curte și mi-a aruncat găina înapoi”! Păcurar mărturisește apoi că cearta a continuat peste gard, iar Gârda a luat un țăruș cu care a încercat să-i dea în cap, după ce l-a prins de umăr. “Urla și-mi zicea că de mâna lui o să mor și îmi va aprinde grajdul, pentru care nu am autorizație de construcție. Dar și asta e o minciună, pentru că dețin autorizație încă din momentul când l-am ridicat, anul 1993! Și, în îmbrânceala avută peste gard, m-a lovit și la mână cu un obiect contondent. Astfel că la venirea poliției – chemată de fiică-mea, de la serviciu, după ce am anunțat-o de eveniment – mâna îmi sângera abundent. Iar polițiștii care au sosit rapid la constatare m-au îndrumat spre I.M.L., ca să-mi scot certificat și apoi să mă prezint la ei ca să fac plângere”, adaugă Păcurar. Acestea fiind spuse, omul își ia rămas bun, urmând ca să ne întâlnim pe parcursul aceleiași zile, la gospodăria lui, să-mi arate locul unde s-a petrecut incidentul și să-i văd și actele ce consemnează calvarul său…

“Îmi angajez un avocat și mă lupt cu Gârba în justiție”!

Ajung la orele serii, la Sânnicoară. La strada principală apare, curând, Petru Păcurar și curând acesta mă conduce până la cimitirul din localitate, aflat în drumul nostru. Acolo, îmi prezintă – lăcrimând – mormântul fiului decedat în 2015, dar și cele ale membrilor familiei sale, mulți oameni iluști – dar, culmea și ale surorilor sale, moarte la vârste extrem de fragede, de parcă un blestem necruțător ar plana asupra familiei… Intrăm apoi pe ulița asfaltată care duce spre gospodăria sa, strada Someșului, unde suntem luați prin surprindere, pe la spate, de mașina în care se află un “coleg” din presă – cu vechi înclinații de a presta servicii de “protecție informativă”. Acesta, jovial și curios la culme mă interpelează, dornic să afle ce vânt mă aduce în zona sa de influență. Îl ignor și trec mai departe, nu însă fără a mă întreba cum de-a fost capabil să afle de sosirea mea în locația respectivă, mai ales că și gazda mea a părut profund surprinsă și speriată de incident. Are aerul unui dulău căruia i s-a încălcat teritoriul și, după ce mai trece odată, la întoarcere, pe lângă noi – semn că doar a vrut să mă avertizeze – dispare. Apoi, ajuns la gospodăria lui Păcurar sunt uimit de faptul că somptuoasa poartă cu role a vecinului este, incredibil, lipită de a sa – blocându-i, practic, orice mișcare… Îmi arată, mai departe și locul unde a fost bătut, chiar la gardul ce desprte gospodăria sa de domeniul – ce-i drept, de vis, al lui Gârba, în care tronează vila sa somptuoasă și nenumărate dependințe și acareturi. Îmi prezintă apoi documentele pe care le deține, bine îndosariate – și remarc faptul că omul nu m-a mințit cu o iotă în discuția noastră de la I.M.L.: toate actele sunt acolo, evidențiind ideea care-l indignase! Practic, deși autoritățile recunoșteau ilegalitatea construcției porții de către vecin și faptul că respectivul a fost amendat cu suma modică de 1.000 de lei, acestea nu specificau măsura ce-l interesează la maxim pe Păcurar, desființarea porții! “Oricum, eu nu mă las, mai ales acum după ce-am fost bătut. Îmi voi angaja un avocat și mă voi lupta în justiție ca să salvez însăși existența mea și a familiei mele, puse în pericol de Gârba prin tracasările sale. Plus că mă acuză că i-aș fi pus otravă la rădăcina arborilor tuia, de lângă gard, sau că i-aș fi distrus mașinile din parcul auto. Arborii și i-a plantat prea târziu – așa că, lucru firesc, aceștia au murit, nu s-au prins. Cât despre mașinile distruse, nu are martori și nicio dovadă ca să mă acuza de așa ceva”! Apoi mă prezint la poarta principală a vecinului său, cu gând să iau și punctul său de vedere referitor la caz. Însă, în ciuda faptului că strig din toți bojocii, neexistând sonerie, nimeni nu mă aude ca să-mi deschidă. Așa că mă întorc la familia Păcurar, aflată în poartă, îmi iau rămas bun de la aceasta și pornesc spre stația CTP de la strada principală, ca să mă întorc la Cluj-Napoca. Uitându-mă permanent în spate, ca nu cumva să fiu lovit de vreo mașină, tocmai pe o uliță îngustă de țară – ce-i drept, asfaltată!

Punctul de vedere al lui Ionel Gârba

Ajuns acasă, îi dau telefon lui Ionel Gârba, acesta nu-mi răspunde pe loc, însă la scurt timp mă sună înapoi. Când îi prezint subiectul omul se arată profund surprins și dezamăgit deoarece mă cunoaște ca pe un jurnalist respectabil, și nu înțelege de ce am putut să răspund la apelul unui “procesoman notoriu, cu peste 20 de procese la activ și nebun de legat”. Îmi asum, cu modestie acest lucru, iar după ce-i trece supărarea, acesta îmi răspunde, în valuri. Atât de multe lucruri îmi spune încât reușesc să “procesez” doar o parte a lor! Iată cum sună monologul lui Gârba: “Omul acesta este bolnav rău, ne hărțuiește de ani de zile și ne violează intimitatea. Sunt la adresa lui, de altfel, o mulțime de plângeri, peste tot. Și eu am fost astăzi la I.M.L. și mi-am scos certificat, cum m-a lovit cu o secure în mână. Aceasta mi-e vânătă, de la cot în jos! Nu înțeleg cum de luați în seamă un asemenea om, care s-a bătut cu toată Sânnicoara. Eu acum deschid proces și am vorbit deja cu o doamnă avocată în acest sens. Însă, culmea, de data asta Păcurar a dat-o-n bară fiindcă la incidentul pe care l-a creat artificial există și imagini ale camerelor de supraveghere – dar și martori oculari care s-au prăpădit de râs când au auzit ce suține nebunul! N-am pus mâna pe el, nu l-am atins, eu, când i-am dat găina peste gard a sărit peste nevastă-sa și m-a lovit, iar găina nu era moartă, era doar speriată cum nebunul a aruncat-o în curtea mea, după ce-a jumulit-o de pene. I-a smuls penele ca și cum câinele meu, un tecker blând, ar fi scos pasărea de trei kilograme prin despărțitura din gard! A vrut să se bage în seamă și să mă tragă din nou într-o situație dificilă. Eu am o fată rămasă în cărucior după un accident grav petrecut în anul 2000, care e și ea tracasată la maxim de acest individ. I-am cumpărat fetei o grădină, de la o mătușă de-a lui Păcuraru – ca să-i creez un univers al ei – dar el i l-a transformat într-un iad! Individul, de invidie, când au început să-mi facă muncitorii gardul s-a dus la ei să-i piseze să nu mi-l mai construiască! Toți din familie sunt jenați de purtarea lui, până și pe ginere l-a aruncat într-o nopapte din casă, astfel încât bietul om a fost nevoit să doarmă în mașina parcată în fața porții! Nu înțeleg ce se întâmplă – dar mâine o să depun plângere împotriva lui și pentru hărțuire, lovire și distrugere de bunuri! Cât despre poarta care mi-am făcut-o lângă el, e treaba mea și mi-am plasat-o unde am dorit! Să vă mai zic ceva: am trei mașini cu care duc marfă. Pe una am vopsit-o, în 2017 și am lăsat-o în spatele casei lui, iar el i-a spart parbrizul. Altcineva nu putea să facă acest lucru, că nu are nimeni acces acolo, iar acum am găsit la ea și cinci găuri făcute cu bile de rulmenți. Credeți-mă, eu am un copil care are nevoie de mine, are optsprezece operații pe creier, o duc pe fată în fiecare zi la spital – și omul ăsta ne termină pe amândoi cu zile, plus că sare la scandal tocmai când sosesc la mine clienții – și mi-i alungă! Vă spun eu care-i chestia, de fapt: are invidie pe starea mea materială și, mai ales, pe faptul că fata mea trăiește iar băiatul lui e mort! Nu poate îndura acest lucru și nu-și mai găsește liniștea!”

Punctul de vedere al I.P.J.Cluj

“Cei doi au depus plângeri penale pentru comiterea infracțiunii de ,,lovire sau alte violențe” la Secția 2 Poliție Rurală Apahida. Polițiștii efectuează cercetări pentru stabilirea exactă a stării de fapt și luarea măsurilor legale”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Biroul de presă al Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj.