COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLTICS)

De ani buni, de cînd tot ies la lumină dovezi ale abuzurilor justiției în tandem cu serviciile secrete, începînd chiar cu imixitiunea ilegală și imorală a SRI în anchetele penale, oficialii europeni se fac că plouă. Aproape lasă impresia că regretă destrămarea binomului de tristă amintire SRI-DNA. În mod foarte ciudat, am spunem pentru că înaintea integrării României, UE părea extrem de îngrijorată de acest aspect. Și nu o spunem noi, ci chiar șeful de atunci al DNA, Daniel Morar.

Într-un interviu acordat cu un an înaintea integrării în UE, Morar își manifesta nemulțumirea față de cooptarea SRI în combaterea anticorupției prin acte care depășeau cadrul simplei informări și spune că la fel de nemulțumiți și îngrijorați erau și oficialii europeni.
Spre exemplu, unul dintre marile neajunsuri ale colaborării DNA cu SRI era că notele acestuia erau secrete și nu puteau fi atașate la dosare.

”Documentele clasificate nu le pot declasifica eu, nu le pot pune la dosar. De pilda, de la Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor primeam sesizari si nu puteam sa le punem la dosarul cauzei. Eu vreau sa fie desecretizate cat mai multe astfel de documente, ca sa pot merge în fata judecatorilor sa arat ca e o proba, nu spun doar eu, o spune si alta institutie a statului abilitata sa faca aceasta cercetare, si, în al doilea rand, pentru a creste responsabilitatea celui care întocmeste asemenea nota. O nota informativa pe care n-ai voie sa o pui la dosarul cauzei îl protejeaza pe cel care o întocmeste. Nimeni n-o mai contesta, o vad eu si, cu asta, basta, stiu ca este buna sau este proasta. Dar, daca acel act ar fi declasificat si s-ar pune în dosar, ar deveni public si cineva ar putea spune: “d-le capitan, aici ai vorbit prostii”. În acest moment, scrie frumos si nu stie nimeni daca se întampla ceea ce pretinde el în nota. Nu este supus dezbaterii între avocati, procurori si judecatori”puncta el, pentru Revista 22.

Oficialii europeni sunt nedumeriti de ce apar serviciile secrete peste tot

Și mai declara șeful DNA:
”În general, pe dosare penale, cred ca nu este bine sa lucram prea mult cu serviciile secrete. Cel putin oficialii europeni, si nu doar europeni, spun ca ar trebui sa limitam colaborarea cu serviciile de informatii într-o ancheta penala, pentru ca în toate tarile serviciile de informatii au atributii de siguranta nationala si atunci nu prea au ei treaba cu ancheta penala. Sunt poate momente în care sunt nedumeriti de ce apar serviciile secrete peste tot. Se poate, în limitele legii, daca ei constata fapte de coruptie, sa ne sesizeze pe noi. Dar problema noastra este de a avea aparatul propriu, adica politia judiciara, pentru ca SRI are treaba lui, pe siguranta nationala(…)Atat timp cat Legea sigurantei nationale nu defineste coruptia ca fiind atentat la siguranta nationala, nu putem spune ca acest fenomen este un atentat la siguranta nationala si sa folosim probele de acolo”.

Întrebat frontal dacă această utilizare nejusitificată a serviciilor secrete trezeste suspiciunile UE, Morar a răspuns afirmativ:

”Aceasta concluzie am desprins-o si eu dupa discutiile pe care le-am avut cu oficiali europeni. Asta spun si ei, sa facem corpul nostru, procurorii, politia judiciara, cei care se ocupa anume cu investigatiile penale, si atunci nu mai apelam la serviciile secrete”.

Și totuși, știm azi, nimic din ce recomanda UE înaintea integrării României nu s-a transpus în practică, dimpotrivă, s-a mers exact în sensul incriminat, iar SRI a căpătat un rol tot mai mare, extins prin varii protocoale la nivelul tuturor parchetelor, al ANAF, al ICCJ, cu totul mai bine de 65 de instituții.

De aici marea întrebare: de ce s-a răzgîndit UE în privința amestecului serviciilor în justiție după admiterea României și a închis ochii, ori chiar încurajat acest lucru timp de ani de zile?
Cumva descoperise că o țară mai puțin importantă din Est poate fi excelent ținută în lesă, după integrare, prin intermediul serviciilor secrete infiltrate și controlate corespunzător din afară, ori, pur și simplu, s-a gîndit că România ar putea fi un excelent poligon de încercare ale unor metode noi de ”aliniere” la valorile europene?